”I Giardini di Zoe”, cunoscută și sub numele de ”Grădina Zoei” sau ”Grădinile Banpotoc”, reprezintă un adevărat paradis în satul Banpotoc, situat pe Valea Mureșului, între Deva și Simeria. Aici, un italian a achiziționat 4 hectare de teren și a transformat locul într-o grădină botanică de tip renascentist italian, cu labirinturi din tufișuri, fântâni arteziene, răzoare de flori și diverse obiecte de decor vintage aduse din Italia.

Această mică Toscana a Ardealului își datorează numele nepoatei proprietarului, Giovanni Salvatelli, în vârstă de 77 de ani.

Accesul către acest loc magic se face cu mașina, ieșind de pe autostrada A1 Sibiu-Deva înaintea orașului Simeria, județul Hunedoara, și continuând pe un drum județean pentru încă aproximativ 10 kilometri. Alternativ, se poate ajunge și cu trenul, până în gara din aceeași localitate, un important nod feroviar în zonă, urmat de un scurt drum cu taxiul.

Călătoria de la Cluj la ”I Giardini di Zoe” durează aproximativ 2 ore. Grădinile s-au deschis pentru public începând cu anul 2018. ”Cu câțiva ani în urmă, majoritatea pozelor de pe rețelele de socializare erau făcute de turiști, iar media de vârstă se situa între 30 și 40 de ani”, explică Ramona Morar, care, împreună cu soțul său, administrează grădina din Banpotoc.

Ramona Morar locuiește chiar într-o casă amenajată în interiorul grădinii, alături de seniorul Salvatelli, care vizitează România de câteva ori pe an. „În general, vine la sfârșitul lui februarie și rămâne cât îi permite sănătatea: două, trei săptămâni, o lună, după care se întoarce în Italia, unde este obișnuit cu climatul, mâncarea, etc.”, dezvăluie Ramona Morar.

Pentru antreprenorul italian, grădinăritul a devenit o formă de meditație, oferindu-i o modalitate de a scăpa de stresul cotidian. „Când lucram și eram nervos sau preocupat, veneam aici în grădina de la Banpotoc și în jumătate de oră mă relaxam. Există anumite locuri care, dincolo de înțelegerea noastră, emană o energie pozitivă. Sunt convins că plantele percep chiar și emoțiile noastre”, mărturisește Salvatelli, proprietarul grădinilor.

”E o mare bucurie să le vezi cum se dezvoltă. Atunci când iei bulbul, planta tânără, și o vezi apoi cum crește. Așa cum o mamă își vede copiii crescând. Ele sunt vii. Nu ne dăm seama, dar plantele ne recunosc când ne aflăm în preajma lor, la fel cum ar face un cățel sau o pisică. Dacă te porți frumos cu ele, dacă le hrănești, dacă le îngrijești, eu sunt convinsă că plantele ne percep chiar și emoțiile”, spune administratorul grădinilor.

Administratorul subliniază că grădina nu este doar o afacere cu scopul de a se îmbogăți. ”Nu este o afacere și-atât, ca să ne îmbogățim, cum am mai văzut prin ziare, că gata, am dat lovitura! Nu. Vizitatorii trebuie să știe asta”, adaugă femeia.

”Toate încasările care vin din bilete sunt reinvestite în întreținerea și extinderea grădinii. Se vor mai amenaja încă alte patru hectare, dar mai durează… Domnul Giovanni nu ține nimic pentru el. Doar cine nu are o bucată de grădină nu știe… E o muncă titanică în spate. Dacă le-am lăsa un singur sezon neîngrijite, nu s-ar mai vedea mare lucru. Iar domnul Giovanni a fost foarte motivat de oameni și de interesul lor pentru grădină”, mai spune Morar.

Turiștii vizitează în număr mare grădina în weekend, în special vineri, sâmbătă și duminică, în timp ce în restul săptămânii este mai puțin aglomerat.

Un bilet de intrare costă 20 de lei și îți oferă posibilitatea să rămâi în grădină pentru cât timp dorești. Programul de vizită începe la ora 09:00 și se încheie la ora 20:00, iar ultima intrare este permisă până la ora 19:00.

Declarația lui Nicu Ceaușescu din 20 iulie 1992, de la procesul în care era judecat, pare mai pertinentă ca niciodată.

Evenimentul Zilei relata în 1992 că Nicu Ceaușescu, în ciuda suferinței sale, încă manifesta o atitudine de demnitate și subtilitate. Îndrăgostit de poezia lui Nichita Stănescu și dornic să evite o notă disprețuitoare în istorie, el a exprimat gânduri care puteau fi interpretate ca un testament. “Domnule președinte, onorată instanță… Parafrazându-i pe antici, trebuie să spun că trebuie făcut totul pentru aflarea adevărului. Vreau să cred că acest lucru mai este valabil și astăzi, deși multe demonstrează contrariul – nu voi intra în detalii, caci sunt bine cunoscute. Procesul de astăzi din Curtea Supremă de Justiție este esențialmente politic, menit să mă condamne, indiferent de incadrare, dar să fiu condamnat. În continuare, voi expune o serie de argumente în susținerea acestei afirmații, subliniind unele incidente cel puțin ciudate prezentate în acest caz. (…)

În timpul procesului, lui Nicu Ceaușescu i s-a atribuit și remarca conform căreia noii conducători ai României nu vor fi în stare să se ridice la nivelul tatălui său, mai ales din punct de vedere al infrastructurii. “Nici în 20 de ani nu veți reuși să zugrăviți ceea ce a construit tatăl meu, daramite să construiți ceva nou!”, se pare că ar fi spus “Prințișorul”

În dimineața de după Paști, o veste tragică a ajuns la urechile noastre: biserica de lemn din satul Ghioncani, comuna Întregalde, Alba, a fost mistuită complet de flăcări. Apelul de urgență la numărul 112 a fost făcut de îngrijitorul bisericii, iar Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Alba a confirmat că edificiul a fost distrus în întregime.

Echipaje de pompieri de la Secția de Pompieri Câmpeni au intervenit prompt pentru a stinge ultimele focare rămase aprinse, folosind apă și spumă.

Conform purtătorului de cuvânt al ISU Alba, Alex Crișan, biserica a găzduit o slujbă în noaptea de Înviere. Și totuși, în urma investigațiilor, s-a constatat că incendiul a fost, cel mai probabil, provocat de o lumânare lăsată nesupravegheată.

Din fericire, nu au fost înregistrate victime în acest incident tragic. Cu toate acestea, autoritățile au anunțat că au deschis un dosar penal pentru a investiga circumstanțele și a stabili eventualele neglijențe care au condus la această distrugere din culpă.

Biserica, o mărturie a trecutului și a tradițiilor locale, a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este trist să vedem cum un astfel de simbol al comunității este pierdut în flăcări.