La poalele blânde ale dealului din satul Nicula, la câÈiva kilometri de Gherla, MÄnÄstirea âAdormirea Maicii Domnuluiâ pulseazÄ de credinÈÄ. Ãn fiecare an, pe 15 august, curÈile ei se umplu de oameni care vin ca sÄ atingÄ o bucatÄ din pace â pelerini cu lumânÄri, copii în braÈe, bÄtrâni cu paÈi mÄrunÈi, tineri cu glasuri tremurate. Anul acesta, ca dintotdeauna, icoana fÄcÄtoare de minuni a Maicii Domnului rÄmâne inima acestei adunÄri: o prezenÈÄ care adunÄ rugÄciuni, lacrimi Èi poveÈti personale de mulÈumire.
Povestea Niculei se împleteÈte cu legenda icoanei care â spun cronicile vechi Èi memoria colectivÄ â a plâns în secolul al XVII-lea, un semn care a aprins atenÈia ÈÄranilor Èi a clerului. De atunci, locul a devenit sanctuar: bisericuÈa modestÄ s-a transformat în mÄnÄstire, iar drumul spre deal s-a umplut de poteci ale credinÈei. MulÈi pelerini vorbesc despre vindecÄri neaÈteptate, despre chemÄri care le-au schimbat viaÈa; alÈii trec pur Èi simplu pentru a mulÈumi sau pentru a primi o clipÄ de liniÈte.

Ajunul hramului e o noapte de priveghere: cântecele liturgice se revarsÄ, tÄmâia se amestecÄ cu aerul rece al serii, iar lumânÄrile creeazÄ mici constelaÈii pe pavajul curÈii. DimineaÈa, procesiunile de pe 14 Èi 15 august se contopesc într-un flux neîntrerupt de credincioÈi care îÈi aÈteaptÄ rândul la închinare. MulÈi au venit pe jos din Gherla sau din satele din jur, tradiÈie pÄstratÄ din generaÈie în generaÈie â alegere fÄcutÄ nu doar din credinÈÄ, ci ca jertfÄ simbolicÄ, ca dialog între trup obosit Èi sufletul care cere ajutor.

Ãn 15 august 2025, pelerinajul a fost din nou un semn cÄ tradiÈia trÄieÈte: slujbe solemne oficiate la altarul de varÄ, predici încÄrcate de mângâiere Èi sute de mÄrturii adunate la coadÄ. Organizatorii au comunicat programul Èi indicaÈiile pentru pelerini public, aÈa cum fac de obicei pe pagina oficialÄ de Facebook a MÄnÄstirii Èi pe site-ul instituÈiei â detalii Èi anunÈuri pe https://www.facebook.com/ManastireaNiculaOficial Èi pe http://www.manastireanicula.ro.
Legendele din jurul icoanei au crescut cu fiecare secol: se pomeneÈte de pÄrinÈi care au gÄsit vindecare, de oameni care au lÄsat la tocul uÈii câte o povarÄ Èi au plecat mai uÈori. Aceste relatÄri, unele însemnate în arhive, altele pÄstrate oral, dau culoare pelerinajului: nu e doar un eveniment liturgic, ci o colecÈie vie de destine care vibreazÄ sub acelaÈi acoperiÈ spiritual.
Atmosfera, mai presus de cifre, e una a comuniunii. Vezi freamÄtul pregÄtirilor â tarabe cu iconiÈe, rugÄciuni Èoptite, mame care leagÄ pÄrul copilului cu o panglicÄ de coroanÄ, bÄtrâni care îÈi gÄsesc loc pe o bancÄ Èi stau în tÄcere, mulÈumind. Pentru mulÈi, clipa închinÄrii la icoanÄ e mai mult decât ritual: e o reamintire cÄ nu sunt singuri. Lacrima se naÈte firesc, uneori de bucurie, alteori de uÈurare.
MÄnÄstirea Nicula rÄmâne, astfel, un far al spiritualitÄÈii româneÈti â un loc în care istoria, legenda Èi trÄirea contemporanÄ se întâlnesc. Indiferent dacÄ vii pentru prima oarÄ sau revii dupÄ multe hramuri, pleci cu o poveste personalÄ, cu o lumânare stinsÄ Ã®n inimÄ Èi cu speranÈa cÄ drumul spre acelaÈi deal va mai fi parcurs cândva.