Florin Piersic, o viață închinată artei: omagiat cu emoție la Putna
Sponsorizat
Sponsorizat
După o lungă și tăcută luptă cu suferința, marele Florin Piersic, stâlp al teatrului și cinematografiei românești, a reapărut în public, la 89 de ani, într-un loc cu adâncă încărcătură spirituală: Putna. A fost o reîntâlnire tăcută, dar copleșitoare. Cu sufletul plin, comunitatea l-a întâmpinat nu doar cu aplauze, ci cu lacrimi și recunoștință. Iar peste toate acestea, a fost rostit un singur cuvânt: mulțumim.
Pentru viața sa dăruită artei, pentru zâmbetele și emoțiile pe care le-a semănat în inimi de-a lungul a peste șapte decenii, Florin Piersic a fost onorat cu titlul de Cetățean de Onoare al comunei Putna. O distincție care nu adaugă greutate numelui său, ci îl înconjoară cu dragostea sinceră a celor care nu l-au uitat — și nu îl vor uita niciodată.
O viață pe scenă. O viață pentru oameni.
Evenimentul „Putna, vatră de cuvânt și poveste”, desfășurat în zi de sărbătoare, pe 21 mai, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, a fost mai mult decât o ceremonie. A fost o plecăciune în fața celor care ne-au dăruit rădăcini și sens. Alături de Florin Piersic, a fost omagiată și Sofia Vicoveanca, vocea sufletului bucovinean, purtătoarea cântecului nostru străbun.
Primarul Gheorghe Coroamă a înmânat distincțiile cu mâinile tremurânde de emoție și cuvintele pline de adevăr:
„Florin Piersic și Sofia Vicoveanca nu sunt doar artiști. Sunt parte din ființa acestui neam.”
Un trup slăbit. Un suflet neclintit.
A coborât încet din mașină, sprijinit într-un baston. Slăbit fizic, dar cu ochii arzând de aceeași lumină de odinioară. Florin Piersic purta un costum sobru, demn, și eșarfa sa roșie – simbol al eleganței și spiritului său neînfrânt. A salutat cu mâna ridicată, iar oamenii l-au întâmpinat cu pâine și sare, vechiul semn românesc al bunului venit.
A fost o tăcere adâncă, apoi au început aplauzele. Nu erau pentru un actor. Erau pentru un om. Un om care a devenit, de-a lungul vieții, parte din noi toți.
Boala i-a luat puterea. Dar nu și chemarea.
În urmă cu un an, maestrul Piersic a trecut printr-o cumpănă grea. Un episod medical care l-a îndepărtat de scenă, de luminile rampei, de aplauze. A ales tăcerea, liniștea și vindecarea. Și, totuși, a găsit în inima sa puterea de a reveni. Discret, dar prezent. Tăcut, dar viu.
A mărturisit, cu voce blândă, că nu se poate întoarce deocamdată pe scenă. Dar că vrea să rămână aproape de oameni, de valorile care l-au călăuzit o viață întreagă: demnitatea, credința și dragostea pentru țară.
Florin Piersic nu mai are nevoie de cuvinte. El este cuvântul.
Fiecare pas al său e o pagină de istorie. Fiecare zâmbet, o lecție de curaj. Și fiecare tăcere, o rugăciune pentru ceea ce suntem și ce-am putea fi.
Într-o lume care uită ușor, noi alegem să ținem minte. Și să spunem, cu toată ființa noastră: