Dacă locuieşti în Cluj-Napoca, eşti pensionar şi circuli cu mijloacele de transport în comun, vrei nu vrei teama de COVID a pus stăpânire şi pe tine. Dar pentru unele persoane teama de şoferii CTP e mai mare decât teama de COVID. Şi nu pentru că şoferii nu poartă mască în pandemie la Cluj-Napoca.
De câte ori nu ni s-a întâmplat să circulăm cu mijloacele de transport, cele noi şi frumoase, din oraşul nostru, dar să vedem şoferi care fie îi lasă pe bieţii pensionari să alerge după maşină, iar apoi le închid uşile în nas, fie să pornească fră a le păsa dacă au prins pe cineva cu uşile. Dar parcă pe cei vitezomani nu îi înghiţim de fel. Şi ne întrebăm cine le-a mai dat carnet de conducere pentru transport persoane dacă se comportă cu oamenii ca şi cu sacii de cartofi. Poate că pe lângă masca de protecţie ne-ar prinde bine şi o centură de siguranţă. Dar dacă nu avem loc pe scaun, cum ne descurcăm?
Vă este cunoscută expresia „Mai încet, domnule că nu duci cartofi”? Cui îi este frică de şoferii vitezomani ai CTP? Doamnei Cornelia Gădălean, o pensionară de 65 de ani, din cartierul Mănăştur, sigur îi e frică. A povestit pentru ZIUA de CLUJ aventura ei de luna trecută cu un şofer de la „Raliul CTP”. Se întâmpla prin 10 septembrie, în jurul orei 10 dimineaţa. Cu cârja în mâna dreaptă, ajutorul ei de nădejde pentru diagnosticul de polineuropatie senzorială motorie la mâini şi picioare plus operaţia pentru chisturi osoase la piciorul drept, a urcat hotărâtă din staţia de la Spitalul de Pediatrie de pe Calea Moţilor în autobuzul cu numărul 9, pentru a ajunge acasă, în cartierul Mănăştur. Şi-a scanat abonamentul. De două ori pentru că mai mereu, din prima nu reuşeşte.
Maşina a pornit din staţie în trombă, însă după doar câţiva metri şoferul a frânat brusc. Numai el ştie de ce, pentru că doamna Cornelia s-a trezit de la prima uşă aruncată până la cea de-a doua întinsă pe jos în autobuz. Aici, preţ de câteva secunde nu îşi mai aminteşte exact ce s-a întâmplat până s-a dezmeticit din căzătură şi sperietură. Nu ştie nici cine a ridicat-o de pe jos… A ajuns cumva în genunchi lângă scaunele de la uşa a adoua. Clujenii inimoşi, din maşină au sărit imediat să o ajute… „Uitaţi doamnă cârja, geanta, abonamentul… Cum vă simţiţi?”
Dar doamna Cornelia, pe lângă loviturile încasate de la căzătură a afăcut şi un atac de panică. Plângând, lovită la cap, la picioare, la umăr, la omoplatul drept, mâna stângă pe care nu şi-o mai simţea a putut realiza totuşi că şoferul autobuzului a staţionat, dar nu s-a clintit măcar până în dreptul ei să verifice ce a păţit. Măcar a sunat la salvare. A sosit şi Salvarea. „Doi băieţi m-au coborât încet din autobuz… au fost amabili şi m-au monitorizat în salvare. Am apucat să văd că tensiunea îmi era 260 cu 160, iar glicemia 118. Domnii de la Salvare m-au liniştit cu recomandarea că nu e cazul să merg la urgenţă din cauza COVID-ului”, ne-a declarat doamna Cornelia.
Poliţia a apărut după ce a sosit Salvarea. L-a testat cu aparatul etilotest pe şofer. Şoferul nu era băut. Dar surpriză, poliţiştii au chemat-o pe femeie în halul în care era până în Gheogheni, pe Albac, să dea declaraţii. Femeia în zăpăceala ei a refuzat amintindu-şi că avea o programare la un ecodopler, care nu l-ar fi ratat deoarece nu ştie când i-ar mai putea veni rândul. Se înţelege însă cu şoferul să îi dea un apel pe telefon, telefon pe care îl uitase acasă, pentru a merge împreună la poliţie pentru declaraţii mai spre seară. Nici apel nu a avut de la şoferul cu pricina şi nici la locul de întâlnire din Mănăştur nu a mai apărut.
După 5 zile doamna a fost consultată de medicul de familie deoarece nu mai scăpa de durerile de cap. Între timp îi apăruseră şi vânătăile. După consult a primit trimitere la neuorologie pentru a efectua un CT de urgenţă. Ajunge în cele din urmă şi la Serviciul de Urgenţă unde i-au luat rezultatele care arătau monitorizarea din ziua accidentului de pe Salvare. Dar doamna hotărâtă, de data aceasta a mers la Medicina Legală de unde a obţinut un certificat constatator.
Poliţia a contactat-o între timp pe doamnă după 3 zile de la accident pentru a o chema din Mănăştur, în Gheorgheni, sediul de pe Albac, pentru a da declaraţii cu privire la accident. Zis şi făcut… însă doamna Cornelia a dorit să vadă înregistrarea din mijlocul de transport. „Am vurt să văd cum s-a întâmplat totul, măcar atât”, spune femeia. Însă poliţia nu i-a pus la dispoziţie filmarea din mijlocul de transport pentru a vedea ce s-a întâmplat cu exactitate.
Între timp spune că e foarte dezamăgită şi de poliţişti şi de şoferul de autobuz. Pentru că şoferul după ce a dat cu ea de pământ a mai şi minţit-o şi nu a mai vrut să afle nici cu spatele cum se simte. Se bucură că nu e mai rău, dar îi pare rău pentru că neavând soţ sau maşină proprie va trebui tot cu mijloacele de transport în comun să circule. Cu frica ce-i drept că următorul şofer va crede că transportă tot cartofi, în loc de oameni, mulţi dintre ei în vârstă şi cu multe alte probleme de sănătate…
Source link