Sociologul Ioan Hosu, despre independenții din politică: “Nu există!” Profesorul Ioan Hosu, expert în sociologie și profesor la Facultatea de Științe Politice și Comunicare din cadrul UBB, aduce în discuție perspectiva sa asupra conceptului de independență în politică, un subiect tot mai controversat în contextul electoral actual. În cadrul unui interviu la podcastul „Contraste,” realizat de Florin Danciu, sociologul subliniază că un candidat politic nu poate fi cu adevărat „independent.” „Vedem afișe în Cluj: Sunt independent. (…) Nu există așa ceva! Politica se construiește împreună cu comunitățile. Nu se face singură. Putin face politică singur!”
Profesorul Hosu face o paralelă între politicile democratice și autocratice, arătând că, în democrație, politica necesită colaborare și negociere cu diverși actori, fie că sunt membri ai partidului sau comunități pe care aceștia le reprezintă. „Independent de ce?” întreabă retoric sociologul, punând în lumină contradicția între un discurs independent și complexitatea alianțelor necesare în politică.
Impactul unui „independent” în Parlament: Profesorul Hosu subliniază, de asemenea, că un candidat independent are puține șanse să aducă schimbări semnificative în structurile de putere actuale, în special în contextul legislativ. Un exemplu concret este Sabin Sărmaș, fost deputat PNL, care a ales să candideze recent ca independent pentru o funcție de deputat, mizând pe un discurs de independență față de partidele tradiționale. Articolul editorial continuă analiza critică a acestei candidaturi, subliniind că un deputat independent, având doar un vot din 332, nu poate influența semnificativ deciziile legislative.
Sociologul Hosu sugerează că acești independenți, de fapt, sunt în mod frecvent actori folosiți în mod tactic pentru a aduce un aer de noutate și neafiliere, dar care pot rămâne dependenți de diverse mecanisme de influență. În același timp, articolul arată că politica se desfășoară prin intermediul unor structuri bine definite, iar actorii din umbră sunt mereu prezenți.
Privilegii și riscuri: Sărmaș, precum alți independenți din România, atrag electoratul printr-un discurs orientat spre binele comunității, evitând afilierea la partide. Însă, odată ajuns în funcție, el devine unul dintre cei mai dezavantajați actori din Parlament: fără șanse de a coordona vreo comisie parlamentară, cu rare ocazii de a lua cuvântul în plen și, mai ales, cu o voce limitată în procesul decizional.
În schimb, avantajele financiare și de imagine pot fi mari. Potrivit legii, un deputat primește lunar beneficii precum salariu, sumă forfetară pentru cabinet, diurne și chiar pensii speciale – toate acestea motivând potențialul interes al unor candidați de a pretinde independența doar ca strategie.
Ce poate realiza cu adevărat un candidat independent? Într-o lume politică în care alianțele și afilierile contează, candidatul independent riscă să fie un simplu pion cu influență limitată. Așa cum profesorul Hosu concluzionează, „candidat independent nu există,” dar rolul acestor candidați poate atrage atenția asupra disfuncționalităților sistemului, oferind o perspectivă temporară, dacă nu pur și simplu strategică.