Connect with us

Prin Oras

Mircea Miclea: ”Ce-i de făcut, într-un stat eșuat?”

Alex Campian

Published

on

Mircea Miclea: ”Ce-i de făcut, într-un stat eșuat?”

Cel care de 7 ani este șeful statului ne-a spus sec că „statul a eșuat”, apoi și-a văzut de alte treburi mai importante. Nici la el, nici la alți demnitari n-am văzut vreo undă de vinovăție, vreo umbră de regret. Probabil pentru că statul a eșuat în relația cu noi, cei care trudim și plătim taxe, nu în raport cu ei; ca mașină de produs bani și avantaje pentru cei aflați la putere, statul funcționează bine mersi. Nu știu de ce am fost cuprins, și cred că nu numai eu, de atâta dezamăgire și tristețe. Nu era nimic nou sub soare (David, Psalmul 11: „Căci atunci când se ridică oameni de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni”). Dar poate că acum suntem mai obosiți și mai înfricoșați de o pandemie care pare că nu se mai termină, de prețurile care cresc continuu, de o lume tot mai confuză, care renunță la valorile ei ferme. Acum, poate mai mult decât altă dată, avem toate motivele să devenim apatici, cinici sau dezamăgiți, să nu ne mai pese de țară, căci nici ei nu-i mai pasă de noi.Dar nu asta este soluția. Renunțarea și apatia ne tocesc mintea, ne corodează, încet dar sigur, sufletul. Ne facem nouă înșine rău, devenim tot mai bolnavi într-o lume tot mai bolnavă, facem rău copiilor noștri, care rămân fără modele, fără vectori de dezvoltare. Dacă noi renunțăm, de ce s-ar mai implica ei? De ce să nu evadeze din realitatea imediată în realități virtuale sau în jocuri pe calculator?Atunci, care e soluția? Soluții mereu există. Nu vreau să fac aici pe pedagogul, vreau doar să susțin una dintre alternativele posibile.Ca o masă cu trei picioare, cred că putem ajunge la un echilibru stabil, dacă ne concentrăm pe trei direcții.Întâi, să ne îndreptăm spre noi înșine. Mereu avem ceva de făcut cu noi înșine: să creăm azi o versiune despre noi mai bună decât cea de ieri. Unii pot să-și maximizeze punctele tari (un talent, o competență, o vocație), alții pot să-și remedieze din punctele slabe (o dizabilitate, o dependență, o incompetență). Ne-ar face bine tuturor un plus de disciplină sau un proiect personal mai clar pentru anii ce vin. Sau să devenim mai autonomi, să gândim mai mult, mai critic, să nu ne lăsăm seduși de ideologii nocive, teorii conspiraționiste, de eco-chambers-urile de pe rețelele de socializare sau de „fake-news”. Dacă nu putem schimba țara, măcar să ne schimbăm pe noi înșine. Așadar, fără cuvinte mari, fără gesturi eroice, să ne stabilim fiecare ce anume din noi vrem să schimbăm și să perseverăm în schimbarea acestuia. Trebuie să avem un răspuns pozitiv, de acum într-un an, la întrebarea „Prin ce sunt mai bun acum, față de anul trecut?”.Apoi, să facem mai bună micro-lumea în care trăim. Ceva din lumea asta mare tot mai putem controla: putem să ne facem meseria mai bine și să ne purtăm mai atent cu cei din jur. Știm adesea ce să facem; știm, de multe ori, cum să facem. Dar, vorba lui G. Liiceanu, „înțepenim în proiect”, nu trecem la fapte. Despre fapte e vorba aici. Indiferent cât de eșuat e statul, eu pot azi să lucrez mai bine decât ieri sau pot să fac în așa fel încât să am o relație mai bună cu colegul meu, cu copilul meu, cu partenerul meu de viață. Marasmul din statul în care trăiesc nu e o scuză pentru calitatea proastă a muncii mele sau a relațiilor cu cei din jur. Dacă unii își bat joc de țară, hai să nu fim ca ei, să nu ne batem joc de țara noastră mică, de micro-lumea în care trăim cotidian. Așa le oferim un exemplu bun copiilor noștri: să nu se lase copleșiți de nemulțumirea față de școală și profesori; să pună mâna pe carte și să învețe mai mult.În fine, trebuie să construim solidarități. Să căutăm să ținem aproape de cei cu care împărtășim aceleași valori, chiar dacă sunt puțini. Să nu rămânem singuri, mai ales acum, când suntem îndemnați zilnic la distanțare socială. Impostorii și ticăloșii ne pot controla nu pentru că sunt mai inteligenți, ci pentru că sunt mai solidari. Așadar, să căutăm tovărășia celor care ne inspiră sau care ne sunt asemenea: prieteni, colegi sau necunoscuți. Să-i îndemnăm pe copii să-și creeze solidaritățile lor: de clasă, de generație, de echipă de fotbal. Să se adune, nu să se atomizeze.Cred că dacă încercăm să creăm azi o versiune a noastră mai bună decât cea de ieri, dacă aducem un dram de valoare în partea de lume pe care încă o putem controla și dacă creăm insule de solidaritate, mai avem o șansă. Ne putem salva și pe noi, putem să fim un bun exemplu pentru copiii noștri și, dacă suntem destul de mulți, poate mai putem salva ceva din țara aceasta. Să nu ajungem, în câteva decenii, doar o populație vorbitoare de limbă română, fără stat, fără țară, hălăduind prin Europa.Ce am spus e simplu, dar nu e ușor. S-ar putea să rămânem blocați în „carcasa lingvistică”, cum o numea logicianul R. Carnap, adică să ne placă atât de mult cum vorbim despre schimbare, încât să nu ne mai vină să o facem. Să despicăm mereu firul în patru doar ca să amânăm acțiunea. „Mișei de tot ne face gândul”, îi spunea Hamlet lui Horațiu. După cum s-ar putea să ne frâneze ceilalți, cu cinismul, îndoielile și pesimismul lor, cu zeflemeaua pe care o folosesc adesea ca să-și ascundă propriile neputințe. N-are rost să le combatem argumentele. Să ne vedem de drum! SURSA: edupedu.ro

Source link

Facebook Comments Box

Actualitate

România intră în RĂZBOI! Primele drone ROMÂNEȘTI, gata de zbor! Clujul, la putere!

Cosmin Ardelean

Published

on

România intră în era dronelor! Producția militară începe ACUM! Clujul, implicat în planul național de înarmare!

România se pregătește să devină un jucător important pe piața de armament! Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a anunțat că, până la finalul acestui an, se va începe producția de serie a primelor drone românești cu utilizare militară și civilă. Această decizie marchează un pas semnificativ în dezvoltarea industriei de apărare naționale și are implicații majore pentru economia clujeană, având în vedere potențialul sectorului IT din regiune.

“În momentul de faţă, ceea ce o să avem sigur până la final de an, e faptul că o să avem dronele noastre, că o să avem RDX-ul şi TNT-ul, lucrăm la remodernizarea liniilor de producţie pe aceste două componente extrem de importante. O să avem, în aproximativ doi ani şi jumătate, propriile noastre pulberi, într-un joint venture cu o mare companie din afara României, şi, de asemenea, avem mecanismul FMS pentru muniţie calibrul 155”, a declarat ministrul.

Investițiile în industria de apărare vor fi masive. Bogdan Ivan a precizat că un miliard de lei vor fi alocați în acest an proiectelor de producție de tehnică militară, bani care vor ajunge la companiile naționale din domeniu.

Pentru a asigura succesul acestui proiect ambițios, se lucrează strâns cu Ministerul Apărării pentru a identifica nevoile Armatei Române și a vedea cum poate industria autohtonă să le acopere. Se analizează capacitățile de producție existente și se fac investiții țintite pentru a le extinde și moderniza.

România nu se limitează doar la producția internă, ci dorește să joace un rol activ și în mecanismul SAFE al Uniunii Europene, dedicat înarmării. Ministrul Ivan a evidențiat avantajele competitive ale României în domenii precum tehnologia avansată, securitatea cibernetică, AI și drone, domenii în care Clujul are un potențial semnificativ de contribuție.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Actualitate

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

Cosmin Ardelean

Published

on

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

O veste tristă lovește inima industriei românești: Ciserom Sebeș, fabrica de șosete cu o istorie de aproape 100 de ani, a închis porțile. Odată, gigant în producția de ciorapi, cu o capacitate de 10 milioane de perechi pe an, Ciserom lasă în urmă 98 de angajați și o bucată din istoria economică a țării.

Fabrica, înființată de un german în 1927, a trecut prin vremuri grele și glorioase. Pentru generații întregi de români, Ciserom era mai mult decât un loc de muncă. Era un simbol, o identitate. Așa cum își amintește cu nostalgie un fost angajat, Mihai Petrescu: “Când se ieșea din schimb era o mare de oameni, ca furnicile, care se îndrepta spre oraș”.

Dar vremurile s-au schimbat. Decizii greșite, concurența acerbă și costurile ridicate au încetinit motoarele gigantului. “Producem o pereche de șosete cu 17 lei și o vindem cu 5 lei. Nu se poate continua așa”, a mărturisit noul proprietar, o firmă din Sibiu care a preluat Ciserom în 2024.

Concluzia a fost tragică: închiderea. Cei 98 de angajați, mulți aproape de pensie, se confruntă acum cu incertitudinea șomajului. Ciorapii Ciserom, odată mândria industriei românești, se vând la prețuri derizorii pentru a lichida stocurile: 3-5 lei perechea.

Tragedia fabricii Ciserom este un simptom al problemelor cu care se confruntă industria românească: supraviețuirea într-o piață globalizată, în care costurile de producție sunt o provocare constantă.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Prin Oras

Tudor Chetreanu stârnește dezbateri pe rețelele sociale: Este legal să fii pe bicicletă în zona delimitată?

Stefania Heinz

Published

on

Tudor Chetreanu, provoacă gândirea critică și atrage atenția asupra regulilor de circulație, a publicat recent o fotografie pe rețelele sociale însoțită de întrebarea: „În suprafața delimitată, este legal să fii pe bicicletă? DA/NU🤓”.

Imaginea, aparent simplă la prima vedere, prezintă o zonă urbană bine definită – posibil un trotuar, o pistă pentru pietoni sau o zonă de intersecție – dar cu indicatoare care pot pune pe gânduri chiar și pe cei mai experimentați bicicliști.

Comentariile nu au întârziat să apară, iar părerile sunt împărțite. Unii susțin că este legal, atâta timp cât nu există semne explicite de interzis sau nu se pune în pericol siguranța pietonilor. Alții invocă prevederi clare din Codul Rutier care interzic deplasarea cu bicicleta în anumite zone, cum ar fi trotuarele, dacă nu există pistă specială.

Ce spune legea?
Conform legislației rutiere în vigoare, bicicliștii nu au voie să circule pe trotuar decât dacă există o pistă special amenajată pentru ei. Totuși, situațiile pot fi interpretate diferit în funcție de marcaje, semne de circulație sau reglementări locale.

Tudor Chetreanu nu oferă un răspuns direct, ci provoacă publicul la reflecție – o abordare educativă ce atrage tot mai multă atenție.

Indiferent de răspunsul „corect”, inițiativa lui subliniază un lucru esențial: e nevoie de mai multă claritate în semnalizarea rutieră și de o educație constantă pentru toți participanții la trafic.

Tu ce crezi? E legal să fii pe bicicletă în acea zonă? Scrie-ți opinia în comentarii

Facebook Comments Box
Continue Reading

Cele mai citite