Ananasul, un fruct neobișnuit pentru clima din România, era cultivat acum mai bine de 200 de ani de baronul Samuel von Brukenthal în Transilvania, scriu cei de la Muzeul Naţional Brukenthal.Alături de colecționarea obiectelor de artă sau carte veche dar și de cultivarea spiritului, Samuel von Brukenthal a avut o preocupare constantă pentru natură. În anul 1780 a ordonat ca iazurile din jurul orașului Sibiu să fie umplute cu pământ, transformându-se astfel în bogate și înfloritoare grădini de zarzavat și livezi.Aproape fiecare familie burgheză din Sibiu deținea propriul spațiu verde în afara zidurilor orașului. În acea vreme se importau din Viena sau München plante, arbuști sau diferiți copaci. Plantele rare constituiau și atunci, ca și acum, o atracție specială.Încă din 1757, Brukenthal a început cumpărarea de terenuri. În perioada 1770-1802 acesta și-a extins în special proprietatea de la Avrig, cumpărând constant și fânețe și ogoare. La momentul morții sale, suprafața fermei și a reședinței de la Avrig era de aproximativ șapte hectare. A investit în decursul timpului sume importante de bani, care au făcut ca superba reședință de vară cât și ferma să devină foarte rentabile. Cu o lăptărie, un joagăr și două cârciumi, ferma se putea autofinanța. La Avrig se promovau, prin cercetări ecologice, inovațiile agricole care erau puse într-un context comunitar. O agricultură performantă era necesară pentru a contribui în mod esențial la creșterea bunăstării din regiune.În consemnările din anul 1788 apar introducerea în regiune a 95 de soiuri de păr, 40 de soiuri de piersic și 17 soiuri de măr. În grădina de zarzavat erau cultivate diferite legume. Tot în grădina de la Avrig erau cultivate diferite fructe exotice, oranjeria baronului fiind renumită în epocă.Ca fructe tropicale exotice, ananasul a câștigat rapid popularitate în Europa. Dar livrarea lor din coloniile de peste mări către statele europene a fost nu numai costisitoare, ci și extrem de lungă. Prin urmare, deja în 1658, a fost cultivat primul fruct european, iar în 1723 a fost construită o seră imensă în Chelsea, Anglia, destinată exclusiv acestei culturi tropicale.Ananasul a devenit atât de popular și la modă încât imaginea lui a apărut pe portretele regalității, iar conducătorii doreau ca propriile lor „conuri” bizare să fie cultivate în posesiunile lor. De exemplu, este cunoscut un portret cu un ananas al regelui Henric al II-lea; în 1733, un ananas din propria sa seră din Versailles a apărut pe masa lui Ludovic al XV-lea. Și Ecaterina a II-a, până la moartea ei, a primit fructe de la fermele ei din Petersburg.Experimentele de aclimatizare de la Avrig, din Transilvania, a copacilor și a altor plante aduse din țări străine făceau în egală măsură parte din conceptul Baronului Brukenthal ca și exotismul renumitei sale sere, în care cultiva ananași. Acest fruct de lux era întruchiparea bunului gust și a plăcerilor culinare rafinate.Chiar dacă se afla la marginea Imperiului, Transilvania devine în timpul Baronului Samuel von Brukenthal parte integrantă a procesului internațional de modernizare.
Source link