Locotenent-colonelul în retragere, Simion Ilea, veteran de război din localitatea Cacova Ierii, comuna Iara, județul Cluj, a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani, ocazie cu care a fost sărbătorit de reprezentanții Diviziei 4 Infanterie ,,Gemina”, ai Centrului Militar Zonal Cluj, ai Batalionului 3 Apărare Antiaeriană „Potaissa” și ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război, filiala ,,Avram Iancu”„Au fost primiți cu multă căldură de familie, primar si preotul din comună, și au ascultat cu multă emoție momentele împărtășite de venerabilul veteran.În armată am fost foarte puțin, la început. Ne-au băgat pe front la câteva zile după ce am încorporat. Au fost grele zilele în munții Tatra. Am fost trasmisionist, dar la unitate de vânători de munte. M-a ferit Dumnezeu și uite că sunt aici, la 100 ani. Pentru militarii activi am un singur mesaj.. „Să-i ferească Dumnezeu să nu treacă prin ce am trecut eu, să dea Dumnezeu pace, să fie liniște”.La ceas aniversar, a fost felicitat pentru curajul, devotamentul și spiritul de sacrificiu dovedit în luptele pentru apărarea Patriei, din cel de-Al Doilea Război Mondial, și a primit din partea vizitatorilor o diplomă de excelență, o diplomă aniversară, tort și șampanie .Cu acest prilej, îi dorim multă sănătate și „La mulți ani ”!”, au scris pe Facebook cei de la Veteranii Armatei Române.Veteranul de război Ilea Simion, născut în Cacova Ierii, jud. Cluj în 11 iulie 1923, a participat în cel de-al Doilea Război Mondial, pe frontul din Cehoslovacia. Părinţi şi bunicii veteranului de război, au fost şi ei născuţi în aceiaşi localitate şi au desfăşurat de-a lungul vieţii activităţi agricole. Părinţii Ilea Dumitru şi Ludovica au trăit 70 de ani şi au avut 6 copii, din care 4 au murit de mici de scarlatină şi au rămas doar domnul Simion şi o soră de a dânsului, scriu cei de la veteraniiromaniei.mapn.ro.Au reuşit să doarmă în noaptea următoare la o cazarmă din Câmpeni, înainte de a continua marşul spre frontul din Cehoslovacia. A doua zi au plecat spre Oradea, au ajuns în Beiuş , “ atunci am început războiul şi apoi până am dezrobit Ardealul de Nord am luptat acolo câteva zile”. După îndeplinirea acestei misiuni au ajuns la Tisa, unde au fost preluaţi de noul comandant de batalion “Generalul Mociulschi Leonard-polonez…să ne conducă”. Pe timpul nopţi au fost trecuţi cu bărcile, câte 20 într-o barcă, tot batalionul. “ Am plecat din Abrud 1200 parcă îmi amintesc, un batalion, şi am luptat până la terminare şi când am ajuns înapoi ne-au numărat şi am rămas 80 din 1200”…asta în condiţiile în care pe parcursul luptelor s-au făcut în permanenţă completări. Recrutau noi soldaţi din sate pentru a putea întări trupele. “ Un an de zile am luptat în munţii Tatra!”Cum s-a terminat războiul…. pe 9 mai la 12 noaptea au început nemţii să tragă în sus focuri de armă, aşa au capitulat…”au început să tragă focuri de armă în sus…dar nu unu, sute şi mii de cartuşe…iar apoi am început şi noi să tragem în sus şi numa închipuiţi-vă, gândeai că s-o aprins lumea, arde pământul…ce poate fi asta”. Au fost informaţi de către ofiţerii de la conducere că s-a terminat războiul şi că nemţii au capitulat.Dar nu s-au întors atunci de pe front. Au mărşăluit şi au fost staţionaţi iniţial într-un sat iar ulterior într-o pădure. “ eram bucuroşi…dar eram zdrenţuroşi, nespălaţi, cu hainele rupte şi cu degetele pe afară din păpucii rupţi”. Timp de o lună şi jumătate au rămas aproape de locul unde s-a desfăşurat ultima luptă, au stat iniţial într-o comună dar apoi au fost duşi într-o pădure şi li s-a spus că fiecare cum ştie să îşi facă o colibă.Ulterior au primit din ţară echipament nou,şi au început defliurea, veneau trei zile pe jos, încolonaţi pe patru rânduri, cu vestoanele descheiate la doi nasturi la gât, iar unde intrau în oraşe defilau şi treceau la pas de voi la ieşirea din oraşe. „Am dezrobit Ardealul, Ungaria, Slovacia şi Cehia, noi le-am dezrobit pe toate, iar la întoarcere şi ungurii ne-au primit cu urale, atunci când ne întorceam de pe front”.

Source link