Profesorul clujean Adrian Papahagi a relatat o discuție pe care a avut-o cu sora sa care locuiește de vreo 15 ani în Belgia. Revenită la Cluj, femeia a fost impresionată de schimbările care au avut loc aici.
„Sora mea, care locuiește de vreo 15 ani în Belgia, a revenit la Cluj zilele trecute. Ce a observat ea: siguranță, abundență (a apreciat magazinele deschise până târziu), nenumărate case, străzi, piețe, parcuri renovate. Mereu se întâmplă ceva (acum, simpaticul târg al zilelor maghiare). Un oraș în care se trăiește bine.
Discutam acum câteva săptămâni cu un diplomat francez. Mi-a spus că într-un deceniu calitatea vieții va fi mai bună la Cluj decât în multe orașe franceze. Eu cred că deja la Cluj sau la Oradea trăiești la fel de bine ca la Lille, și că Mănășturul sau Rogerius sunt oricum mai sigure decât Tourcoing, Roubaix sau Villeneuve d’Ascq.
Bucureștiul nu se compară cu Londra sau Parisul, nici cu Viena sau Budapesta, dar are transporturi mai bune decât Roma și arată de zece ori mai îngrijit decât Atena. Budapesta e superbă, dar eu nu știu cum trăiesc oamenii în scumpetea de acolo cu salarii de nivel românesc.
Cunosc orașe englezești de o urâțenie și o tristețe copleșitoare. Cunosc violența adusă de imigrația scăpată de sub control în Franța sau UK. Cunosc letargia orașelor nordice, unde magazinele se închid la 6 seara. Clujul e mai frumos, mai sigur și mai viu decât nenumărate orașe apusene.
Ne plângem de orice, dar nu vedem cât am evoluat în 33 de ani. Nu vedem că România e totuși foarte vivabilă, inclusiv în ce privește clima (la Cluj am avut o vară perfectă, nici tristă și noroasă ca în Scandinavia, nici caniculară ca la Mediterana).
Un semn că România a devenit o țară prosperă e imigrația tot mai vizibilă. La Cluj, bicicliștii Glovo sunt majoritar pakistanezi sau indieni, puținele casierițe rămase la Auchan sunt din Africa, muncitorii de la drumuri și gunoierii sunt tot mai adesea nepalezi sau vietnamezi. Mie mi-au montat recent niște mobilă Mobexpert patru tineri, dintre care unul era spaniol și altul argentinian.
Ceea ce e foarte bine – dar trebuie controlată atent situația, ca să nu ne trezim cu o imigrație africană masivă și dăunătoare, ca în Franța. Acum e bună, sunt oameni cuminți, care muncesc. Economia profită. Dacă însă importăm cruzimea, infracționalitatea și terorismul din unele zone africane și asiatice, am încurcat-o.
În fine, sentimentul meu e că România seamănă azi, mutatis mutandis, cu Spania și Italia pe care le-am cunoscut imediat după Revoluție, în 1991-1992. Se văd încă urmele sărăciei, dar dezvoltarea e masivă. Imigrație asiatică și africană incipientă, prosperitate crescândă.
Totul e să importăm controlat (preferabil cu contracte de muncă pe timp limitat, 2-3 ani) mână de lucru ieftină, nu – necontrolat – infracționalitate.
România e azi în situația fericită de a avea “the best of both worlds”. Am spus-o de multe ori: suntem contemporani cu viitorul nostru, adică cu Franța, Austria, UK sau Italia de azi. Putem alege ce să luăm și ce nu din acest viitor.
Dar realizez acum că suntem contemporani și cu trecutul nostru mizer și totalitar: Rusia. Știm că nu mai vrem să ne întoarcem acolo, dar putem încă să luăm doar ce e bine din modelul occidental”, a relatat profesorul clujean Adrian Papahagi, pe Facebook.
Source link