Sute de oameni au participat duminică la Sărbătoarea Narciselor de la Negrileasa. Evenimentul este conceput ca o serbare câmpenească la care participă sute de vizitatori.Poiana narciselor a fost “împrejmuită” pentru a limita accesul autovehiculelor, iar participanții au fost anunțați încă de la intrare că nu pot culege mai mult de 30 de bucăți.Ruperea narciselor pentru a le duce acasă este unul dintre obiceiurile unora dintre cei care participă anual la eveniment.Echipajele de Poliție și Jandarmerie și-au făcut bine treaba pe partea de organizare. Inclusiv curățenia a fost menținută foarte bine, față de anii trecuți, scrie alba24.ro.Locul din Munții Apuseni este situat pe Vârful Vâlcoi, la 1.438 de metri altitudine și este cunoscut pentru faptul că în această perioadă a anului, este plin de narcise. Poiana Narciselor este, din 1995, o arie protejată, vizitată de turiști din întreaga lume.Rezervaţia se află în Munţii Metaliferi, la est de Vârful Vâlcoi (1.348 m), între Valea Negrilesei şi Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1.150 şi 1.250 metri.După o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervaţia are o suprafaţă de aproximativ 45 de hectare.Legenda de la NegrileasaPovestea Negrilesei a fost transmisă peste generaţii de către ciobani.Pe vremuri, poienile de pe munte reprezentau locul în care ciobani din toate părţile se întâlneau, îşi povesteau peripeţiile şi se pregăteau pentru un nou an de muncă.Tot aşa se zvoneşte că a apărut şi legenda Negrilesei, din întâmplarea unor ciobani care mai apoi au povestit totul înaintaşilor lor şi astfel a ajuns până în zilele noastre, scrie adevarul.ro.”Se spune că în vremuri îndepărtate o pasăre măiastră care zbura din depărtări, doar odată în an în aceşti munţi, pentru a vesti sărbătorile de cântec şi joc ale anului, a poposit în Poiana Negrilesei, pe când se îngâna ziua cu noaptea, pentru a se odihni după atâta drum. Era vremea când ciobani din zonă pregăteau cina în jurul focului de cetină, iar unul dintre ei, mai bătrân, a văzut pasărea şi prin sunet de tulnic şi-a chemat camarazii ca să o prindă, pentru a-şi împodobi cu penele ei pălăriile.Pasărea măiastră frântă de obosită aştepta ca păstorii să se aproprie şi le rosti cu grai omenesc şi înţelept: «Ştiu că vreţi să-mi luaţi viaţa, pentru penele mele, cu care să vă împodobiţi pălăriile, dar de mi-ţi cruţa, voi umple aceste poieni cu aceste pene şi an de an ele vor răsări mai frumos şi mai multe pentru voi, astfel încât, copiii, nepoţii şi strănepoţii voştri, vor avea cât vor fi aceşti munţi podoaba penelor mele». La aceste vorbe minunate, ciobanii au lăsat pasărea în viaţă.Şi-a luat zborul şi nu s-a mai oprit decât pe Muntele Găina, dar nu a uitat să îşi scuture penele fermecate, astfel încât de atunci şi până acum, în aceste poieni din Muntele Negrilesei, cresc an de an ca să vestească venirea verii, frumoasele narcise, dezmierdând cu frumuseţea şi mirosul lor pe toţi trecătorii şi mai ales pe cei care vin la sărbătoarea narciselor care are loc an de an în luna mai”, astfel sună legenda Negrilesei.
Source link