Daniel Funeriu consideră că actualele criterii după care sunt clasificate așa-zisele “licee bune” nu sunt cele mai potrivite.
Daniel Funeriu susține într-o analiză privind mitul liceelor bune că criteriile după care se stabilesc liceele performante nu sunt cele potrivite. Fostul ministru al Educației afirmă că o școală în care intră elevi cu rezultate foarte bune nu poate fi considerată, neapărat, performantă, deoarece, la polul opus, cel mai “prost” liceu din țară poate deveni cel mai bun dacă acolo se adună câteva clase de elevi foarte buni.
Să disecăm puțin mitul „liceelor bune”:
un liceu este „bun” atunci când are elevi „buni”. Altfel spus dacă cei mai buni 100 de elevi din țară ar umple toți 4 clase a IX-a a câte 25 de elevi la cel mai „prost” liceu din țară, să-i spunem ”Liceul Iohannescu”, acel liceu ar lua multe premii la olimpiade naționale și internaționale.
Așadar, dacă vrem să vorbim riguros, trebuie să spunem despre un liceu nu că este „bun”, ci că este un „liceu la care intră elevi buni” – a explicat Funeriu.
În opinia sa, un liceu bun ar trebui să fie cel în care profesorii se dovedesc a fi buni, și asta prin rezultatele pe care reușesc să le obțină elevii lor.
Așadar, dacă vrem să vorbim riguros, trebuie să spunem despre un liceu nu că este „bun”, ci că este un „liceu la care intră elevi buni”. Acum că am clarificat această chestiune, să mergem mai departe: cât de „bun” e un liceu la care se intră cu medie minimă 9.90 și se iese cu medie la bac 9.50? Unii ar spune că e foarte prost, pentru că luând copii de minim 9.90 i-a transformat în copii de medie 9.50…
Iată așadar că dacă suntem riguroși ajugem la concluzia inevitabilă că ceea ce știm sigur despre „liceele bune” este că la ele intră elevi buni. Ceea ce nu e sigur deloc este răspunsul la întrebarea „cât de buni sunt profesorii din acele licee?”. Nu știm nici răspunsul la întrebarea „oare nu puteau fi și mai buni la ieșire decât sunt?”.
Funeriu consideră că foarte important în obținerea unor rezultate mai bune în educație este spiritul de competiție, aspect despre care nimeni nu vorbește.
Ceea ce nimeni nu spune este efectul copiilor „buni” asupra altor copii „buni”: eu am fost tot timpul super-stimulat de alții foarte buni, pentru că ne-am strâns la un loc, atât la olimpiade cât și la loturile naționale și liceele la care am fost (Pontonniers la Strasbourg și Filologie-Istorie (chimie-biologie) în Timișoara, a scris în încheierea analizei sale Daniel Funeriu.
Informaţiile publicate pe site-ul ZCJ.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere, cu citarea sursei
Source link