Connect with us

Prin Oras

Bau, fraiere! Sunt un Brâncuși!

Alex Campian

Published

on

Din vremea când Eliade era Poponeț

Inflația va depăși curând 11 la sută, spun specialiștii. La Ministerul Culturii s-a depășit deja acest procentaj, cu ocazia omagierii lui Constantin Brâncuși. Atâtea cuvinte mari și degeaba pe metrul pătrat de comunicat, transmis de însuși ministrul Romașcanu, nu am mai văzut de la comunicatul privind salvarea unui cal dintr-un canal. “Constantin Brâncuși aparține poporului român, iar creația sa întregii lumi! Ne înclinăm astăzi în fața harului său, în fața operei sale, mulțumindu-i pentru cât de armonios a integrat valorile româneşti în cultura universală”. Bravo, Romașcanu, stai jos, 4! Brâncuși ar fi fost furios pe o astfel de “recunoaștere”. Statul român îi datorează scuze, nu niște cuvinte de lemn, celuloză și hârtie. În 1903, tânărul sculptor primea o comandă, realizarea unui bust al doctorului Carol Davila. A făcut lucrarea în gips iar la recepție, niște inepți ai statului au făcut figuri – ba că nasul lui Davila nu era atât de mare, ba că epoleții medicului erau strâmbi. Așa că turnarea în bronz a bustului lui Davila a fost amânată, cum amânată a fost și plata lucrării. După ce și-a văzut munca batjocorită, Brâncuși, cu buzunarele goale, decide să părăsească România. A călătorit pe jos, un an și jumătate, până la Paris. Primea un prim șut în fund de la statul român. Dar cine știe ce s-ar fi întâmplat cu Brâncuși dacă accepta să fie luat în balon… Ar mai fi devenit el un mare artist universal sau s-ar fi spus și despre el că “nu putea să fie mare, aparține unei culturi mici”?Povestea stupidă a bustului Generalului Carol Davila, fondatorul Școlii Medicale din România, a continuat. După 9 ani de la fugărirea lui Brâncuși, alți inepți ai statului român decid ca lucrarea să fie totuși turnată – n-a fost plătită, dar măcar a fost muncită. Numai că mulajul de gips se degradase între timp, așa că deștepții pământului au decis să îl corecteze pe Brâncuși – au tăiat brațele medicului și egreta de pe chipiu. După alți vreo 20 de ani, Brâncuși a văzut lucrarea și aproape că nu și-o recunoștea – Davila-ul său era ciung iar uniforma incompletă. A vrut să îi dea în judecată pe impostorii care îi ajustaseră lucrarea dar se pare că s-a mulțimit doar să îi injure. Martorii vieții sale spun că Brâncuși înjura fabulos și nu repeta aceeași înjurătură într-o tiradă de o oră. Bustul lui Davila este singura lucrare publică a lui Brâncuși din București. Aproape 100 de ani, trebuia să îndeplinești două cerințe pentru a vedea bustul doctorului – să fii bolnav și, mai ales, să fii bolnav militar, deoarece lucrarea a fost amplasată în curtea Spitalului Militar. După Revoluție, bustul original a fost transferat la Muzeul Militar, și poate fi văzut doar dacă statuia lui Davila va striga “Bau, fraiere, sunt un Brâncuși!” Atât de prost e amplasată…Constantin Brâncuși a pornit spre Paris pe jos și a ajuns acolo, în raiul pe pământ al artiștilor, bolnav și înfometat. Se ținea de garduri de foame, avea să spună mai târziu. Și-a deschis un atelier, o Românie mică într-un Paris atât de mare și a început să lucreze cum învățase pe când era cioban în munți – cioplea direct materialul, nu isi mai făcea modele din gips… Era altfel. Arta lui era considerată atât de sofisticată pentru că este de o simplitate descurajantă chiar și pentru critici. Când a trecut oceanul cu operele sale, în Statele Unite, a avut parte inclusiv de un proces ciudat. Vameșii americani au bănuit că una dintre lucrări putea fi un export ilegal de produs industrial, atât de abstractă era. Dar nu… Era artă așa cum nimeni nu făcuse și nici nu o să mai facă.Cei mai importanți colecționari îi dădeau târcoale, iar acum, într-o țară civilizată, artistul era cel care punea condițiile. Peggy Guggenheim a venit personal la Paris să cumpere de la Brâncuși o versiune a Păsării în văzduh. Artistul îi cere 4000 de dolari, iar moștenitoarea imperiului Guggenheim nu acceptă. În schimb, se iubește timp de 18 ani cu Brâncuși. Dupa acești 18 ani, acceptă să plătească 4000 de dolari pentru Pasărea în văzduh. Lucrarea este și azi una dintre cele mai importante piese din fabuloasa colecție de artă Peggy Guggenheim.După aproape 30 de ani, Constantin Brancuși se întoarce în România și ridică la Târgu Jiu un monument dedicat ostașilor care au murit în Războiul de Reîntregire, compus din Masa Tăcerii, Coloana Infinitului și Poarta Sărutului. Un lucru mai puțin știut este faptul că, foarte posibil, Masa Tăcerii a fost inspirată de o lucrare asemănătoare de la biserica Pătrăuți, de pe vremea lui Ștefan cel Mare.        Înainte sa moară, Brâncuși a vrut să doneze 230 dintre sculpturile sale statului român. Gheorghiu Dej ar fi spus atunci că statuile lui Brâncuși nu vor ajuta la edificarea comunismului, asa ca a respins oferta. Însuși tovarășul Mihail Sadoveanu, președintele de atunci al Academiei, a spus că propunerea lui Brâncuși este o rușine. Așa, ca de la artist la artist.Inepții statului și-au dat mâna peste un veac – de la izgonirea lui Brâncuși din țară până la respingerea operei de către comuniști dar, mai nou, au apărut și oamenii vremurilor noastre. Acum câțiva ani se încercau timid repatrierea osemintelor lui Brâncuși și haotic, neprofesionist, achiziționarea unei sculpturi: Cumințenia Pământului. România le-ar fi avut pe toate dacă întorcea măcar 1 la sută din iubirea pe care a arătat-o Brâncuși patriei sale. Iată ce spunea premierul de la acea vreme, Dacian Minunea Pământului Cioloș: „Noi avem obiceiul să deschidem foarte multe subiecte fără să le ducem până la capăt. Eu am deschis un subiect ca prim-ministru și pe acesta vreau să-l ducem până la capăt. (…) Eu cred că e important să ne focalizam pe o temă, să o ducem până la capat. Și ăsta e un test dacă românii îl vor pe Brâncuși înapoi. Și cred că dincolo de oseminte sau nu – ăsta e un subiect în care nu vreau să intru acuma, pentru că nu am toate elementele – cred că ce a lasat Brancuși moștenire umanității nu sunt atât osemintele lui, cât opera lui, asta e cea care îl reprezintă cel mai bine, mai bine decât orice mormânt. Brâncuși nu-i un sfânt religios, e un sfânt prin arta lui. Pentru un sfânt, îi aduci osemintele pentru că sunt moaște, eu cred că “osemintele” lui Brâncuși, cele care ii dau sfințenie sunt operele lui, inclusiv Cumințenia Pamântului”, a spus Ciolos. Au trecut ceva ani de la această declarație, autoritățile române au umplut de sânge și aducerea osemintelor lui Brâncuși și achiziționarea Cumințeniei Pământului.Mă scuzați, tot au făcut ceva autoritățile, acum doi ani au numit-o pe Irina Rimes ambasador al Zilei Constantin Brâncuși. De atunci au rămas nepieritoarele cuvinte ale artistei, convinsă că Brâncuși ar fi întors 4 scaune la Pro Tv: „Eu știu să cânt și să vorbesc. Mai mult să cânt (…) Probabil că o să postez despre asta. O să vorbesc cu oamenii de pe conturile mele despre eveniment. Eu sunt mai mainstream, așa, de mică am știut de Coloana infinitului și nu înțelegeam de ce se numește așa”. Superb!Corolarul tuturor acestor întâmplări din relația Brâncuși – Statul român  este imaginea lui Iohannis cu băsănăul așezat la Masa Tăcerii. Astepta probabil să dea la gaura de la baza Coloanei Infinitului! (Marius HUC, producător de televiziune, unul dintre cei mai speciali jurnaliști din România)

Source link

Facebook Comments Box

Orasul Tau

Cluj, Piața Unirii în anii ’40: O călătorie în timp către inima orașului de odinioară

Stefan Petre

Published

on

Piața Unirii, inima istorică a Clujului, ne dezvăluie un crâmpei din trecut printr-o imagine surprinsă în anii ’40, oferindu-ne o perspectivă fascinantă asupra orașului din acea perioadă. Fotografia, provenită din arhiva „Clujul și clujenii,” surprinde o atmosferă unică, marcată de elementele arhitecturale și dinamica urbană specifice acelor vremuri.

Farmecul arhitecturii interbelice

La mijlocul secolului trecut, Piața Unirii, cunoscută atunci sub numele de Piața Principală sau Piața Libertății, era un important centru de activitate socială și comercială. Clădirile impunătoare, în stiluri arhitecturale variind de la neogotic la eclectic, ofereau un peisaj urban elegant și monumental. În centrul pieței, statuia regelui Matia Corvin trona impunătoare, așa cum o știm și astăzi, însă peisajul înconjurător era ușor diferit, reflectând perioada tumultoasă a deceniului.

Magazinele, cafenelele și restaurantele, care se aliniau de-a lungul pieței, adăposteau localnici și vizitatori în căutare de socializare și recreere. În acei ani, Clujul se afla într-o perioadă de schimbări politice și sociale, care se reflectau în viața de zi cu zi și în atmosfera pieței. Piața Unirii era un loc de întâlnire pentru oameni din toate categoriile sociale, de la negustori și studenți până la intelectuali și artiști.

Vremuri de război și schimbări

Anii ’40 au fost marcați de provocări majore pentru orașul Cluj, fiind o perioadă în care orașul s-a aflat sub influența mai multor regimuri politice. Schimbările de stăpânire și turbulențele celui de-al Doilea Război Mondial și-au lăsat amprenta asupra vieții cotidiene a clujenilor, dar și asupra arhitecturii și funcționalității pieței.

Cu toate acestea, Piața Unirii a rămas un simbol al rezilienței orașului, un punct de referință care a continuat să aducă împreună locuitorii orașului, indiferent de dificultățile vremurilor. Tramvaiele și vehiculele din acea epocă se strecurau printre clădiri, iar bicicletele și trăsurile făceau parte din peisajul urban, contribuind la imaginea unui oraș în mișcare, dar care păstra totodată un aer de calm și stabilitate.

O fereastră către trecut

Privind această imagine a Pieței Unirii din anii ’40, putem observa cum orașul Cluj a evoluat de-a lungul decadelor, păstrându-și în același timp spiritul și farmecul autentic. Clădirile emblematice, precum Biserica Sfântul Mihail, stau mărturie a trecutului și a valorilor care au definit orașul de-a lungul timpului.

Astăzi, Piața Unirii rămâne un loc central și vibrant în Cluj-Napoca, fiind martoră la istoria bogată a orașului și la transformările sale continue. Imaginea din anii ’40 ne oferă o fereastră către o perioadă în care piața era un punct de convergență pentru toate aspectele vieții urbane, de la comerț și cultură până la politică și evenimente sociale.

Prin această călătorie în timp, ne reamintim de importanța Pieței Unirii în istoria Clujului și de rolul pe care l-a jucat în modelarea identității orașului de-a lungul decadelor. Cu fiecare schimbare, piața a continuat să își păstreze esența, rămânând un loc de întâlnire și de comuniune pentru clujeni, indiferent de epoca în care s-au aflat.

(Sursa foto: Clujul și clujenii)

Facebook Comments Box
Continue Reading

Prin Oras

Reprezentanța Ford în Clujul anului 1930 – Povestea lui Nicolae Brudan Poruțiu

Maria Costea

Published

on

prezența unui brand auto atât de renumit precum Ford era un simbol al modernității și al avansului tehnologic. Această poveste este legată indisolubil de viața și activitatea unui om de excepție: Nicolae Brudan Poruțiu.

Născut în anul 1888 în satul Nandra, comuna Bichiș, județul Mureș, Nicolae Brudan Poruțiu a avut un parcurs plin de provocări și realizări. Provenit dintr-o familie modestă, a urmat școala confesională în localitatea natală și apoi „școala de stat model urban din comuna Bichiș”. În anul 1902, tânărul Nicolae a decis să-și continue studiile la școlile din Blaj, un adevărat centru al culturii și educației românești. Din păcate, lipsa resurselor financiare l-a forțat să renunțe la studii, ceea ce l-a determinat să-și îndrepte privirea către noi orizonturi.

În 1907, asemenea multor români din acea perioadă, Nicolae Brudan Poruțiu a decis să-și încerce norocul în „țara tuturor posibilităților” – America. Experiența de peste ocean a fost una definitorie pentru el. Acolo și-a schimbat numele în Nicholas B. Perry-Poruțiu, nume sub care avea să devină cunoscut în anii următori. Prin muncă asiduă și perseverență, el a reușit să obțină cetățenia americană și a devenit un adevărat exemplu de succes al emigrantului român.

În timpul Primului Război Mondial, între 1917 și 1919, Nicholas B. Perry-Poruțiu s-a alăturat armatei americane, contribuind la eforturile de război. Această experiență i-a adus atât recunoaștere, cât și un nou statut social. Însă dorul de țară și aspirația de a contribui la dezvoltarea României l-au determinat să se întoarcă pe meleagurile natale.

În 1921, Nicholas B. Perry-Poruțiu a revenit în România ca reprezentant al Uzinelor Ford, stabilindu-și sediul la Cluj. La acea vreme, Ford era deja un brand auto de renume mondial, iar prezența sa în România, prin intermediul lui Nicholas B. Perry-Poruțiu, a reprezentat un adevărat pas înainte pentru industria auto românească. Reprezentanța Ford din Cluj a adus nu doar mașini moderne pe străzile orașului, ci și noi locuri de muncă, know-how tehnologic și o deschidere către lumea occidentală.

Nicolae Brudan Poruțiu, devenit un om de afaceri respectat și un promotor al modernității în Transilvania, a reușit să creeze legături între două lumi: cea a Americii, țara care l-a adoptat și i-a oferit oportunități, și cea a României, țara pe care nu a încetat niciodată să o iubească. Reprezentanța Ford din Cluj nu era doar un showroom pentru mașinile americane, ci și un simbol al progresului, al tehnologiei de vârf și al spiritului întreprinzător.

Astfel, Nicolae Brudan Poruțiu rămâne o figură marcantă în istoria orașului Cluj și în povestea introducerii industriei auto în România. Prin munca sa, a deschis calea pentru dezvoltarea unei piețe auto moderne în Transilvania și a demonstrat că, indiferent de obstacolele întâmpinate, visurile pot deveni realitate cu perseverență, dedicare și viziune.

 

Sursa foto: Clujul si Clujenii Facebook

Facebook Comments Box
Continue Reading

Comunicat de presa

Clujenii își doresc noi branduri în oraș. RIVUS, noul proiect de regenerare urbană al Iulius va aduce experiențe și retaileri în premieră – Sondaj IRES

Stefania Heinz

Published

on

54% dintre clujenii cu vârsta cuprinsă între 18 – 35 de ani spun că există un brand preferat pe care și l-ar dori în Cluj-Napoca, reiese dintr-un sondaj de opinie realizat de IRES în octombrie 2023. Sondajul evidențiază și faptul că locuitorii sunt dornici de soluții noi, cât mai variate, pentru petrecerea timpului liber, cu focus pe entertainment, activități sportive în aer liber și manifestări artistice și culturale, aspecte ce au stat la baza conceptului de proiect propus de IULIUS pentru reconversia unei foste platforme industriale din Cluj-Napoca.

RIVUS, proiectul de reconversie urbană de pe fosta platformă Carbochim a primit recent aprobarea Planului Urbanistic Zonal (PUZ), iar companiile IULIUS și Atterbury Europe vor investi pe suprafața de aproximativ 14 hectare peste 500 de milioane de euro, care vor transforma această zonă industrială în cea mai vibrantă destinație din oraș. RIVUS este un proiect inspirat din dorințele clujenilor și va avea ca principală ancoră o grădină urbană construită de la zero, de peste 5,2 hectare de spații verzi amenajate, care va deschide, în premieră, accesul publicului la malul Someșului. Proiectul este unul family friendly, care va integra cea mai mare suprafață de retail din țară (145.000 mp), ce va oferi o diversitate de funcțiuni. În total, vor fi reunite în același loc peste 400 de branduri, de la cele accesibile tuturor categoriilor de public, până la cele premium, de renume internațional, dar și concepte de anvergură pe segmentul home&deco, jucării, spații de servicii, centre de entertainment, librărie și funcțiuni educaționale, sportive, multiplex și open air cinema, restaurante și cafenele, food court, fresh market, hub medical etc.

Deși Clujul este una dintre destinațiile favorite în ceea ce privește entertainment-ul, publicul local este amator în continuare de soluții noi, experiențe cât mai variate și interactive, spații mixte, care să le ofere eficiență și diversitate, după cum reiese din sondaj. Astfel, 97% dintre respondenți au o părere bună și foarte bună despre propunerea IULIUS de a include în proiect noi concepte de entertainment și petrecere a timpului liber pentru familiiRIVUS va include centre interactive de divertisment pentru toate categoriile de vârstă. Cel pentru adolescenți, tineri și adulți va fi o premieră în regiune, cu zone de cățărare, trambuline, circuite cu obstacole, zone de gaming, experiențe imersive și simulatoare, iar cel dedicat copiilor va avea  activități care dezvoltă creativitatea, gândirea logică, atenția, dexteritatea și aptitudinile de socializare. Tot aici va exista infrastructură cinematografică de ultimă generație, care va integra concepte în premieră regională, inclusiv open air cinema.

Foarte apreciate sunt și funcțiunile în premieră pentru un proiect real estate în România, cum ar fi: sala de teatru și spectacole, cu o favorabilitate de 96%, spațiile pentru evenimente în aer liber – 96%; centrul cultural dedicat artelor performative – 93%.

Focusul pe retail a fost confirmat de 68% dintre respondenți, care au declarat că zona comercială cu magazine, cinema, restaurante și cafenele este printre cele mai importante funcțiuni din noul proiect. De altfel, rezultatele reconfirmă direcția dezvoltării proiectului, indicând faptul că funcțiunea comercială nu mai este asociată exclusiv cu shoppingul, așteptările publicului fiind spre diversitate și experiențe multiple. Așadar, principalele trei activități asociate de clujeni cu timpul petrecut la mall sunt:  relaxarea (33%),  mersul la restaurante (28%) și evenimentele (22%). „Ne bucură gradul mare de favorabilitate manifestat de public față de noul proiect. Dorința noastră este să îmbunătățim viața clujenilor, să înfrumusețăm orașul, să stimulăm prin prezența noastră dezvoltarea lui. Tocmai de aceea formatul proiectelor pornește de la așteptările și nevoile comunității, cum se întâmplă și în cazul noului proiect, în care vom avea prezente și brandurile pe care clujenii ne-au transmis că le așteaptă în oraș. Proiectul integrează o componentă comercială majoră, însă și pentru că aici sunt încadrate mai mult decât magazine, adică facilități care aduc un aport concret unui stil de viață activ și actual, de la servicii medicale și facilități sportive, la concepte culturale, educaționale, de divertisment și care facilitează interacțiunea socială”, a spus Sorin Guttman, manager RIVUS.

În ansamblu, 94% dintre respondenți sunt de părere că RIVUS va fi benefic pentru diversificarea ofertei de petrecere a timpului liber din Cluj-Napoca și va schimba în bine aspectul zonei, iar 91% dintre respondenți se așteaptă la impulsionarea creșterii economice a orașului.

„Cluj-Napoca este unul dintre cele mai dinamice orașe din România; a atras, în ultimii ani, mai mult decât până acum, foarte mulți tineri veniți din toate colțurile țării să lucreze sau să trăiască aici, pe lângă cei care obișnuiau să vină să studieze. Studiile pe care IRES le realizează în mod regulat cu privire la calitatea vieții în oraș au arătat, pe parcursul ultimilor 10 ani, o creștere a nevoilor populației cu privire la dezvoltarea infrastructurii pentru petrecerea timpului liber pentru populația activă și, mai ales, pentru familiile cu copii, în paralel cu nevoile pentru dezvoltarea serviciilor medicale, sportive și a zonelor verzi sau pentru îmbunătățirea infrastructurii din cartiere”, arată Dan Jurcan, director de cercetare, IRES.

Clujenii apreciază și efortul IULIUS de a păstra și reconverti două clădiri de patrimoniu industrial (90%) – clădirea de cărămidă și hala cu arcade – și consideră că zonele industriale parțial sau total inactive ar trebui incluse în planurile de dezvoltare a orașului (89%). Totodată, 92% dintre cei intervievați au spus că grădina urbană este cea mai importantă pentru ei, fiind și un spațiu care permite relaxarea în aer liber. Pentru noul parc creat în proiect, aproximativ 700 de arbori maturi sunt deja în proces de aclimatizare în pepiniera amenajată temporar cu susținerea USAMV Cluj-Napoca. Alături de aceștia, alte 100.000 de plante decorative vor transforma peste 52.000 mp din fosta zonă industrială într-un parc ce va îmbunătăți calitatea aerului și va completa cadrul natural al zonei, definit în mod special de râul Someș.

RIVUS integrează ca parte activă și atractivă a orașului fosta platformă industrială a Carbochim, ce se întinde pe aproximativ 14 hectare, în condițiile în care fabrica a fost relocată și retehnologizată, încă de la finalul anului 2023, în urma unei investiții ce a ajuns la 7 milioane de euro până în prezent.

Sondajele IRES au fost realizate pe eșantioane de 1.045 de persoane (octombrie 2023), respectiv 1.041 de persoane (aprilie 2024) cu o marjă de eroare de ±3%, eșantioane reprezentative la nivelul populației neinstituționalizate din Cluj-Napoca.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Cele mai citite