Ca şi cum durerea pe care o provoacă moartea cuiva drag nu ar fi deajuns, legile şi funcţionarii din România mai mult încurcă decât ajută.
Un clujean nu îşi poate îngropa soţia, dar se pare că Administraţia Cimitirelor îl îngroapă pe el cu hârtii între timp. „Voi relata o întâmplare de la Administraţia Cimitirelor. Îndurerat de pierderea unei fiinţe dragi, m-am adresat Administraţiei Cimitirelor pentru înhumare. Şi de aici începe calvarul. Locul de veci era pe mama mea şi unchiul meu”, ne scrie pe WhatsApp un cititor al ZIUA de CLUJ.
Funcţionarii Administratiei Cimitirelor i-au transmis că nu îşi poate înhuma soţia decât dacă este unicul titular al locului de veci. „Mi s-a spus că din regulament, pot să înhumez rude până la gradul IV, însă fiind şi unchiul meu parte din titularii locului de veci, nu mai pot face nimic. Am fost nevoit să-mi conving unchiul să îmi doneze partea lui, şi pe mama la fel. Regulamentul nu specifică faptul că toţi titularii trebuie să fie rude cu decedatul”, scrie clujeanul.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirelor aparţinând domeniului public al municipiului Cluj – Napoca şi aflate în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, Anexa 1 la HCL, 300/2014 la articolul 54 prevede: „În locurile de înhumare pot fi înhumate şi rudele titularului/titularilor până la gradul IV de rudenie. În aceste cazuri, înhumarea poate fi solicitată de una din persoanele care deţine în concesiune locul de înhumare, cu acordul scris sub forma autentica (declaraţie notarială) al tuturor deţinătorilor. În situaţia în care titularul/titularii dreptului de concesiune nu se află în localitate, acordul de înhumare se poate da prin procură autentică”.
Bărbatul spune că aceasta a fost prima nedreptate: faptul că a fost forţat să ia şi partea unchiului său, considerând că un simplu acord al unchiului acestuia ar fi fost suficient dupa ce mama lui i-ar fi donat doar partea ei.
În loc să îşi plângă în tihnă soţia omul a ajuns lunea la Administraţia Ciimitirelor, dar cică l-au programat cu hârtiile pe a doua zi, marţea la ora 14. Însă programarea a fost numai în creion, urmând ca în ziua înmormântării să ducă actele finale funcţionarilor. „A doua zi situatiile de genul acesta au continuat. M-am întors cu actul de donaţie astfel încât locul de veci era acum pe numele meu. La ora 11 cand m-am prezentat, mi s-a spus ca în 3 ore este înmormântarea. Imposibil. La situaţia creată nu se putea – neavând nimic pregătit. Am refuzat cerând o altă zi, joia”, continuă omul.
În timp ce se chinuia să obţină locul de veci, care oricum aparţinea familiei, omul ar fi trebuit să se fi ocupat şi de organizarea înmormântării, dar cine să îşi fi imaginat că urmau să îi aprobe înhumarea în ziua în care îi rezolvau hârtiile.
Clujeanul spune că, doamna de la ghişeu, Daniela Răcăşan, i-a spus cu vehemenţă că nu se poate. Însă din fericire omul apucase deja să semneze cererea cu noua dată, cea de joi, aşa că s-a putut muta înmormântarea. Însă la noua dată, cea de joi, i s-a spus că doar ora 9 sau 10 sunt libere. „De marţi până joi erau 2-3 zile diferenţă şi bănuiam că e liberă cam orice oră. Am refuzat categoric ora propusă cerând direct ora 14. Bineînţeles mi s-a spus că este ocupată, că nu se poate. Am cerut să văd lista cu programări, doar orele, din considerente de GDPR. În acest moment, doamna funcţionar a întrebat o altă colegă dacă ora 14 e liberă. După… câteva secunde, Surpriză! Era liberă. Am fost minţit în faţa că nu e liber, ca nu se poate”, scrie omul dezamăgit.
Acesta se întreabă dacă nu cumva angajaţii de la Administraţia Cimitirelor aşteptau o „atenţie”. Dar el nu a fost dispus să o ofere. Clujeanul mai spune că a depus între timp şi o sesizare pe MyCluj.
Source link