An de an, la 9 octombrie, sunt omagiate victimele Holocaustului din România. Ghetoul din Cluj a fost unul din lagărele de plecare organizate în anul 1944 în cadrul holocaustului evreilor transilvăneni.
În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 672/5 mai 2004, a fost aprobată data de 9 octombrie, ce marchează începutului deportărilor evreilor în Transnistria, în anul 1941, pentru comemorarea oficială, în plan naţional, a Zilei Holocaustului.
Ghetoul din Cluj a fost unul din lagărele de plecare organizate în anul 1944 în cadrul holocaustului evreilor transilvăneni. Ghetoul din Cluj a fost lichidat prin şase transporturi efectuate în trenuri ale morţii spre lagărul de exterminare de la Auschwitz, între 25 mai şi 5 iunie 1944.
Trimiterea în ghetouri a evreilor din Transilvania de Nord a început la 3 mai 1944 şi a durat o săptămână. Au fost concentraţi în zona fabricii de cărămidă Iris din nordul oraşului. Fiind format în principal din barăci folosite pentru uscarea cărămizilor, ghetoul nu avea aproape nici o facilitate pentru cei aproximativ 18.000 de evrei adăpostiţi acolo şi originari din Cluj, Gherla, Borşa, Huedin, precum şi satele din jur.
Dintre aceştia, 4.000 erau copii sub 13 ani – după cum se specifică pe placa comemorativă. Se ştie că majoratul moral-spiritual în iudaism este la 12 ani la fete (bat-mitzvah) şi, respectiv, la 13 ani la băieţi (bar-mitzvah) – de aici şi precizarea de mai sus. Placa se găseşte pe corpul de clădire din intersecţia străzii Fabricii, cu linia de tramvai (vizavi de hypermarketul REAL şi fabrica de medicamente Rambaxi, fostă Terapia).
În judeţul Cluj a mai fost înfiinţat un ghetou la Dej, unde erau concentraţi aproximativ 8.000 de evrei. Acţiunea de concentrare a fost efectuată de autorităţile maghiare, supravegheate de consilierii SS, printre care Hauptsturmführer-ul SS Dieter Wisliceny. Ghetoul se afla în subordinea lui László Urban, care conducea şi poliţia oraşului. Administrarea internă a fost încredinţată unui „Judenrat” (Consiliu Evreiesc). Printre membrii consiliului au fost rabinul Akiba Glasner, rabinul Mózes Weinberger şi Ernő Márton.
Similar celorlalte ghetouri de pe teritoriul Ungariei, exista şi o clădire special amenajată, unde poliţia îi tortura pentru a afla unde şi-au ascuns obiectele de valoare.
Ghetoul a fost lichidat după deportarea evreilor din acest ghetou la Auschwitz în şase transporturi. Primul a avut loc la 25 mai, iar ultimul la 9 iunie 1944.
“Astăzi aducem un pios omagiu victimelor Holocaustului şi îi onorăm pe supravieţuitori, condamnând, cu fermitate, aceste atrocităţi care au mutilat, pentru totdeauna, istoria noastră. În numele tuturor românilor, afirm cu tărie că nu vom uita niciodată victimele inocente şi ne angajăm, totodată, să nu mai permitem repetarea unei asemenea tragedii. Dorinţa însă nu este niciodată de-ajuns pentru a împiedica răul. Eşecul de a ne aminti istoria aşa cum a fost are consecinţe triste. Din păcate, deşi România a făcut progrese extraordinare în ceea ce priveşte recuperarea memoriei Holocaustului, asistăm de ani buni la campanii groteşti de reabilitare publică a unor figuri sinistre ale ‘trecutului negru’, oameni de cultură, politicieni sau militari care, prin ideile şi faptele lor, au condus la înjosirea, batjocorirea şi asasinarea unor semeni. Cei care vor să şteargă Holocaustul din istorie, precum şi cei care încearcă să-i exonereze de vină pe criminali sunt complici la acest rău îngrozitor. Nu vom înceta niciodată să-i condamnăm pe cei care au sădit ura şi au săvârşit crime şi nu vom mai pleca tăcuţi capul niciodată în faţa răului”, spune preşedintele Klaus Iohannis în mesajul său oficial din ziua comemorării victimelor Holocaustului.
Source link