Primăvara schimbă totul. Inclusiv Mănășturul.
Privit de sus, cel mai mare cartier al Clujului pare altfel decât ne-am obișnuit. Blocurile, pe care zilnic le străbatem grăbiți, se transformă într-un joc ordonat de forme și culori. Între ele, verdele proaspăt al parcurilor și copacilor pare că își revendică, în sfârșit, locul. Trotuarele, atât de gri iarna, sunt acum bordate de flori timide și lumini calde.
În imaginile surprinse de Bogdan Popa, Mănășturul nu este agitat, nu este grăbit. Este un cartier care respiră în liniște, care-și întinde străzile ca niște brațe largi sub cerul albastru de aprilie. Curțile școlilor, terenurile de sport, parcurile și aleile sunt colorate de oameni, dar de data aceasta nu prin grabă, ci prin viață: copii care aleargă, bătrâni care povestesc pe bănci, părinți care se plimbă încet.
Primăvara așază peste tot o lumină blândă. Clădirile, de obicei cenușii, capătă reflexe de auriu și roz. Umbrele copacilor se desenează pe asfalt ca niște povești tăcute. Iar Mănășturul, atât de adesea descris ca fiind „doar un cartier-dormitor”, capătă un aer de oraș viu, colorat și primitor.
Din aer, vezi ce nu vezi de la firul ierbii: armonia neașteptată, culorile ascunse, oamenii care dau suflet locului. Bogdan Popa surprinde această altă față a cartierului, una pe care o trăim prea rar și o vedem și mai rar: Mănășturul liniștit, cald, viu.
Poate că nu primăvara schimbă Mănășturul. Poate că doar ne amintește să-l privim altfel.