Ieri am publicat un articol despre o licitație în valoare de 200.000 de lei pe care Ministerul Sănătății a atribuit-o unei firme din Iași, FLAROM ADVERTISING, pentru ca societatea să ajute populația să conștientizeze că la Cluj se va construi Spitalul Regional de Urgență – promis de prea mulți ani. Este de notorietate faptul că un proiect de o asemenea anvergură, care ar urma să primească o finanțare 305 mil. € prin Banca Europeană de Investiții, trebuie să aibă cuprins și un buget de promovare. De altfel, Uniunea Europeană a pus această clauză la toate proiectele europene: promovarea realizării acestora și sublinierea faptului că sunt bani europeni cheltuiți. Plăcuțele cu proiectul, suma, executantul și finanțatorul țin de ceea ce toți am vrut: transparența pe cheltuirea banilor publici. Însă acest contract cu firma de publicitate, în valoare de aproape 50.000 de euro, merge pe termosuri, sacoșe, lanterne frontale, pixuri și agende. Mai mult acesta pare să fie punctul zero al demarării proiectului, pentru că licitația acesta are ca scop semnarea contractului „NR. 1”. Explicam acolo că firma o sa facă și o conferință de presă, o să contracteze ziare pentru reclamă, o să dea suveniruri cu „Spitalul Regional de Urgență Cluj” (un fel de să avem amintire cu ceva ce încă nu se construiește, cam ca brichetele din campaniile electorale), dar și obligația de a pune pe picioare un site dedicat proiectului, care să funcționeze în perioada 31 mai 2022 – decembrie 2023. Insist puțin pe acest aspect, cu propunerea unui scenariu inspirat din istoria cu realizarea proiectelor importante cu fonduri europene plină de eșecuri.Primul contract vizează achiziția de suveniruri, servicii de publicitate, afișe și site de promovare. Urmează un contract pentru finanțarea propriu-zisă (în octombrie s-a semnat doar negocierea cu Banca Europeană de Investiții, a nu se confunda că suma de 305 milioane de euro e bătută în cuie). Apoi cel cu firma/firmele care se apucă de construit spitalul. Eh, la asta cu atribuirea contractului de realizare a clădirii or să apară contestații la procedură. O să vina Consiliul Național de Soluționare al Contestațiilor care aprobă sau respinge contestația. În caz că respinge, CONTESTATORUL se adresează instanței de judecată să își încerce norocul și acolo (la instanța de fond și apoi la instanța superioară pentru apel, în caz că nu câștigă). În cazul în care i se dă curs contestației din fașă, cel CONTESTAT se va adresa instanței în încercarea de a păstra contractul de atribuire (la instanța de fond și apoi la instanța superioară pentru apel, în caz că nu câștigă). Eh, după vreo doi ani cât timp durează etapa de mai sus vine campania electorală de la localele din 2024, unde se schimbă președinți de la consilii județene și primării. Abia după rezultatele electorale, dacă jocurile politice rămân tot pe culorile de azi (PNL + PSD + UDMR) se poate da un ordin de începere a lucrărilor. Dacă nu, gen iese AUR majoritar în România și vrea restart, continuitatea proiectului poate să fie pusă serios în pericol (repet, acest scenariu este inspirat din istoria Clujul, par example: realizarea Centrului de Management Integrat al Deșeurilor).Să zicem că toate-s bune și firma desemnată se apucă de construirea spitalului, șansele ca informațiile din studiile de fezabilitate să fie întocmai cu ce se găsește în teren sunt minime. Deci: act adițional, cheltuieli suplimentare, lucrări suplimentare, etc.La rețetele pentru astfel de proiecte mai apare un ”ingredient”: compania poate să întâmpine probleme (să zicem datorii din alt proiecte sau schimbarea manageriatului) și se îndreaptă spre insolvență și faliment. Ce ar însemna asta? Ciu-ciu terminat de construit Spitalul Regional de Urgență Cluj și luatul de la capăt cu rezilierea contractului, implicit organizarea unei noi licitații. În tot acest timp, tipa de la Iași cu contractul ei de aproape 50.000 de euro și-a făcut treaba: până în 2023, prin site-ul pentru proiect, conferințe de presă, comunicate în ziare, termosuri, sacoșe și alte suveniruri v-a convins că se face Spitalul. Mi-aș dori ca cele de mai sus să nu ajungă să fie bifate pe măsură ce trece timpul. Apropo, vedeți că mai sus, ca o idealistă ce sunt, nici n-am inclus posibilitate de șpăgi, abuz în serviciu și alte fapte de corupție – simptome care apar foarte des la astfel de proiecte (gen cum a fost cu pista de la Aeroportul Cluj-Napoca). Tot electoratul din Cluj și județele vecine își dorește realizarea acestui proiect care reprezintă încă un examen pe care clasa politică și firmele care vor avea șansa să prindă contractul îl pot pica fără repercusiuni. La fel cum s-a întâmplat și cu Cartierul Tineretului, realizat după mai bine de 10 ani. Însă, în România, CUVÂNTUL e tot ce contează, faptele sunt îngropate tot cu ajutorul lui și cu pasatul culpei. Va las cu link-uri pe care le-am publicat la sfârșitul anului trecut, niște exemple care m-au făcut să îmi exprim opinia de mai sus: Zece ani sau 74 de termene pentru MENȚINEREA contractului prin care trebuia construit CARTIERUL LOMB. Lecția la care politicul local a excelat: DIVERSIUNEAMinciuna de 61,8 milioane de euro și beneficiarii ei: politicieni și afaceriști clujeni: Cartierul nevăzut al tinerilor clujeni
Source link