Primul premier al României post-revoluționare a dezvăluit vinovații pentru faptul că arhivele Securității sunt încă secrete și spune că zeci de mii de informatori și colaboratori au fost împinși în politică.
„În octombrie ’90 am cerut public, nu m-am consultat cu Iliescu, în ceea ce privește reforma. Am mizat pe o comunicare sinceră și am cerut ca întreaga arhivă a Securității să fie trecută sub controlul Parlamentului în integralitatea sa. Parlamentul să hotărască ce facem: le deschidem, nu le deschidem, dar întâi să fie acolo. De ce? Pentru că în acea arhivă erau zeci de mii de semnatari ca oameni ai Securității pe care îi împingeau în politică, pentru ca Securitatea să aibă cuvântul cel mai greu în spate. Din păcate, Iliescu, Bârlădeanu nu au fost de acord. Ăla e momentul înveninării politicii românești”, a dezvăluit, marți, Petre Roman, în cadrul unei mese rotunde pe tema impactului pe care l-au avut evenimentele din decembrie 89 asupra României de astăzi, organizată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca.
Dezbaterea a început cu discursul primarului Emil Boc, care a pus accentul pe importanța sacrificiului făcut de revoluționarii anului 1989. „Pentru mine, 21 decembrie va fi întodeauna emblema Revoluției. Suntem noi cei de astăzi aproape de jertfa celor care s-au sacrificat în Revoluția din ’89?”, s-a întrebat edilul.
La rândul său, Petre Roman, invitat în dezbatere, a amintit decizia inexplicabilă a autorităților de a desființa Institutul Revoluției Române din Decembrie (IRRD) 1989, înființat printr-o lege care spunea că rolul său trebuie să fie apărarea Revoluției din 89. Institutul a reușit să scoată, în cei 15 ani de activitate, un volum de documente valoroase pentru istoria țării, precum Caietele Revoluției.
Cu toate acestea, Revoluția din 1989 a rămas un eveniment controversat.
„Este o realitate pe care nu avem cum să o ocolim și care aruncă asupra noastră o adevărată răspundere: adevărurile revoluției nu au fost deslușite. Nici astăzi nu știm cine au fost înfăptuitorii în sensul cel mai crunt al masacrelor de la Timișoara, nu știm absolut nimic despre momentul în care s-a declanșat masacrul la ora 12 fără 20, când 39 dintre noi au fost răpuși bestial, au fost lunetiști în tot perimetrul Universității”, spune Petre Roman, directorul general al IRRD 1989.
Timp de 32 ani s-a plasat vina dintr-o parte în alta, nimeni nu și-a recunoscut greșeala, iar asta a creat confuzie în rândul cetățenilor și nu numai, spun participanții la dezbatere.
„Acțiunea a fost plasată pe umerii Armatei, dar s-a descoperit că nu e adevărat. Pentru mine a fost o ușurare că nu Armata a fost cea care ne-a măcelărit, pentru că 15 din cei 39 camarazi ai mei care au murit erau copii de 18 ani. (…) Sentimentul meu este că, dacă Revoluția română este privită nu în amploarea ei, în însemnătatea ei istorică, nu doar românească, ci europeană, universală chiar, ca o sursă de puternică mândrie națională, așa cum ar trebui să fie, este pentru că asupra memoriei colective, asupra sufletului poporului român apasă această necunoaștere, confuzie, întunecime a celor întâmplate după seara de 21 decembrie”, a declarat Petre Roman.
Dorel Vișan, membru al Colegiului Național al IRRD 1989 a făcut referire la „scăderea românismului”, lipsa culturii, a patriotismului.
„În credința mea, orice revoluție, orice mișcare și orice manifestație care încearcă să apere drepturile și libertățile omului are o singură măsură: calitatea vieții după ce lucrurile încep să se liniștească. Dacă această calitate este bună și ziditoare, atunci mișcarea și-a atins idealul. Dacă nu este, atunci sacrificiile au fost zadarnice. În acești 32 ani s-au făcut într-adevăr schimbări în România și în bine, și în rău. (…) Pământul nostru este udat cu sângele strămoșilor și al eroilor. De ce îl vindem la străini? (…) Ca să se schimbe acest lucru, aproape că nu este ieșire pentru că schimbările trebuie să fie în familie, în școală, în organizațiile de tineret, care aproape nu există, în politica partidelor, în politica primului ministru și a președintelui României. Trebuie să se schimbe ce mâncăm, ce cumpărăm, ce vindem, ce gândim, ce credem”, a susținut actorul Dorel Vișan.
Vasile Boari, autorul cărții „Cine sunt românii” și profesor de filosofie, a vorbit despre libertate și cine ne poate îngrădi această libertate, răspunsul fiind mediul politic.
„Libertatea nu este un lucru la îndemâna oricui. Se cucerește în mod eroic în fiecare zi și asta presupune o schimbare de mentalitate. Revoluția este o cale. Ce facem după aceea? Cum continuăm calea deschisă de Revoluție? (…) Într-o țară în care ți s-a făcut o nedreptate, nu poți spune că ești fericit. Aici e marea miză, trebuie să răspundem cine suntem, cine sunt românii și în ce direcție vrem să mergem. Trebuie să te întrebi ce înseamnă un popor. Un popor înseamnă un spirit, lucrurile sunt extrem de complicate”, a susținut Vasile Boari, completat de primarul Emil Boc: „Democrația are nevoie de eroi în fiecare zi să supraviețuiască. E ca mersul pe bicicletă: trebuie să pedalezi în fiecare zi”.
Toți cei din stradă erau mânați de aceeași dorință, înlăturarea comunismului și dobândirea democrației, crede Horia Pintican, președintele Asociației 22 Decembrie Cluj-Napoca.
„Este greu de spus ce idealuri și ce sentimente i-au unit acolo. În prima parte a fost în principal spiritul civic, de sacrificiu. Așa au continuat să susțină după ziua de 21 idealurile. (…) Acești oameni au ținut baricadele, au suferit în spitale, au ținut vie, în seara de 21, dorința de schimbare. Fără îndoială au agitat oamenii, au acoperit arii largi de teritorii și spații, încercând să îi determine și pe ceilalți să facă o schimbare. Lucrurile au continuat, există o continuare între oamenii care au avut idealuri, au fost mânați de acest reper de spirit civic, mai ales după momentul preluării puterii”, a spus Horia Pintican.
Primarul Emil Boc a tras concluziile dezbaterii: „Ce s-a spus și s-a înregistrat la această masă va face istorie.”
CITEȘTE ȘI: Împotriva uitării: Expoziție cu imagini de la Revoluției din Decembrie 1989, în centrul Clujului
Source link