𝗙𝗶𝗹𝗶𝗽𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗧𝗼𝗮𝗺𝗻𝗮, 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶 𝗮𝗶 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 𝘀𝗶 𝘁𝘂𝗿𝗺𝗲𝗹𝗼𝗿, 𝗶𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝘀𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶
Între numeroasele sărbători ținute în lumea satului tradițional se numărau și cele închinate sfinților apărători ai turmelor. Astfel, la jumătatea lunii noiembrie și a lunii februarie se țineau zilele Filipilor, Filipii de Toamnă, respectiv Filipii de Iarnă, se arata pe pagina Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale
Așadar, între 12 și 14 noiembrie erau Filipii de Toamnă, iar oamenii satelor credeau că „paza contra lupilor stă în puterea Filipilor, apoi, spre Capul Iernii, doar Sântandrei îi stăpânește”.
Sărbătoarea era ținută în special de femei, pentru ca gospodăria și familia să fie ferită de primejdii. Se obișnuia ca fiecare familie să respecte o anumită zi de Filipi. Acea zi, mama „o lăsa moștenire” fiicelor sale, pentru a o prăznui toată viața și astfel se atrăgea protecția asupra familiei, asupra gospodăriei, a animalelor și a turmelor de oi.
În ajunul acestei zile se îndătina să se lege foarfecele, pieptenii cu dinții de fier cu care se pieptănau fuioarele „ca astfel să fie încleștată gura fiarelor”. Tot în aceste zile era interzis să se folosească unele obiecte casnice: foarfeci, pieptene, acul și fusele de tors erau legate cu ață, pentru „a lega gura lupului” și să nu poată să facă stricăciuni în staulul animalelor, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, autor etnolog Maria Bocșe, (apărut în anul 2007, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj).
În zona Someșului, în aceste zile „se lega gura hornului”, în pod, „ca răul” să nu se apropie de case și de familii. O altă credință general răspândită era aceea de a nu pomeni la masă numele lupului. Această interdicție reflectă o practică legată de „magia cuvântului”, crezându-se că răul poate fi atras și prin pomenirea lui. În același context, în zilele de Filipi, se îndătina „să se ungă cu usturoi vetrele de foc, gura cuptorului și borțile din pereți, ca să se astupe și gura lupului și să se ungă ochii lui, ca să nu vadă prada”.Totodată, turmele de oi erau stropite cu apă sfințită, ca să fie ferite „de primejdia lupilor”.
Traditii Clujene – Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj
Source link