În mijlocul orașului, acolo unde Clujul respiră printre clădiri vechi și străzi încărcate de istorie, apare un eveniment care nu caută zgomotul mulțimii, ci liniștea dintre sunete. Resonant Spaces propune o experiență rară și atent construită, găzduită în Mănăstirea Franciscană din Cluj-Napoca, unde doar 100 de participanți vor avea acces la un univers sonor diferit de tot ce înseamnă festival clasic.

Evenimentul aduce în prim-plan muzica contemporană și experimentală, într-un format restrâns, aproape personal. Spațiul gotic al mănăstirii devine scenă și instrument în același timp, fiecare vibrație fiind amplificată de acustica naturală a zidurilor vechi de secole. Nu este doar un loc în care se cântă, ci unul în care sunetul prinde formă și se mișcă în jurul tău.

Resonant Spaces se desfășoară pe parcursul unei jumătăți de zi, între orele 14:00 și 22:00. Programul este împărțit în sesiuni de 30 și 40 de minute, gândite astfel încât participanții să poată intra treptat în atmosfera evenimentului. Între partea de după-amiază și cea de seară este prevăzută și o pauză mai lungă, oferind timp pentru respiro și reflecție.

Conceptul festivalului merge dincolo de ideea clasică de concert. Organizatorii îl descriu ca pe o experiență de ascultare profundă, în care publicul este invitat să încetinească ritmul și să se conecteze cu spațiul și cu sunetul. Lumina, arhitectura și muzica se împletesc într-un decor imersiv, construit ca o „tapiserie vie” în continuă schimbare.

Un alt element definitoriu este modelul după care funcționează evenimentul. Resonant Spaces este organizat ca un proiect non-profit, bazat pe principiul „Artist-First”. După acoperirea costurilor de producție, veniturile sunt direcționate către artiști, susținând direct actul creativ și comunitatea artistică.

Participarea este limitată, iar biletele sunt disponibile online prin platforma LiveTickets. Accesul la eveniment se face în locația de pe strada Emile Zola nr. 2, intrarea fiind poziționată vizavi de Form Cafe.

Resonant Spaces nu promite un festival obișnuit. În schimb, oferă o experiență rară, aproape ca o pauză suspendată în timp, unde sunetul nu se aude doar… se simte.

Lumea filmului este în doliu după dispariția lui Chuck Norris, unul dintre cei mai iubiți actori de acțiune și maeștri ai artelor marțiale. Celebrul star s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani, în urma unei urgențe medicale, potrivit unui anunț făcut de familie conform pagesix.com

Vestea tragică a fost confirmată vineri, printr-un mesaj emoționant publicat pe rețelele sociale. Familia a transmis că actorul a murit joi dimineață, în liniște, înconjurat de cei dragi.

„Cu inimile grele anunțăm că… Deși dorim să păstrăm circumstanțele private, vă rugăm să știți că a fost înconjurat de familie și a plecat în pace”, se arată în mesaj.

Pentru milioane de fani din întreaga lume, Chuck Norris a fost un simbol al forței, disciplinei și curajului. Pentru cei apropiați, însă, a fost mult mai mult: un soț devotat, un tată iubitor și un sprijin de neînlocuit.

O carieră legendară

Chuck Norris a devenit celebru la nivel mondial datorită rolurilor sale din filmele de acțiune și, mai ales, din serialul de succes Walker, Texas Ranger, care l-a transformat într-un adevărat fenomen cultural.

Înainte de cariera cinematografică, Norris a fost un campion de arte marțiale, deținând mai multe titluri importante și contribuind la popularizarea acestui sport în întreaga lume. Stilul său de luptă și disciplina de fier l-au făcut un model pentru generații întregi.

Un simbol al culturii pop

De-a lungul anilor, imaginea lui Chuck Norris a depășit granițele filmului, devenind un simbol al culturii pop. „Chuck Norris facts” – glumele virale despre forța sa supraomenească – au făcut înconjurul internetului și l-au transformat într-o legendă vie.

Cu toate acestea, dincolo de mit, actorul a rămas un om discret, dedicat familiei și valorilor sale.

Moștenirea lăsată în urmă

Dispariția lui Chuck Norris lasă un gol imens în industria filmului și în inimile fanilor. Filmele și aparițiile sale vor rămâne însă o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare.

Legenda sa continuă prin fiecare rol interpretat și prin impactul pe care l-a avut asupra culturii moderne.

O casă din lemn, veche de peste un secol, pornește într-o a doua viață. Construcția evreiască din Cămârzana, județul Satu Mare, va fi reconstruită în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, unde va deveni un simbol al memoriei comunității evreiești din Transilvania precizeaza faclia.ro.

Casa a aparținut familiei Weinstein, deportată în 1944 în lagărele naziste. Samuel Weinstein, soția sa și cei opt copii au fost parte din comunitatea evreiască din Țara Oașului, iar povestea lor rămâne una dintre miile de istorii frânte în timpul Holocaustului.

De la uitare la patrimoniu național

După deportări, locuința a rămas în folosința unei familii românești, iar în anii ’80 a fost donată Muzeului Județean Satu Mare. Ani la rând, casa nu a putut fi valorificată muzeologic, iar mutarea ei pe un teren privat a expus-o degradării.

Inițiativa salvării i-a aparținut artistului Belu-Simion Făinaru, care, alături de alți colaboratori și instituții culturale, a reușit transferul construcției la Cluj. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Muzeul Etnografic al Transilvaniei, al Muzeul Județean Satu Mare și al Consiliul Județean Cluj.

Ultimul transport, format din bârne și elemente structurale masive, a ajuns recent în incinta parcului, încheind o operațiune logistică realizată cu patru camioane.

Un memorial viu dedicat evreilor din Transilvania

Casa va fi reconstruită în cursul acestui an și va deveni un punct de dialog cultural și educațional. Specialiștii consideră că amplasarea într-un muzeu în aer liber este soluția optimă pentru conservarea profesionistă a construcției din lemn și pentru integrarea ei într-un circuit muzeal accesibil publicului larg.

Pentru inițiatori, proiectul nu este doar unul arhitectural, ci unul de recuperare a memoriei. O gospodărie simplă devine astfel un spațiu al reflecției asupra trecutului, al comunităților dispărute și al responsabilității de a păstra istoria vie.

Odată reconstruită, casa evreiască din Cămârzana va completa patrimoniul cultural al Clujului cu o pagină esențială despre identitate, conviețuire și memorie.

Sursa info&foto: faclia.ro

TIFF introduce Premiul „Janovics Jenő” la ediția aniversară din 2026

Începând cu ediția aniversară TIFF.25, programată între 12 și 21 iunie 2026 la Cluj-Napoca, Festivalul Internațional de Film Transilvania instituie Premiul „Janovics Jenő”. Distincția, dedicată memoriei unuia dintre pionierii cinematografiei clujene și europene, va fi acordată anual unei personalități internaționale care a marcat cinemaul prin spirit de pionierat, viziune și capacitatea de a deschide drumuri noi în industrie precizeaza site-ul oficial al TIFF : tiff.ro

Creatorul „Hollywood-ului transilvănean”

Numele lui Janovics Jenő (1872–1945) este inseparabil de începuturile cinematografiei din Cluj și din această parte a Europei. Om de teatru și director al Teatrului Maghiar din oraș, Janovics a intuit foarte devreme potențialul filmului, într-o perioadă în care acesta era considerat mai degrabă o curiozitate tehnică decât o formă artistică majoră.

La începutul anilor 1910, când cinemaul era încă la stadiul de experiment ambulant, el a transformat Clujul într-un veritabil centru de producție cinematografică. În 1913 inițiază primele filmări de ficțiune realizate aici, în colaborare cu compania franceză Pathé, pentru producția Sárga csikó (Mânzul șarg). Filmul a circulat internațional și a demonstrat că producțiile din Transilvania pot ajunge pe piețele externe, nu doar în marile capitale europene.

În anii următori, Janovics a creat și susținut mai multe companii locale de producție: în 1914 înființează Studioul Janovics, în 1915 Casa de filme Proja, în 1916 Casa de film Corvin, iar în 1917 Casa de producție Transsylvania. A dezvoltat infrastructura necesară — transformând teatrul de vară, actualul Teatru Maghiar, într-un cinematograf — și a format echipe tehnice și actori dedicați filmului.

Sub patronajul său au lucrat regizori care aveau să devină figuri majore ale cinematografiei mondiale, precum Mihály Kertész, cunoscut ulterior la Hollywood drept Michael Curtiz, autorul celebrului Casablanca, sau Alexander Korda, viitorul fondator al industriei britanice moderne de film.

Între 1913 și începutul anilor ’20, la Cluj au fost realizate peste 60 de filme mute — melodrame, adaptări literare, producții istorice — iar orașul a devenit unul dintre cele mai active centre cinematografice din Europa Centrală. Moștenirea lui Janovics este una decisivă: a construit primul ecosistem cinematografic din regiune, a format profesioniști, a conectat producția locală la rețele internaționale și a demonstrat că filmul poate deveni o industrie culturală solidă. Practic, a pus Clujul pe harta cinematografiei europene înainte ca ideea unei industrii românești de film să fie consolidată.

Figura sa a fost evocată constant în cadrul TIFF, prin proiecții speciale prezentate sub formă de cine-concerte — precum Világrém (Din grozăviile lumii) sau A tolonc (Escortata, r. Michael Curtiz), producție realizată sub patronajul său — dar și prin lansări de carte, expoziții și proiecția documentarului Janovics Jenő, un Pathé maghiar (r. Bálint Zágoni).

Din 2026, numele lui Janovics Jenő va rămâne legat permanent de festival, prin trofeul care îi poartă numele.

Mai multe detalii despre programul TIFF.25 vor fi comunicate în perioada următoare.

Abonamentele pentru festival sunt disponibile online pe site-ul oficial TIFF.

Festivalul Internațional de Film Transilvania este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și Asociația Festivalul de Film Transilvania.

Janovics Jenő (1872–1945), pionier al cinematografiei din Cluj

Florin Piersic a împlinit 90 de ani și a fost sărbătorit într-o gală impresionantă organizată la Teatrul Național din București. Marele actor a petrecut pe scenă peste trei ore, rememorând momente importante din cariera sa, glumind și cântând, în timp ce colegi și prieteni i-au adus felicitări și aprecieri pentru contribuția sa remarcabilă la teatrul și filmul românesc spune libertatea.ro.

Printre absențele notabile s-a numărat Angela Similea, alături de care Florin Piersic a trăit una dintre cele mai cunoscute povești de iubire și colaborare artistică din anii ’70–’80. Cei doi au jucat împreună în filmul „Rămășagul”, au realizat numeroase duete memorabile în emisiunile de divertisment ale Televiziunii Române și au fost parteneri de scenă în spectacole de teatru. Relația lor a fost intens comentată de presa vremii, însă actorul nu a dat curs zvonurilor.

Marius Florea Vizante, prezentatorul serii, a făcut referire la absența Angelei Similea:
„Claudiu Bleonț și-ar fi dorit foarte mult să fie prezent să rememorați din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Angela Similea…”

Florin Piersic a reacționat cu eleganță:
„Trebuia să vină. N-au putut să vină? Noi îi iertăm.”

Evenimentul a inclus și imagini de arhivă cu momentele artistice ale celor doi, evidențiind chimia lor pe scenă și duetele de excepție din televiziune.

Un „amor nebun” între scenă și viață

Despre relația lor, Florin Piersic a declarat într-un interviu pentru Wowbiz:
„Cu Angela am fost într-un amor nebun. Luni întregi am plecat cu ea în deplasări și era imposibil să nu avem ceva, mai ales că Similea era foarte frumoasă și dorită de toți. La început ne șicanam, apoi am început să ne apropiem din ce în ce mai mult, ne mai și pipăiam, până ne-am cuplat de tot. A fost o «lipitură» în toată regula, o poveste de dragoste frumoasă, de care, acum, îmi aduc aminte cu plăcere.”

Angela Similea a mărturisit în autobiografia sa Angela – cântec și rugă:
„Florin era cu adevărat superb. Avea o frumusețe de Făt-Frumos, departe de a fi efeminat. (…) Am creat un cuplu. Pe la televizor, în turnee. Mi-amintesc că Anna Szeleş, soția lui, a suferit mult. Cel puțin în meserie. Ei doi erau frumoși, talentați, dar, când am intervenit eu, s-a întâmplat un lucru la urma urmei normal. Adică, eram doi români înalți, frumoși și celebri, eram un cuplu adevărat.”

Colaborări artistice memorabile

Pe lângă filmul „Rămășagul”, Florin Piersic și Angela Similea au realizat duete de neuitat la televiziune. În 1983, au cântat împreună piesa „Nufărul alb”, compusă de Marcel Dragomir pe versurile Teodorei Popa Mazilu, și au jucat în musicalul Corina de Edmond Deda, după „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian. Aceste colaborări le-au consolidat statutul de cuplu emblematic al divertismentului românesc, iar chimia lor era vizibilă atât pe scenă, cât și în turneele prin țară.

Deși nu s-au căsătorit, cei doi au păstrat respectul și admirația reciprocă, iar Florin Piersic continuă să fie considerat un simbol al eleganței, al generozității și al profesionalismului pe scenă.

Gala aniversară la Teatrul Național

Gala aniversară a fost marcată de momente speciale, cu discursuri emoționante, urări și aplauze prelungi. Florin Piersic a primit felicitări de la colegi și prieteni, în timp ce publicul a urmărit imagini cu cele mai memorabile momente ale carierei sale. Absența Angelei Similea nu a umbrit însă atmosfera, iar actorul a arătat încă o dată eleganță și generozitate:
„Noi îi iertăm”, a spus Florin Piersic, referindu-se la colega sa de scenă.

Sursa: info&foto :libertatea.ro