Prin Oras
Tavi Hoandră, interviu cu Alexa despre România
Published
5 years agoon
By
Alex Campian
Liviu Alexa: La Bomba Morală de astăzi l-am rugat pe prietenul meu, Octavian Hoandră, să ne ridice puțin emisiunea prin prezența lui. Tavi este un om foarte drag mie, surprinzător pentru că în presă sunt rare prieteniile între tineri și cei mai experimentați, să nu le zicem bătrâni, și surprinzător pentru că presa este și un mediu foarte competitiv. De la Tavi, eu, ca tânăr jurnalist nu am simțit niciodată competiție, ci mult sprijin și multe sfaturi. Tavi este un om care pe mine m-a învățat foarte multe despre viață și astăzi învăț de la el despre cărți, despre sctiitori, despre lumea vechi și…Octavian Hoandră: Hai, pass on, pass on.Liviu Alexa: Da, pass on.Octavian Hoandră: Despre morți, numai de bine.Liviu Alexa: Da, încă nu ai murit și sper să trăiești mult încă de acun înainte. O să vreau să abordăm niște chestii mai speciale. N-ai fost intervievat pe temele astea și vreau eu să o fac…Octavian Hoandră: Interviurile se fac cu personalități, nu cu personaje.Liviu Alexa: Tu ești o personalitate.Octavian Hoandră: Eu sunt un personaj.Liviu Alexa: Ești un boier, unul dintre ultimii boieri boemi ai culturii românești. Todor Giurgiu îți dă un SMS acum câteva săptămâni. El face o documentare pentru ceva film și tu pomenești episodul ăsta într-un editorial în Evenimentul Zilei. Tudor Giurgiu, regizorul și omul de cultură îți spune că a găsit undeva, în cercetarea lui, niște referințe dintr-un dosar de securitate, care te priveau. Era vorba de tânărul Hoandră de atunci, care, și astăzi e la fel, un rebel. Și te-am întrebat atunci de ce nu vrei să îți cunoști agresorul, nu știu, omul care a încercat să îți facă rău și care te-a pârât la Securitate.Octavian Hoandră: Pentru că nu mi-ar face bine. Vreau să nu mai urăsc pe nimeni, să nu mă enervez pe nimeni. Mi-e foarte bine așa. N-aș vrea să văd cine m-a turnat. Și nu m-ar ajuta la nimic. Adică, sunt și eu un om între alți mii de oameni care au fost turnați. Rahat. N-am orgolii, nu făceam mare lucru, mai scriam cu vopsea Jos Ceaușescu pe trotuar. Îs rahaturi.Liviu Alexa: Da, dar dacă tot am atins chestia asta, tu foarte rar mi-ai povestit despre perioada de la Sibiu. Adolescența, copilăria ta, ce făceai atunci, cum era Sibiul anilor aia….Octavian Hoandră: Păi, în contextul ăsta descoperise Tudor Giurgiu că cineva ne turna. Noi de adunam, cei care mai scriam pe atuncia ilegal, ne adunam ori la Mircea Ivănescu, la poetul Mircea Ivănescu acasă, unde mai mâncam, mai beam o votcă. Stăteam de pe la prânz până seara târziu pe capul lor, dar erau oameni mișto, și el și doamna Stela. Sau la Ștefan Găbrian, acolo după Podul Gării. Care tot așa, stăteam acolo, fumam, mâncam, beam, povesteam, luam cărți. Deci cam cu asta ne ocupam.Liviu Alexa: Un cuib de artiști rebeli.Octavian Hoandră: Da, nu, n-aveam chef să facem nimic….Liviu Alexa: Ce vârstă aveai atunci?Octavian Hoandră: Păi, să fi terminat clasa a XII-a, încă din clasa a XII-a mergeam, și după aceea, când nu mergeam la Cenaclu, unde iară era totul supravegheat și știam…. Dar nu aveam chef să intrăm în rând, știi? Nu era așa o mare șmecherie.”Mie-mi place să încalc regulile”Octavian Hoandră: Tinerii care ne privesc acum să nu creadă cine știe ce. Eram niște târâie-brâu, ne plăcea șprițul, ne plăcea jazz-ul, ne plăceau gagicile. Dar, în timp ce nu făceam toate chestiile astea, mergeam la oamenii ăștia, care aveau puterea să ne adune în jurul lor. Și care aveau o casă deschisă. Ceea ce e mare lucru, astăzi nu mai vedem. Mergeam la atelierele pictorilor, mergeam la cluburile de jazz, la Sibiu. Ca norocul, erau două cluburi de jazz în restaurant. Acolo se intra cu legitimație, o chestie serioasă. Mai mergeam la cinematecă și, în general, pierdeam timp. Și citeam foarte mult, că n-aveam ce face. Ăia ne aprovizionau cu cărți și noi citeam. Și dup-aia mai veneam cu câte o povestire care credeam că e genială și veneau ăia și spuneau: „La gunoi, încă o dată, trebuie rescris aici și aici”. Nu mai rescriam, dar, totuși, rămâneam cu ceva. Am rămas cu ceva…Liviu Alexa: De unde…Octavian Hoandră: Asta ne-a format pentru viața de mai târziu.Liviu Alexa: De unde ești atât de rebel? E genetică? Întotdeauna… n-ai fost un rebel în sensul agresiv, dar mi-ai spus într-o zi un lucru care m-a șocat pentru că ai dreptate, ai trecut prin trei dictaturi, așa e! De unde chestia asta de rebel, din adolescență? Ai fost totdeuna un răzvrătit?Octavian Hoandră: Mă, nu știu! Nu răzvrătit, dar pur și simplu nu îmi plăcea să intru în rând. Acum, de exemplu, nu mă duc în țările în care nu se fumează, că nu pot să fumez. Mie îmi place să încalc regulile. Dacă nu pot să fumez, chiar și pe ascuns, îs foarte obositori ăia care ne supraveghează, nu mă duc. Deci eu… nu-mi place să nu calc cu mașina în parcare linia aia pe care o trag nemții, și toți fac 50 de manevre numai să nu atingă cu cauciucul linia. Mie nu-mi plac țările astea în care tre să respecți reguli. Eu nici nu fac mare lucru, dar nu-mi place, din principiu, să am o regulă la asta. De ce să nu fumez? De ce să nu fac aia? De ce nu, mă? M-am născut liber pe lumea asta! Lăsați-mă dracu` în pace! Fac ce vreau! Nu… nu îl bat la cap pe nimeni.Liviu Alexa: Nu te pot lăsa să îți fumezi trabucul, care știu că e în dreapta ta, și aprins, pentru că nu ne lasă CNA-ul. Asta e! Da, asta e! Deci, când ți-a venit ideea să… La ce vârstă ți-a venit ideea să te tirezi din țară și cum ai făcut?Octavian Hoandră: În clasa a 12-a, direct! Atunci am fost și eliminați pentru 3 zile din școală că… 1, pentru că ascultam Europa Liberă. Mă rog, noi vorbeam de Cornel Chiriac, ascultam muzică la Europa Liberă, era… Ascultam teze și antiteze la Paris. Eram… ne și dădeam un pic mari, citeam cărți interzise, citeam pe Eliade bătut la mașină, Sorin Lovin, făceam în laboratorul foto, copiam la mașina de scris tot felul de chestii interzise. Așa grăit-a Zarathustra și toate astea. Ne și plăcea să ne dăm mari, dar ne și prinsese flama marilor cărți care… Ca norocu`, noi aveam multe traduceri, dar unele erau interzise… Cioran. Cioran mergea în copii xerox. Și din clasa a 12-a ne-am hotărât să plecăm. Nu neapărat să mâncăm mai bine. Și sașii, colegii noștri, trimiteau poze cu ei cu cârnați, cu carne în mâini, cu astea… Noi aveam și carne, și cârnați, nu era problemă. Dar ne-ar fi plăcut să trăim liberi, să ascultăm muzică, să mergem la concerte, să mergem la biblioteci,”Marile reviste literare scoteau câte-un almanah (…) Acolo găseam, băi, niște autori, țin minte și-acuma”Octavian Hoandră: Să ni se rupă de Ceaușescu și de toate prostiile astea. Oricum nu… Nu făceam parte din România. Cel puțin în jurul… În Sibiu și în jurul Sibiului, unde se adunau trei inși… Îi vedeai la o cafenea… Sigur se plănuia o trecere frauduloasă a frontierei. Îți trebuia busolă… Hărțile toate care apăreau pe timpul ăla erau greșite. Nu erau marcate, știi? Nu erau… Erau fals făcute. Deci nu te puteai lua după hartă, numai în mare, așa. Îți trebuia o busolă, ca să iei direcția. Erau multe locuri prin care se trecea. Ăia care trecuseră trimiteau niște hărți prin cei care se întorceau…Liviu Alexa: Pe unde ai vrut să treci?Octavian Hoandră: Peste tot. Am fost de 4-5 ori… Să studiem. Complicat… Era complicat. Era un scop. Pentru asta trăiam. Păi, după ce am terminat…Liviu Alexa: Tu ai văzut comunismul ca o barieră.Octavian Hoandră: Trăiam bine… Nu pot să zic că trăiam rău. Nu stăteam la cozi… Nu… N-aveam probleme de-astea… Era oprimant că nu poți să faci ce vrei. Erau multe reguli, unele chiar tâmpite și această chestie cu regulile eu nu am suportat-o niciodată. Și-acuma… Fumez pe ascuns, în toate locurile nepermise… Îmi face plăcere să știu că nu sunt ca toată lumea. Nu că ar fi mai bun… Doar că nu fac ce… Ce nu înțeleg eu că trebuie să fac.Liviu Alexa: Care e cea mai frumoasă amintire a ta din copilărie? Nu din adolescență.Octavian Hoandră: Am multe amintiri, dar acuma chiar mă pregăteam să scriu pentru Evenimentul Zilei că… Mă gândeam în perioada asta, de Crăciun, când eram prin clasa a VIII-a, a VII-a – a VIII-a, era vremea almanahurilor. Marile reviste literare scoteau câte-un almanah. Și Urzica, care era foarte mișto… Almanahul Urzica…Liviu Alexa: Urzica , Cinema, Lumea…Octavian Hoandră: Da. Și… Acolo găseam, băi, niște autori, țin minte și-acuma, niște autori care nu… Oricum nu puteau fi traduși. Acolo am găsit un fragment din Max Frisch care m-a impresionat fantastic și am citit și cartea după ’89… Extraordinară… „Stiller”… Un personaj foarte fain care este prins în tren și i se spune: „Dumneavoastră sunteți Stiller, care ați dispărut acum 10 ani”. Și el zice: „Eu nu sunt Stiller”. Și-ncepe să povestească lucruri, crime pe care nu le făcuse și începe să-i… Să încerce să-i convingă pe toți că el de fapt altă viață a avut. Ceea ce nu era adevărat. Și-mi dau seama că personajele astea m-au marcat, că și eu încerc să fac același lucru. Acum. Văd ce se-ntâmplă în jur și vreau să… Vreau să mă conving că nu asta-i viața mea. Sau nu asta mi se-ntâmplă… Ni se-ntâmplă nouă acuma. Și mai era unul… Un autor absolut genial, James Thurber. Un american ale cărui cărți nu s-au tradus din păcate. Dar povestirea… Povestirile care apăreau… Tot așa, fragmente. Erau niște băieți deștepți și în literatură, și înainte de ’89, care știau, care încercau să dea câte ceva… Cât puteau și ei. Și, ciudat că m-au marcat… Una dintre cele mai frumoase amintiri: că așteptam la librărie… Pe vremea când eu eram mic nu era „la librărie”.”Săracu’ tata nu putea să aducă salam acasă și cașcaval de la Gostat, că nu avea pile, da` toate almanahurile le aveam”Octavian Hoandră: La noi era „la Erika”, pentru că așa se numea doamna aia, o doamnă foarte interesantă, pronazistă. Eram în fază, povesteau bătrânii cum Erika saluta salutul nazist când eram noi… Dar simpatică. Și, mă rog, și-a pus cenușă în cap și avea o librărie. La „Fukker” se plătea curentul, nu era la Curent. La „Jozsi” era la alimentară și tot așa. Deci, sunt cele mai faine amintiri când stăteam „la Erika”. Deschidea numai la 9:00 și nu mai puteam, să mă trezesc de la 8:00 să mai iau almanahurile care veneau. Astea erau una dintre amintiri și despre asta am să scriu.Liviu Alexa: Eram un pic mai privileghiat, că tatăl meu fiind bibliotecar, avea acces direct la…Octavian Hoandră: Da, știu.Liviu Alexa: Atâta pilă aveam și noi, că săracu’ tata nu putea să aducă salam acasă și cașcaval de la Gostat, că nu avea pile, da` toate almanahurile le aveam. Urzica lua imediat rândul buzii. Erau almanahurile de la budă. Urzica – un teanc întreg aveam pe care îl citeam tot anul. De asemenea, ca și copil, nu știu de ce dracu’ mi s-a pus pata pe Anuarul Statistic al României. Îl citeam în fiecare săptămână de două, trei ori, secțiunea Banane-Portocale, mari producători din Africa. Deci, știi? Eram un copil și…Octavian Hoandră: Păi, nu, dar asta e important. Că astea sunt…Liviu Alexa: În fiecare vacanță de iarnă tata reușea săracu’, nu știu de unde dracu’ să-mi aducă un Pif sigilat, cu surprize. O dată pe an putea. Era marea mea bucurie de copil. A venit Revoluția și am vrut să te întreb cum ai simțit tu momentul ălă? Ce „change” ai avut în cap? Pentru că cei 32 de ani pe care, după aceea, i-ai trăit… eu am făcut parte doar din 20 și ceva din ei… mi-a adus un Tavi care s-a concentrat… nu, care și-a păstrat același stil, dacă pot spune. Tu nu ai vrut să ai măriri, nu ai vrut să ai demnități, nu ai vrut să profiți de prietenii, n-ai… Ți-ai păstrat aceeași existență de boem. Da’ cum ai simțit? Ca pe o eliberare? Sau cum ți s-a părut momentul ăla? Primii ani.Octavian Hoandră: Chiar nu știu ce să zic. Deci, asta e o întrebare… Nici acuma nu-mi dau seama. Că așteptam să fim cu totul altfel, totuși, și foarte scurt… Adică, eu nu am știut în timpul lui Ceuașescu, de exemplu… 30 de ani aveam în `89 Băi, n-am cunoscut o serie întreagă de tipologii de oameni, de mizerii umane. Băi, și în primii ani, în primii zece ani, mi-am dat seama că există foarte mulți nenorociți în țara mea și pe lumea asta, de existența cărora nu știam și aveam așa, un gust amar, că tot așteptam ca lucrurile, cumva… să semănăm cu o civilizație, să se pună mai mult preț pe cultură, pe oamenii aleși, să fie mai respectați și, când colo, băi, descopeream că nu-i așa, că se întâmplă tot felul de măgării sub ochii tuturor. Nimeni nu zice nimic. Nimeni nu reușește să oprească nimic și m-am, cum să zic, m-am obișnuit cu ideea și mi-am dat seamă că democrația e o utopie și că valoarea nu-și spune întotdeauna cuvântul.”Peste vreo câțiva ani o să ne spună că nu avem Crăciun, ca să deranjăm pe nu știu cine”Octavian Hoandră: …Nu știu, am avut parcă un gust amar, așa, am văzut cum toată industria asta, toate lucrurile care erau făcute de noi, de oamenii ăștia…îmi cer scuze…Liviu Alexa: Ce înțeleg este că tu ai participat activ…Octavian Hoandră: Am fost acolo la Sibiu… o mare dezamăgire…, așa într-un cuvânt, o mare dezamăgire.Liviu Alexa: Ai cunoscut cei mai importanți oameni din cultura și literatura română, i-ai cunoscut…Octavian Hoandră: Da.Liviu Alexa: Ai participat la fondarea, crearea celor mai tari ziare și publicații din istoria României postdecembriste, de la „Nu”, până la „Ziua”, în momentele esențiale, ai fost aproape de foarte mari politicieni. Tu spui acum că n-am reușit în 32 de ani să ne punem…, să punem la rând valoarea românească. Nu avem puterea să așezăm valorile românești, nici pe un soclu, nici în amintirea noastră. Istoria noastră este pur și simplu făcută terci, așa, ferfenițită. Dacă discutăm de scriitori, ai publicat anul trecut un „Jurnal de pandemie” foarte ciudat, foarte fain scris, dar ciudat, tuturor le-a făcut impresia asta de ciudat, un spleen aparte, pe care eu îl cunosc, îl știu, un soi de tragism, pe care tu îl așezi în cuvinte foarte frumoase. Editorialele tale sunt superbe în EvZ, au o notă distinctă. Am prieteni care îmi scriu: „Bă, cum scrie Tavi, direct în inimă ne dă…”Octavian Hoandră: Asta îmi demonstrează, măi Liviu…, este o demonstrație că…, tocmai mă întrebam: oare câți oameni din ăștia ca noi mai sunt? Și îmi dau seama că, chestie care mă bucură, sunt foarte mulți, foarte mulți și foarte tăcuți. De exemplu, păi marea majoritate se duc în excursii în țările calde sau se vântură pe la… , acum aștept să înceapă la televizor, cu „împătimiții sporturilor de iarnă, care iau cu asalt văile și munții”. Bă, ți se face greață… . Deci marea majoritate a românilor care tac, mă, nu sunt așa! Ăia nu sunt așa! Ceea ce mă bucură, înseamnă că acest popor totuși are o altă față decât cea care nouă ni se bagă cumva pe gât. Toată nenorocirea asta cu „Domle, trebuie să fim europeni”, păi mă uitam…, îți vine să-ți dai în cap cu ceva…. Bă, oamenii ăia își taie lemne de 1000 de ani, de 2000 de ani, taie lemne, mă, și-și fac focul în sobe. Bă, și acum vine cineva să ne spună că de fapt european este… peste nu știu câți ani…, să nu se mai facă foc cu lemne. Bă, peste vreo câțiva ani o să ne spună că nu avem Crăciun, ca să deranjăm pe nu știu cine, care are nu știu ce altceva. Păi, cineva se chinuie, o parte din oamenii ăștia care ne conduc și care se vând ușor pe 3 lei, se chinuie să ne convingă pe noi că nu suntem ceea ce suntem. Bă, noi suntem un popor care am tăiat porcul. Bă, taie porcul acolo, mănânci șoric, pui lemne pe foc! Bă, la gura sobei am învățat cum se citesc poveștile, nu la gura caloriferului…””Aș pleca, dar nu mai am unde (…) acum nu mai ai unde fugi”Octavian Hoandră: Bă, și-acuma încearcă toți să ne spună nouă că suntem altfel, mă. Că trebuie să stăm pe telefoane, că cultura noastră nu mai face 2 bani, că trebuie să nu le spunem copiilor ce au de făcut. Mâine, poimâine o să vă decadă din drepturi, mă, pe voi, care aveți copii.Liviu Alexa: E o chestie trecătoare? Crezi că va continua chesta asta? În Europa, în lume.Octavian Hoandră: Agresiunea asta va continua. Noi am intrat cu forța în Uniunea Europeană. Eu nu zic că nu vreau să trăim civilizat. Dar nu să trăim după reguli, mă, băiete! Nu după reguli care nu sunt în sufletul acestui popor și în istoria acestui popor. Vor să nu mai avem istorie. Am făcut ultima emisiune după 2 săptămâni… Dinu Giurescu a murit. Și înainte cu 2 săptămâni am fost la el acasă. Băi, plângea! Dinu Giurescu plângea în legătură cu orele de istorie și cu schimonosirea istoriei României. Tot ceea ce noi iubim… Bă, vor să ne instrăineze de tot ce avem românesc. Ok, mă! Atunci să vină cineva, Merkel sau cine dracu’, să vină să zică: <<Bă, baiete, România este a Germaniei. Respectați regulile sau plecați dracului!>> Că atunci… Înainte de ’89 am vrut să plec din același motiv.Liviu Alexa: Ai pleca dacă s-ar întâmpla asta?Ai pleca din țară?Octavian Hoandră: Băi, aș pleca, dar nu mai am unde. Că peste tot îs… acum nu mai ai unde fugi.Liviu Alexa: Gerard Depardieu. Și la el voiam să ajungem. L-ai avut invitat pe Gerard Depardieu într-o emisiune colosală.Octavian Hoandră: E om de cultură, de mare cultură!Liviu Alexa: Și ce interviu a fost și ăla!Octavian Hoandră: Liviu, dar ce actor, mă! Uită-te ce actori vin și ne vorbesc nouă la televizor. Vine ăla, cum îl cheamă?Liviu Alexa: Țara lui l-a alungat pe Depardieu.Octavian Hoandră: Așa e. Și omul s-a dus în Rusia. Nu asta-i problema. Dar ideea e că tu, ca să-ți păstrezi sufletul, trebuie să fugi, mă. Trebuie să fugi din țara ta, trebuie să găsești modalități mult mai ticăloase. În timpul lui Ceaușescu știam o treabă. Știam cum să fentăm. Ăia se făceau și ei – că și ei erau oameni – ăia se făceau că nu ne văd în cele mai multe cazuri. Păi, pe mine mă puteau aresta de 50 de ori dacă ăia erau ai dracului. Dar, totuși, n-am fost arestat. Totuși, am făcut exact ce ne-a tăiat capul pe toți, generația noastră. Bă, voi acuma, dacă vreți să faceți un club de montaniarzi, n-o să mai puteți. Pentru că nu aveți voie să mergeți cu țigări la voi, că nu aveți voie decât pe unde spune ăla de munte, cum îl cheamă?, să mergeți. Nu mai aveți voie dacă n-aveți nu știu ce bocanci. Băi, uite noi puteam, mergeam la munte, făceam creasta…Liviu Alexa: Nu mai putem pune mâna pe sânii fetelor că le ofensăm.Octavian Hoandră: Da, mă. Nu mai poți să te adresezi unei gagici, bă, că imediat ai violat-o, bă. Băi, parcă-s tâmpiți, măi.Liviu Alexa: … acolo unde negrii cântă Zumba Ba Zumba Ba, că ofensăm și asta.Octavian Hoandră: Dar spune-mi tu… îi foarte greu de trăit. Eu n-am o problemă, eu mai am puțin. Eu m-am retras, stau bine aici, în casă, mai ies, mă mai întâlnesc cu prietenii, mai bem o cafea. Nu-i o mare problemă, eu nu mai am mult. Dar, băi, eu nu înțeleg poporul ăsta cum de tace și cum respectă niște reguli care nu sunt ale lui, mă. Păi, îi clar: oricum ai ieșit, trebuie să respecți reguli. Lăsați-ne dracului cu regulile voastre!”Toți ăștia cu creierul lichefiat vin să facă legi”Liviu Alexa: Eu te întreb pe tine de ce acceptă acest popor lucrurile astea?Octavian Hoandră: Mă, de ce, pentru că întotdeauna au ceva de făcut, au impresia că au ceva de făcut. Deci, lucrurile esențiale ale vieții lor, mă, nu le fac, dar li se strecoară că ei sunt importanți, că viața lor… Păi, uită-te, mă, acuma: bă, marii părinți, bă, nu mai poa’ să pună o pipetă, mă, să scuipe copilu’ ăla. Bă, da’ de ce nu-s muieți posmagii, mă, aș putea întreba. BĂ, FUTU-I MAMA MĂ-SII, eu o luam la palmă, de aveam palmele duble decât le aveam. Bă, nu s-au gândit niciodată să dau în judecată pe profesori și părinții mei nu mergeau… Dădeam fondul clasei, luam flori la doamne și mărțișoare, luam bomboane. Bă, lăsați-mă, mă, în pace, aia nu… Dom’ne, dosar penal, că i-a dat o palmă, FUTU-ȚI MAMA MĂ-TII DE COPIL! Dar când îți… Acuma, dom’ne, când un copil tre’ să-i dai două peste cap, zice că are ADHD, dom’ne. Nu poți să te… are ADHD, nu poți să… Bă, ia două curele pe cur, să vezi cum îi sare ADHD-ul până în pod! Da, băi, eu nu pot să… Adică, nu vreau să trăiesc așa. Vreau să trăiesc așa cum m-au făcut părinții mei, cum am trăit, cu slănină, cu unsoare, cu felia, să-mi cadă pe jos și s-o dau, așa, de pământ, să mă duc la fotbal. Nu vezi, nu mai joacă un copil fotbal, toți îs grași, toți îs îmbuibați, toți îs cu telefoanele. Bă, mai terminați, asta vrem noi? Asta vrem de la Europa? Toți cu calculatoriștii… Acuma, dom’ne, de ce să plătească ei la stat, mă? Mă, FUTU-VĂ MUMA-N CUR, ce-i asta, mă? Îmi cer scuze. Bă, da’ voi nu munciți?Liviu Alexa: Stai liniștit, nicio problemă.Octavian Hoandră: Voi nu munciți aici? Da’ voi de ce să nu dați, mă, bani? Necăjitul ăla dă din pensie, tu nu poți să… Bă, toți ăștia cu creierul lichefiat vin să facă legi, mă! Și oficialitățile îi pupă în cur, mă! Că dacă nu mai ai calculator, nu mai poți, mă. Încă l-am văzut pe unul, zicea, dom’ne, pentru România, ceva parlamentar european, zice… Românii ar trebui să facă mâțișori din ăia, cu briceaagul, sculpturi… Bă, deci noi nu mai putem agricultură, tre’ să importăm de peste tot legume, mă. Mai tre’ să facem fluieraș de foc zice… mulți zice… cu soc. Băi, deci nouă ni se transformă viața în ceva ce nu știu dacă vrem. S-ar putea să vrea unii, excelent. Bă, dar lăsați-ne pe noi care vrem să trăim și altfel să nu plecăm capul în fața voastră, mă. Dacă eu vreau să fac focul în sobă, lasă-mă, mă, să-mi cumpăr lemne, să-mi fac focul! Nu știu, e o lume pe care eu nu mi-o doresc, nu mi-o mai doresc.Liviu Alexa: Foarte mulți artiști și scriitori aleg solitudinea. Și tu ai ales-o. De ce?Octavian Hoandră: Într-un fel. Mie îmi plac oamenii, îmi plac hiar foarte mult, eu dacă nu văd oameni înnebunesc, dar îmi place să-i văd de departe. Știi? Pe stradă, așa, să mă ating de ei, să…Liviu Alexa: Artistul poate fi lucid?Octavian Hoandră: Nu știu… E pur și simplu un simțământ, îmi plac oamenii, îmi place să-i văd, dar nu să interacționez cu ei. Interacționez cu foarte puțină lume și chiar îmi face plăcere, am mulți prieteni, dar sunt prietenii ăștia cu care mă văd o dată la trei-patru luni, cinci luni, prieteniile sunt la fel de trainice. Nu simt nevoia să mă văd în fiecare zi cu oameni, să… Mie îmi place foarte mult să stau în casă, n-am o problemă. Așa că nu… Nici nu m-am gândit foarte… Mie îmi plac oamenii necăjiți, îmi place să… cum să zic, să îi iau, cumva, în mine.”Bă, dar nu putem și noi, dracului, să trăim? S-avem biblioteci mari? S-avem pâine în casă? S-avem excursii… S-avem… Adică… Sau, de fapt, nici nu știi să… ce să zici că n-am putea să trăim mai bine. Dacă tu 5 miliarde de euro îi distrugi în Sănătate…”Octavian Hoandră: Mie îmi plac oamenii… îmi plac oamenii necăjiți. Îmi plac… Îmi place să, să… Cum să zic? Să îi iau, cumva, în mine. Pentru că le simt dramele. Ăștia, de exemplu, acuma sunt sub influența acestora cu lemne. I-am văzut cum… Mi-am amintit și eu, când eram copil aveam foc cu lemne. Domn’le, era o… Domn’le, era… Cum să zic? Era o chestie frumoasă. Deci, taică-miu, când se făcea toamnă, comanda lemne. Veneau ăia cu căruțele, două trei căruțe de lemne tăiate frumos, le puneau la… le puneau la uscat să fie… Deci era un… așa o… Cum să zic? O chestie fancy. Curățau sobele, veneau…Liviu Alexa: Letargia asta… Letargia asta sufletească a ta și pe care o am și eu, ok, o înțeleg și…Octavian Hoandră: Da’ și eu o am.Liviu Alexa: … e foarte faină. Dar n-am putea, în pana mea, să trăim și noi mai bogați? Să trăim și noi… Poporul ăsta, tot chinuit… Înțeleg metafora cu focul de lemne.Octavian Hoandră: Da, așa-i.Liviu Alexa: Bă, dar nu putem și noi, dracului, să trăim? S-avem biblioteci mari? S-avem pâine în casă? S-avem excursii… S-avem… Adică… Sau, de fapt, nici nu știi să… ce să zici că n-am putea să trăim mai bine. Dacă tu 5 miliarde de euro îi distrugi în Sănătate…Octavian Hoandră: Da, corect.Liviu Alexa: …înseamnă că ai bani pentru asta. Și totuși…Octavian Hoandră: Nu, bani ar fi. Bani ar fi, agricultură ar fi. Dacă am avea niște patrioți care să se gândească direct la… la necăjiți, da. Eu de-aia sunt un om de stânga, pentru că mie îmi pasă de necăjiți și chiar… chiar îmi pasă și chiar mă gândesc exact ca și tine. Bă, oare nu poate și omul ăla că, la nivelul lui nu-și dorește cine știe ce. O casă, o amărâtă de mașină. Îi aproape zero. Să aibă să-și ducă copiii la școală. Nu-i ma… Nu-i mult. Chiar nu-i mult, la cât visează o altă parte din popor care nu mai pot fără… fără excursii în… fără să stea câte 2 – 3 luni în excursii. Mă rog, chestiile astea gratuite. Eu nu le am astea. Nu, nu, nu mor dacă nu mă duc nicăieri. Dar, noi dacă am avea niște oameni deștepți și niște patrioți, niște oameni care să înțeleagă drama acestui popor, că poporul ăsta totdeauna a fost sub stăpânirea cuiva. Totdeauna, când să respire cumva, iar a fost băgat la fund de te miri cine sau vândut, de cele mai multe ori vândut către nu știu cine. Bă, da’ e posibil să se facă foame într-o țară care are un asemenea potențial agricol? E posibil să n-ai lemne, când fur… când se fură din… cu acordul autorităților, se fură milioane de metri cubi din țara asta? E posibil să, să faci foame, când tu ai putea avea o zootehnie fantastică, cum am avut pe timpul lui Ceaușescu, deși nu mâncam…Liviu Alexa: E posibil să fie… E posibil să zbieri, tot timpul, că politicienii sunt de vină și tu să fi cel care…Octavian Hoandră: Păi nu, dar ideea e că… Mă, vrând, nevrând, ăia-ți vând agricultura. Mă, Liviu, deci noi nu mai avem nimic. Noi nu mai avem nimic. Curent, gaz, nimic, nimic, nimic.Liviu Alexa: … plângi după mari artiști și mari scriitori ai României și tu să rupi site-urile când moare Petrică Mâțu Stoian? Dumnezeu să-l ierte, că de la asta plecase discuția, da? Dumnezeu să-l ierte, unde a fost, unde este, în Ceruri, să ajungă unde trebuie. Totuși un cântăreț de, asta este, de nunți, de la nunți. Adică și noi râdeam împreună că tocmai… Ce-ai primit tu, o veste extraordinară acum câteva luni.”Din 100 de români, 96 nu au cumpărat în ultimul an nicio carte”Liviu Alexa: Cartea ta, Jurnal de pandemie, a fost publicată la Paris, la o mare editură, tradusă în franceză, integrată în sistemul francez de librării, profesionist, de la Dumnezeu, Maica Domnului, cum nu am mai văzut în România! Da? Și, în țara ta, librăriile sunt în faliment, librăriile te fură ca scriitor sau nu-ți dau mai nimic, nu au niciun comportament profesionist, dar tot în țara ta, Codin Maticiuc, zis și Poponeț, face o carte cu domnu Cămătaru. Interlop! Pârnăiaș! Carte care se vinde în 2 zile! Adică, în… se vinde… 20 000 de exemplare în două zile! Păi!…Octavian Hoandră: Da, nu mai…Liviu Alexa: De ce popor discutăm, domnule Hoandră, aici?Octavian Hoandră: Ai văzut… am văzut acum o cercetare… deci, din 100 de români, 96 nu au cumpărat în ultimul an nicio carte. Deci… nici nu mai contează… deci, Liviu, noi trăim în… și vorbim despre niște vremuri care aproape nu mai există. Și nu or să mai existe, încet, încet, începând cu, cu lupta împotriva facerii focului în sobă și până la literatură, noi vom deveni un popor de sclavi care va munci ca să asigure agricol și sub alte forme mâncarea Europei. Noi vom fi dintre acei sclavi. Încet, încet, până la urmă noi vom cere chestia asta, să știi! Din disperarea de a nu ne fi descurcat singuri niciodată, noi o să cerem, domne, să vină cineva să ne conducă! Deci eu sunt în…Liviu Alexa: Dar atunci ar fi pentru prima oară când ne-am dori, nu să mai fim stăpâniți, da? Ci să fim cu adevărat… deci, nu… ni s-ar întâmpla, nu să fim stăpâniți cu forța, ci ne-am dori noi asta!Octavian Hoandră: Da, corect! Păi, până la urmă, când vezi că n-ai, asta e singura șansă de a-ți asigura un trai decent!Liviu Alexa: Nu e ăsta finalul pe care eu îl așteptam pentru nația asta! Mi se pare un final de căcat pentru un popor așa de interesant!Octavian Hoandră: Eu… să ții minte ce-ți spun, cred că mâine este… sau de 1, va fi printre ultimele dăți când vom sărbători 1 Decembrie. Pentru că nu va mai conta! Deci, eu îți spun ce se întâmplă acuma! În Transilvania, UDMR-ul investește uriaș, cu acordul statului român, să ne înțelegem, nu, nu am auzit pe nimeni! Deci, sume uriașe! Încet, încet, or să facă grădi… acuma fac grădinițe. Or să facă școli, or să facă drumuri și, pe orice Transilvănean, nu poți să-i spui, domnule, mori de foame și ridică tricolorul! Că ăla zice, bă, ok, tricolorul, tricolorul, dar copiii mei ce fac?! Îi trimit la școală, la unguri! Și or să se uite înspre Budapesta, să știi! Dacă or să facă, se apucă să facă Victor Orban și drumuri și electrice… să știi că Transilvănenii se duc toți, cum se duc cu jalba în proțap la București, să știi că se duc mai lesne la Budapesta! Deci ăsta în 10 ani va fi exact cum zicea deșteptu ăla… cum îl cheamă… cu granița pe Carpați! Și pa România, nu o să mai… încet, încet o să… nu o să mai fie România! Limba nu se mai respectă, limba română o știu din ce în ce mai puțini, toată lumea se englezește, virgula între subiect și predicat există tot mai des…Liviu Alexa: Deja e normă gramaticală!Octavian Hoandră: Păi nu, măi Liviu, dar când nu mai ai limbă, când nu mai ai tradiții, când nu mai ai nimic, ce țară mai e aia?Liviu Alexa: De-aia am spus că, până la urmă, e un final de rahat pentru această nație, dar, dacă așa trebuie să fie, ăsta e destinul!Octavian Hoandră: Atâta s-a putut! O sută de ani!Liviu Alexa: Atâta s-a putut! N-ar fi nici ca să nu fie cumva sau mergem înainte, era mai bine!”Înainte aveai unde fugi. Acum nu mai ai nici unde fugi că peste tot e uniformizat”Liviu Alexa: Glumițe de gen…Octavian Hoandră: Mă, înainte, măcar cum spuneam, deși e trist, păi înainte aveai unde fugi. Acum nu mai ai nici unde fugi că peste tot e uniformizat. Tot la stăpân ești, oriunde te-ai duce. Am avut încăpățânarea să zicem că suntem suverani, că avem în Constituție. Ce suveranitate mă? Că noi suntem în genunchi. Cum se răstește cineva la noi de la UE cum suntem în genunchi. Cum se răstește, cum îl cheamă pe primul ministru, ambasadorul Americii, cum suntem în genunchi. Avea dreptate, ăia toți îs…Și o facem cu bună voie. Atârnători pe la clanțele ambasadelor. Păi ce, eu m-am dus pe la ambasadă să atârn, să îi pup în cur pe ăia să îmi dea și mie un leu? Eu nu m-am dus la ambasade, dar o bună parte din colegii noștri de presă îs atârnători pe la ambasade, mă. Păi eu nu vreau să ajung așa. Adică mă bucur că am 62 de ani și că nu mai am mult. N-o să mai prind chestia asta, mă duc și să mă lase în pace atârnătorii.Liviu Alexa: La ăștia 62 de ani, la final de discuție, intenționat nu am vrut să ating discuții despre presă, nici pe mine nu mă mai interesează acum, sunt într-un moment din ăsta, dar vreau să te rog să ne dai un sfat. Care ar trebui să fie sensul vieții noastre de acum înainte, în viitorul imediat, având în vedere tot ce ni se întâmplă ca români, social media, proliferarea, nu știu, sfertodocți, care ar trebui să fie sensul vieții pentru un om care ar trebui să spere că trăiește normal în timpurile care vor veni?Octavian Hoandră: Băi, eu cred că sensurile s-au pierdut, devin extrem de simple și materiale, să ai ce mânca, să ai ce…e o vorbă nu pot să o spun că e totuși o televiziune. Dar românul, să știi, că a descoperit ce e mai important în viață.Liviu Alexa: Da.Octavian Hoandră: Ce bagi în gură și ce…Cam asta-i. Păcat că nu pot să spun că e frumoasă vorba.Liviu Alexa: Atât?Octavian Hoandră: Am ajuns, am ajuns în comuna primitivă, deci o să umblăm după mâncare, după să ne protejăm copiii să facă totuși o școală. O școală afară pentru că aici dacă fac o școală nu mai învață nimic, ies din facultate nu știu românește și nu știu nimic de fapt și au o diplomă. Deci nu știu care părinte își mai îndeamnă copilul să se ducă să facă școală. Uită-te, băi, deci am văzut cât tupeu. Am văzut că e un domn de la UBB care zice, deci, după Rădulescu, Motru și Drăghicescu el scrie Psihologia Poporului Român. Măi, deci te apucă râsul. Nu mai sunt mari profesori, nu mai sunt nicăieri, e gol, e pustiu, deci oamenii care au copii și care își pot permite să își dea copiii la o școală adevărată, să intre într-o lume din aia cum arată ca afară, care vrea o țară ca afară și atunci ăia se vor descurca pe cont propriu învățând pentru că acolo totuși se mai învață. Da’ o să fie și acolo o problemă că uite acuma am văzut că de la desene animate îi tâmpește pe bieții copii. E un desen animat în care în China zice, făcut pentru China, și e o pancartă când ajunge, a, Simpson, Familia Simpson, se duce în China și când în Piața Tiananmen acolo apare o tablă: „Aceasta este Piața Tiananmen în care nu s-a întâmplat nimic”. Nu, e perfect. Deci, dom’le, într-o lume atâta de falsă n-ai ce sfaturi să mai dai, este…”Sile Cămătaru, ministrul culturii”Liviu Alexa: Eu aștept, având în vedere disponibilitatea acestui popor pentru ăăă, zi, pentru compromis, pentru compromisul mic, umil, aștept într-o zi să reconsiderăm inclusiv marile valori naționale precum Sile Cămătaru, Nuțu Cămătaru, să îi punem miniștri, că până la urmă nu este nicio diferență frații Cămătaru și hoții care ne conduc, atâta că unii au făcut pârnaie și unii abia urmează să facă pârnaie, nu?Octavian Hoandră: Mă, nu știu… Ce mai contează dacă ăla face sau nu pârnaie? Mai contează?Liviu Alexa: Sile Cămătaru, ministrul culturii, și așa este romașcanul ăla care a fost ziarist de la Cancan. Poate Sile Cămătaru vine cu o viziune pragmatică a literaturii românești, uite, a și scris o carte de succes, a vândut într-o zi mai mult ca și Cărtărescu și Liiceanu.Octavian Hoandră: Acuma, știi cum e și cu asta, există gusturi, lumea, mă rog, poate să aibă orice gusturi dorește. Da nu despre asta e vorba. Oamenii ăștia care iși găsesc gusturile și preocupările acuma, sunt liniștiți, sunt fericiți. Eu mă întreb, ăștia ca noi, care vedem totuși altfel, noi ce posibilități avem? Că totul se închide. Deci, ni se falsifică istoria, ni se falsifică literatura, Shakespeare deja în Occident este scos de pe listă. Băi, deci așa ceva? Deci, ți-ai fi imaginat vreodată? Bă, în timpul lui Ceaușescu era posibil? Nu-i fac… eu chiar am luat-o în timpul lui Ceaușescu. Bă, da în timpul lui Ceaușescu dacă spuneai așa ceva, te bătea lumea pe stradă, mă.Liviu Alexa: Nu te bătea. Te băga la nebuni. Dacă spuneai într-o zi că nu se mai ascultă Mozart sau Shakespeare pentru că e ofenisv, sunt ofensivi. Adică nu mai poți să faci „Aventurile lui Huck Finn” sau „Tom Sawyer” pentru că este vorba despre scalvie ofensivă.Octavian Hoandră: Da. Și să vezi la curtea Regilor Franței câte o negresă. Bă, dă-o mă dracului… Noi nu suntem un popor ofensiv, bă da când vezi că oamenii se chinuie să-ți bage pe gât chestiunea asta, bă, ceva nu e în regulă, mă, ori cu ei, ori cu noi. Deci, ori să ne ducă pe noi acolo la Zyklon B, să trăiască numai ei, să fie fericiți, ori cumva să, băi, să ne păstrăm totuși rațiunea! Dă-o dracu, nu suntem chiar tâmpiți.Liviu Alexa: Nea Hoandră, îți reamintesc că în weekend, atâta vreau numa să îți reamintesc, în weekend, mai multe mii de români au fost la Sfinx ca să vadă dacă apare piramida energetică. Ai înțeles? Și piramida nu a mai coborât, da?Octavian Hoandră: Și n-o venit piramida?Liviu Alexa: N-a venit piramida.Octavian Hoandră: Mă, futu-i mama mă-sii. Îmi pare rău pentru oamenii ăștia cu piramida. Deci…Liviu Alexa: Eu zic sigur că o să le placă telespectatorilor NCN această discuție, și promit că o sa încerc să te mai fraieresc să…Octavian Hoandră: Mă, Liviu, eu n-am o problemă că sunt un leneș, adică ori că stau în emisiune, ori că stau… , tot nu fac nimic, știi? Că nu mai am chef să fac nimic când văd toată mizeria asta din jur. E o mizerie frumoasă, ne bălăcim în ea. Așa am fost noi întotdeauna… Mai fumăm o țigară, mai bem o cafea, mai bem un whiskey, ce să facem?Liviu Alexa: Și mâine va fi o zi…Octavian Hoandră: Și mâine va fi o zi. Așa că n-am probleme, numa să nu-i dezamăgesc pe ascultătorii tăi.Liviu Alexa: Nu, nu cred că o să-i dezamăgești deloc. Mulțumesc tare mult, Octavian Hoandră!
You may like
-
Cea mai vârstnică studentă din România a absolvit la 90 de ani Facultatea de Teologie din Cluj. Povestea impresionantă a Amaliei-Susana Tușa
-
Frații Tate vor să cumpere fostul Hotel Continental din Cluj și să îl transforme într-un hotel de lux
-
Caz incredibil la Cluj-Napoca: o femeie decedată de 3 ani a fost amendată pentru parcare ilegală, iar instanța a menținut sancțiunea
-
Panicǎ într-un supermarket din Cluj: bărbat cu cuțit, clienți speriați și agent de pază agresat
-
„Trump International” la Cluj: turn de 30 de etaje și investiție de peste 500 de milioane de dolari
-
Zi de foc în Cluj. Pompierii au intervenit la 10 incendii de vegetație într-o singură zi
Prin Oras
Din toată lumea, spre România. De ce familii cu copii ajung la Transilvania Healing Centre și ce progrese relatează părinții copiilor cu autism
Published
7 days agoon
September 1, 2026
Cluj-Napoca a devenit punctul de plecare al unui concept de medicină integrativă care, potrivit Transilvania Healing Centre, a atras până astăzi peste 40.000 de pacienți din România și din străinătate. Printre poveștile care atrag cel mai mult atenția sunt cele ale familiilor cu copii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist, unele relatând progrese în comunicare, energie și interacțiune după includerea într-un protocol integrativ.
Nu mai vorbim doar despre pacienți din Cluj.
Pe pagina oficială, Transilvania Healing Centre spune că pragul centrelor sale a fost trecut de peste 40.000 de pacienți din țară și din străinătate.
Iar printre cei care ajung la centru se numără numeroși copii.
Centrul afirmă chiar că foarte mulți dintre pacienții săi sunt copii, iar una dintre direcțiile despre care vorbește în materialele proprii este abordarea integrativă în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist.
Poveștile care impresionează cel mai mult sunt cele ale copiilor
Există rezultate care se văd într-o analiză.
Și există schimbări pe care părinții spun că le observă acasă: copilul începe să comunice mai mult, devine mai atent la cei din jur sau începe să-și exprime mai bine nevoile.
Pe platforma Healing TV, Transilvania Healing Centre prezintă cazul unui băiat diagnosticat la vârsta de 3 ani cu probleme din spectrul autist.
Potrivit testimonialului publicat de centru, după câteva luni de protocol, familia a observat mai multă energie, o mai bună înțelegere și progrese în vorbire și comunicarea nevoilor.
Este important însă un detaliu: aceasta este experiența relatată de familie și de clinică, nu dovada că aceeași evoluție va apărea la fiecare copil.
De ce sunt frecvențele în centrul atenției?
Una dintre particularitățile Transilvania Healing Centre este utilizarea medicinei bioelectromagnetice.
Centrul descrie terapia sa ca folosind frecvențe specifice transmise prin intermediul unor benzi bioelectromagnetice, terapia fiind corelată cu o evaluare efectuată anterior. O ședință standard durează aproximativ 45 de minute.
Pentru copii, unul dintre avantajele practice ale acestei abordări este caracterul non-invaziv promovat de centru.
Fără intervenție chirurgicală și fără proceduri dureroase.
Acest lucru poate conta enorm pentru familiile cu copii care tolerează greu anumite investigații sau proceduri.
În autism, centrul spune că abordarea este mult mai complexă decât terapia cu frecvențe
Și aceasta este o distincție esențială.
Transilvania Healing Centre nu descrie propriul protocol pentru copiii cu TSA ca fiind reprezentat exclusiv de „frecvențe”.
În materialele sale despre autism, centrul vorbește despre o abordare care poate include evaluarea nutrițională, identificarea intoleranțelor alimentare, analiza microbiomului intestinal, stabilirea deficitelor nutriționale, un program alimentar individual și selectarea suplimentelor și terapiilor în funcție de fiecare caz.
Cu alte cuvinte, abordarea propusă este una integrativă.
Nu există un protocol identic pentru fiecare copil.
De la Sorin Gadola la mii de pacienți
În spatele întregului concept se află și o poveste personală.
Fondatorul Sorin Gadola a fost el însuși pacient.
Transilvania Healing Centre relatează că acesta s-a confruntat cu boli cronice, alergii și afecțiuni autoimune și că timp de aproape zece ani a căutat soluții la medici din diferite țări europene.
Experiența sa ulterioară cu medicina integrativă l-a determinat să dezvolte centrul care astăzi îi poartă filosofia mai departe.
De la Cluj, proiectul s-a extins ulterior în București, Iași și Timișoara.
Când un părinte vede o schimbare, cifrele trec pe planul doi
În cazul unui copil cu TSA, fiecare progres poate avea o semnificație uriașă pentru familie.
Un cuvânt nou.
O nevoie exprimată.
Mai multă interacțiune.
Mai multă autonomie.
Tocmai de aceea testimonialele părinților sunt atât de puternice emoțional.
Transilvania Healing Centre spune că unele dintre „cele mai remarcabile rezultate” din experiența sa au fost observate în cazul copiilor, iar platforma centrului prezintă separat cazuri și materiale dedicate autismului.
Dar aici trebuie făcută o distincție importantă între experiențele individuale ale pacienților și ceea ce poate fi demonstrat științific pentru toți copiii diagnosticați cu TSA.
Autismul nu are un „tratament-minune”
Oricât de impresionante pot fi anumite testimoniale, autismul este o tulburare de neurodezvoltare, iar rezultatele unui copil nu pot fi extrapolate automat la altul.
În prezent, nu există dovezi clinice solide care să permită prezentarea terapiilor bioelectromagnetice prin frecvențe drept un tratament demonstrat pentru autism.
De aceea, relatările familiilor prezentate de Transilvania Healing Centre trebuie privite ca experiențe individuale, nu ca o garanție de rezultat și nu ca motiv pentru întreruperea terapiilor sau îngrijirilor recomandate de specialiști.
Iar tocmai această diferență face ca poveștile să merite spuse corect.
Pentru familiile care relatează schimbări, ele sunt reale în experiența lor de zi cu zi.
Pentru medicină, însă, este nevoie de studii controlate pentru a putea spune cu certitudine ce intervenție a produs schimbarea și la ce categorie de copii poate funcționa.
Clujul, locul unde continuă să ajungă familii în căutarea unei alte perspective
Transilvania Healing Centre din Cluj funcționează pe strada Andrei Mureșanu nr. 29, iar centrul spune că modelul său combină evaluarea individuală, medicina bioelectromagnetică, alimentația și protocoalele personalizate.
Pentru părinții care îi trec pragul, însă, tehnologia este doar o parte a poveștii.
Ceea ce caută, înainte de orice, este progresul copilului lor.
Iar când o familie spune că după luni dificile copilul comunică mai mult, se joacă, își exprimă mai bine nevoile sau interacționează diferit cu cei din jur, acel progres poate însemna enorm.
Din Cluj până dincolo de granițele României, tocmai aceste povești au făcut ca Transilvania Healing Centre să devină un nume urmărit de familii care caută o abordare integrativă și complementară pentru copiii lor.
Prin Oras
Clujul intră pe harta medicinei integrative: tehnologia prin frecvențe care atrage pacienți la Transilvania Healing Centre
Published
1 week agoon
August 31, 2026
Într-o perioadă în care tot mai mulți oameni caută abordări personalizate și complementare pentru sănătate, la Cluj-Napoca funcționează un centru care propune un concept diferit: evaluări biofizice, terapii bazate pe frecvențe electromagnetice, protocoale individualizate, alimentație și produse naturiste. Transilvania Healing Centre își construiește modelul în jurul ideii că organismul trebuie privit ca un întreg, nu doar prin prisma unui singur simptom.
Sunt pacienți care ajung la medic pentru balonare, oboseală, tulburări de somn, dureri sau alte simptome persistente și care își doresc să înțeleagă mai bine imaginea de ansamblu.
De aici pornește filosofia Transilvania Healing Centre: o abordare integrativă în care tehnologia, evaluarea individuală, stilul de viață și terapiile complementare sunt reunite într-un protocol adaptat fiecărui pacient.
Centrul afirmă că activează în acest domeniu încă din 2014 și că a fost ales de peste 40.000 de pacienți din țară și din străinătate. În prezent, rețeaua are centre în Cluj-Napoca, București, Iași și Timișoara.

Tehnologia care atrage atenția: terapia prin frecvențe
Elementul care diferențiază puternic conceptul Transilvania Healing Centre este utilizarea medicinei bioelectromagnetice.
În cadrul terapiilor descrise de centru sunt utilizate benzi și dispozitive bioelectromagnetice prin intermediul cărora sunt transmise frecvențe specifice. Centrul descrie mai multe tipuri de ședințe, unele având aproximativ 45 de minute, iar terapiile extinse putând ajunge la aproximativ 90 de minute.
Este o experiență foarte diferită de imaginea clasică a unui cabinet medical.
Fără ace. Fără proceduri chirurgicale. Fără durerea asociată unei intervenții.
Centrul prezintă această abordare ca fiind non-invazivă și complementară medicinei convenționale. De altfel, Transilvania Healing Centre precizează explicit că pacienții nu trebuie să întrerupă tratamentele medicale clasice pentru a urma programele centrului și că acestea sunt concepute ca abordări complementare, nu ca înlocuitor al medicinei convenționale.
Aceasta este o precizare esențială.

Totul începe cu o evaluare
Înaintea terapiei, centrul pune accent pe evaluarea individuală.
Transilvania Healing Centre descrie o evaluare biofizică inițială în urma căreia este construit ulterior protocolul pacientului. Centrul afirmă că evaluarea urmărește o gamă largă de parametri și dezechilibre, iar terapiile cu frecvențe nu sunt realizate independent de evaluarea anterioară.
Ideea este simplă:
nu există un protocol universal pentru toată lumea.
Doi oameni pot veni cu simptome asemănătoare, dar abordarea propusă poate fi diferită în funcție de evaluarea fiecăruia.
Frecvențele sunt doar o parte din abordare
Un alt element important este faptul că Transilvania Healing Centre nu își construiește programele exclusiv în jurul aparaturii.
Centrul afirmă că protocoalele sale se bazează în cea mai mare parte pe produse naturiste și suplimente alimentare, existând și excepții pentru anumite situații.
În materialele proprii sunt descrise, de asemenea, intervenții privind alimentația, inclusiv diete de excludere și de reintroducere a anumitor alimente.
Astfel, tehnologia devine o componentă dintr-un tablou mai larg:
evaluare + terapie + alimentație + suplimentație + monitorizare.

O tehnologie neobișnuită: Healing Frequency
Printre conceptele promovate de centru se află și Healing Frequency, bazat pe utilizarea unor materiale programate să emită frecvențe electromagnetice.
Potrivit informațiilor publicate de Transilvania Healing Centre, tehnologia ar avea la bază aproximativ 30 de ani de cercetare și dezvoltare și ar fi fost concepută în cooperare cu peste 2.800 de clinici din Germania, Elveția și Austria. Aceste afirmații provin de la centru și trebuie privite ca atare.
Este tocmai această combinație dintre tehnologie și abordările complementare care a construit identitatea Transilvania Healing Centre.
De ce vin pacienți din afara Clujului?
Conceptul pornește chiar din experiența personală a fondatorului, Sorin Gadola.
Potrivit istoricului publicat de centru, acesta s-a confruntat timp de aproape zece ani cu probleme cronice, alergii și afecțiuni autoimune și a căutat soluții medicale în mai multe locuri din Europa. Experiența sa cu medicina integrativă a stat ulterior la baza dezvoltării Transilvania Healing Centre.
Astăzi, centrul afirmă că numărul pacienților săi din România și din străinătate a depășit 40.000.
Iar acest lucru spune ceva despre interesul tot mai mare pentru abordările complementare și personalizate.

Clujul, punctul de plecare al unui concept extins în România
De la centrul din Cluj-Napoca, Transilvania Healing Centre s-a extins și în București, Iași și Timișoara.
Într-un domeniu în care tehnologia evoluează rapid, Transilvania Healing Centre încearcă să se poziționeze la intersecția dintre medicină integrativă, bioelectromagnetism, nutriție și protocoale personalizate.
Și poate tocmai aceasta este ideea care atrage atât de mult atenția:
să nu întrebi doar „ce simptom am?”, ci să încerci să privești organismul ca pe un întreg.
Pentru pacienții interesați de o asemenea abordare, centrul din Cluj-Napoca funcționează pe strada Andrei Mureșanu nr. 29.
Notă: terapiile bioelectromagnetice și alte abordări integrative nu trebuie prezentate ca înlocuitor pentru diagnosticul sau tratamentul medical convențional. Afirmațiile despre beneficiile specifice ale terapiilor trebuie evaluate în funcție de dovezile clinice disponibile, iar tratamentele prescrise nu trebuie întrerupte fără recomandarea medicului.
Prin Oras
Zaig & Engelhardt a cucerit Strada Vinului! Crama din Teaca, printre atracțiile Zilelor Culturale Maghiare din Cluj
Published
2 weeks agoon
August 27, 2026
Vin bun, seri de vară, centrul vechi al Clujului și o stradă care, după lăsarea serii, devenea aproape neîncăpătoare. Zaig & Engelhardt a fost prezentă anul acesta pe Strada Vinului de pe Potaissa, într-o ediție a Zilelor Culturale Maghiare care a adunat un public impresionant. Pentru crama din Teaca, întâlnirea directă cu clujenii a fost una dintre acele apariții care arată că vinul transilvănean are tot mai mulți admiratori.

Zilele Culturale Maghiare din Cluj au încheiat o ediție 2026 de amploare: timp de opt zile, peste 600 de evenimente au animat orașul, iar organizatorii au raportat peste 220.000 de vizite în cele 67 de spații ale festivalului.
Dar una dintre atmosferele aparte ale festivalului s-a simțit pe o străduță ascunsă între zidurile vechi ale Clujului.
Potaissa. Strada Vinului.
Iar printre cramele care au întâmpinat publicul s-a numărat și Zaig & Engelhardt.
Potaissa, plină seară de seară
Nu este doar o impresie: bilanțul oficial al evenimentului arată că tradiționala Stradă a Vinului a fost plină seară de seară, iar publicul a putut descoperi vinurile celor 10 crame prezente la ediția din acest an.
Strada Potaissa fusese transformată special pentru eveniment într-unul dintre punctele importante ale festivalului, Strada Vinului deschizându-se pentru public începând cu 19 august.
În această atmosferă, Zaig & Engelhardt și-a spus povestea exact acolo unde vinul se descoperă cel mai frumos: direct în pahar și în conversația cu oamenii.

Din Teaca, direct în inima Clujului
Povestea Zaig & Engelhardt începe la Teaca, unde crama a plantat în 2013 13 hectare de viță nobilă, păstrând în același timp și via veche, plantată în urmă cu aproximativ un secol.
Este o combinație frumoasă între nou și vechi, între o generație care privește înainte și o moștenire viticolă care nu a fost abandonată.
Iar la Cluj, vinurile au ajuns în fața unui public numeros, curios și dornic să descopere producători transilvăneni.
De la primul pahar și până târziu în seară, standul a devenit un loc de întâlnire, degustare și povești.
Pentru că un vin bun nu înseamnă numai ceea ce se află în sticlă.
Înseamnă locul din care vine. Oamenii care îl produc. Pământul. Via. Anii de muncă. Și, poate cel mai important, momentul în care cineva îl gustă pentru prima dată și întreabă:
„De unde este vinul acesta?”
Răspunsul, de data aceasta, a fost simplu:
Din Transilvania. Din Teaca.

Zaig & Engelhardt, într-unul dintre cele mai frumoase decoruri pentru vin din Cluj
Potaissa are ceva greu de reprodus într-un eveniment convențional.
Zidurile vechi ale cetății, mesele, paharele de vin, zumzetul conversațiilor și centrul Clujului aflat la doar câțiva pași creează o atmosferă care transformă degustarea într-o experiență.
Iar succesul general al Străzii Vinului confirmă cât de mult apreciază publicul această formulă: vinuri transilvănene, producători cu povești autentice și întâlnirea directă dintre cramă și consumator.
Pentru Zaig & Engelhardt, prezența la ediția din 2026 a Zilelor Culturale Maghiare a însemnat tocmai această apropiere de public.
Nu un vin descoperit de pe un raft.
Ci un vin descoperit într-o seară de august, pe Potaissa.
Când vinul local devine ambasadorul unei regiuni
Poate că aceasta este și partea cea mai importantă.
Transilvania nu înseamnă doar castele, orașe medievale și peisaje spectaculoase. Are și o cultură viticolă care merită redescoperită.
Iar crame precum Zaig & Engelhardt duc mai departe această poveste într-o formă contemporană, fără să rupă legătura cu locul din care provin.
Faptul că site-ul oficial al cramei anunță participarea la Zilele Culturale Maghiare din Cluj printre evenimentele sale confirmă importanța acestei întâlniri cu publicul clujean.
Un pahar de vin și o poveste care continuă la Teaca
Zilele Culturale Maghiare s-au încheiat pe 23 august, însă pentru cei care au descoperit Zaig & Engelhardt pe Potaissa experiența nu trebuie să se termine odată cu festivalul.
Crama poate fi vizitată chiar la Teaca, locul în care începe povestea vinurilor și unde se află plantațiile sale.
Și poate acesta este cel mai frumos rezultat al unei prezențe la un asemenea eveniment:
vii pentru un pahar, descoperi un vin și ajungi să vrei să cunoști locul în care s-a născut.
La ediția din acest an, într-o Stradă a Vinului plină seară de seară, Zaig & Engelhardt și-a găsit perfect locul între aromele Transilvaniei și energia Clujului.
Iar după atmosfera de pe Potaissa, un lucru este clar: vinul bun adună oamenii la aceeași masă, indiferent de limba în care spun „Noroc!”. 🍷

Prin Oras
Ștrandul Clujana, surpriza verii în Cluj: piscine încălzite, mâncare proaspătă și un vibe care te face să uiți că ești în oraș
Published
2 weeks agoon
August 27, 2026
Nu trebuie să pleci din Cluj pentru o zi care să se simtă ca o mini-vacanță. Ștrandul Clujana reușește să combine apa plăcută, relaxarea, mâncarea bună și atmosfera de vară într-un loc în care poți petrece liniștit o zi întreagă.
În plin sezon estival, Ștrandul Clujana rămâne una dintre variantele clasice ale orașului pentru cei care vor piscină fără să conducă zeci de kilometri în afara Clujului.
Și, odată ajuns acolo, atmosfera te prinde repede.
Piscine cu apă încălzită și zone pentru întreaga familie
Unul dintre marile avantaje ale Clujanei este apa cu temperatură plăcută. Complexul dispune de trei bazine, iar bazinul principal pentru adulți are apa la aproximativ 26°C. Pentru copii există un bazin cu adâncimea de 40 cm, trei tobogane cu apă și locuri de joacă, iar cei foarte mici au propriul bazin baby, cu o adâncime de doar 15 cm.
Asta transformă Clujana într-un loc potrivit atât pentru cei care vor să înoate și să se răcorească, cât și pentru familiile care vin cu copiii și vor să petreacă mai multe ore la piscină.
Iar când apa este curată și temperatura potrivită, parcă nici nu mai contează că ești la câteva minute de centrul Clujului.
Curățenie, relaxare și oameni care vin să se simtă bine
Clujana are acel aer de ștrand adevărat, fără prea multe artificii: șezlong, umbrelă, apă, soare, muzică și oameni veniți să se relaxeze.
Zonele verzi și spațiile pentru copii completează atmosfera, iar complexul dispune inclusiv de gazon și locuri de joacă.
Este genul de loc în care vii pentru câteva ore și te trezești că ai petrecut aproape toată ziua.
Un mare plus îl reprezintă atmosfera. Oameni faini, familii, copii și grupuri de prieteni, fiecare venit pentru același lucru: câteva ore în care să lase orașul și agitația deoparte.
Și mâncarea? Una dintre surprizele plăcute
O zi la piscină fără ceva bun de mâncat parcă nu este completă.
În incinta Clujana există Grill Bar în aer liber, precum și pizzerie și bar interior, astfel că nu trebuie să pleci din complex atunci când apare foamea.
Preparatele proaspete, mâncarea gustoasă și servirea atentă completează experiența. Exact ceea ce îți dorești după câteva ore de înot și stat la soare: ceva bun, proaspăt și servit fără să transformi masa într-o aventură.
Iar când ai parte și de oameni amabili și o servire pe măsură, experiența devine cu atât mai plăcută.

Prețuri bune pentru ceea ce primești
Pentru sezonul 2026, accesul costă 65 de lei pentru adulți de luni până vineri și 75 de lei în weekend și de sărbătorile legale. După ora 17:00, tariful pentru adulți scade la 55 de lei.
Copiii între 2 și 14 ani plătesc 55 de lei, respectiv 45 de lei după ora 17:00, iar pentru copiii sub 2 ani accesul este gratuit.
Și există un detaliu important: în preț sunt incluse parcarea, șezlongul și umbrela, în limita disponibilității, precum și accesul la piscine și facilitățile ștrandului.
Programul este generos: 08:00 – 20:00, în fiecare zi.

Clujana are acel „ceva” care te face să revii
Poate că acesta este cel mai simplu mod de a descrie experiența.
Nu trebuie să fie un resort la sute de kilometri distanță ca să te simți bine.
Apă caldă, piscine curate, mâncare delicioasă și proaspătă, servire atentă, șezlong, umbră, copii care se distrează și acel vibe relaxat de vară.

Toate, chiar în Cluj-Napoca.
Într-un oraș în care o simplă ieșire de weekend poate deveni rapid costisitoare, Clujana continuă să ofere o alternativă pentru cei care vor să transforme o zi obișnuită de vară într-o mică escapadă.
Ștrandul Clujana nu încearcă să fie o destinație exotică. Și poate tocmai aici este farmecul lui: îți oferă senzația de vacanță fără să pleci din Cluj.
Uneori, pentru o zi reușită, chiar nu ai nevoie de mai mult: soare, apă caldă, ceva bun de mâncat și oamenii potriviți în jurul tău.

Prin Oras
Zâmbetul care se schimbă fără să observe nimeni. Tehnologiile moderne de albire și aparatele transparente, disponibile la Clinica Diacicov din Cluj
Published
2 weeks agoon
August 26, 2026By
Stefan Petre
Dinți mai albi sau mai drepți, dar fără luni întregi în care aparatul dentar să fie primul lucru pe care îl observă ceilalți? Stomatologia modernă a schimbat radical modul în care poate fi îmbunătățit un zâmbet, iar la Clinica Stomatologică Diacicov din Mărăști tehnologia ocupă un loc important în această transformare.
Există un moment în care te uiți la o fotografie și observi ceva ce până atunci ai ignorat: culoarea dinților, poziția lor sau pur și simplu faptul că zâmbetul nu mai arată exact așa cum ți-ai dori.
Pentru mulți pacienți, însă, următorul gând este: „Nu vreau un aparat dentar metalic” sau „Mi-e teamă că albirea îmi va afecta dinții”.
Tocmai aici intervin soluțiile moderne.

Albirea dentară nu mai înseamnă doar „dinți cât mai albi”
La Clinica Stomatologică Diacicov, obiectivul unei proceduri estetice este obținerea unui rezultat adaptat pacientului, nu a unei nuanțe artificiale.
Albirea profesională este realizată controlat, după evaluarea prealabilă a sănătății dinților și gingiilor. Medicul poate stabili dacă pacientul este un candidat potrivit pentru procedură și ce abordare este indicată.
Este o diferență importantă față de produsele de albire cumpărate și utilizate fără o evaluare stomatologică.
Înainte de procedură pot fi identificate probleme precum cariile, sensibilitatea dentară sau afecțiunile gingivale care necesită atenție înainte ca estetica să devină prioritatea principală.
Un zâmbet frumos trebuie să fie, înainte de toate, un zâmbet sănătos.
Aparatul dentar pe care ceilalți aproape că nu îl văd
Poate cea mai interesantă schimbare din ortodonția ultimilor ani este apariția sistemelor de alignere transparente.
La Clinica Diacicov este disponibil sistemul Spark, o alternativă modernă la aparatele dentare clasice pentru cazurile în care medicul ortodont stabilește că tratamentul cu alignere este potrivit.
În locul bracketurilor și sârmelor metalice, pacientul poartă o succesiune de gutiere transparente, realizate pentru deplasarea progresivă și controlată a dinților.
Marele avantaj?
Sunt discrete.
În conversațiile obișnuite, la serviciu, la facultate sau într-o fotografie, alignerele sunt mult mai puțin evidente decât un aparat dentar convențional.
Le dai jos când mănânci
Există și un avantaj extrem de practic.
Alignerele sunt detașabile.
Pacientul le poate îndepărta atunci când mănâncă și când își efectuează igiena dentară, apoi le repoziționează conform recomandărilor medicului.
Asta poate face mai simplă menținerea igienei orale comparativ cu situațiile în care există bracketuri fixe, însă succesul tratamentului depinde foarte mult de disciplină: alignerele trebuie purtate numărul de ore recomandat de medic.
Cu alte cuvinte, tehnologia ajută enorm, dar pacientul rămâne o parte esențială a tratamentului.
De la scanarea 3D la zâmbetul planificat digital
Și aici lucrurile devin cu adevărat interesante.
Stomatologia digitală permite ca anumite tratamente să fie planificate pornind de la o scanare digitală 3D a danturii.
În locul abordării clasice, medicul poate analiza digital poziția dinților și poate construi planul ortodontic în funcție de particularitățile fiecărui pacient.
Pentru tratamentele cu alignere, fiecare etapă face parte dintr-un plan stabilit individual.
Nu există două zâmbete identice și, implicit, nici două tratamente care ar trebui privite exact la fel.
Albire sau îndreptarea dinților? Uneori răspunsul este: ambele, dar în ordinea corectă
Aici apare una dintre greșelile frecvente.
Când cineva își dorește o schimbare estetică, tentația este să înceapă direct cu procedura care produce diferența vizibilă cea mai rapidă.
Medicul stomatolog privește însă imaginea completă.
Poziția dinților, mușcătura, sănătatea gingiilor, eventualele carii, sensibilitatea și culoarea naturală a dinților trebuie evaluate înainte de stabilirea unui plan.
Pentru un pacient poate fi suficientă albirea profesională.
Pentru altul, schimbarea majoră poate veni din corectarea poziției dinților.
Iar pentru alt pacient poate fi indicată o combinație de proceduri realizate într-o anumită ordine.
De aceea, transformarea zâmbetului începe cu un consult, nu cu alegerea unei proceduri de pe internet.
Un zâmbet nou, fără o schimbare care să strige „mi-am făcut ceva”
Poate aceasta este direcția cea mai interesantă a stomatologiei estetice moderne.
Rezultatele tot mai căutate nu sunt cele exagerate, ci cele care îi fac pe ceilalți să observe că arăți mai bine fără să identifice imediat ce s-a schimbat.
Dinți mai luminoși.
O poziție mai armonioasă.
Un zâmbet mai echilibrat.
Mai multă încredere atunci când apare camera telefonului.
Iar posibilitatea de a combina evaluarea medicală, tehnologia digitală, albirea profesională și ortodonția transparentă face ca drumul până la acel rezultat să fie astăzi foarte diferit față de ceea ce însemna stomatologia în urmă cu câțiva ani.
La Clinica Stomatologică Diacicov din Mărăști, Cluj-Napoca, pacienții pot afla în urma consultației ce soluție este potrivită situației lor și dacă tratamentul cu alignere transparente Spark sau albirea profesională reprezintă o opțiune pentru zâmbetul pe care și-l doresc.
Pentru că uneori schimbarea pe care o observă toată lumea poate începe cu un tratament pe care aproape nimeni nu îl vede.
Scene șocante în Cluj: un bărbat a biciuit o persoană în stradă, suspectul fusese condamnat pentru tentativă de omor
Jazzul cucerește din nou Clujul! 3 zile de concerte, 12 trupe și premii de peste 50.000 de euro, cu acces gratuit în Parcul Central
Keffe D, găsit VINOVAT pentru uciderea lui Tupac Shakur! Verdict istoric după 30 de ani de mister
Lebenița de Transilvania! Locul din Cluj unde pepenii se coc mai ceva ca la Dăbuleni. “Nu cred toţi. Trebuie să-i aducem în câmp ca să creadă”
O nouă destinație pentru clujeni. Se deschide Aquapark-ul in care s au investit 14 milioane de euro
Mii de clujeni au sărbătorit trecerea dintre ani în Piața Unirii. Imagini spectaculoase cu focul de artificii din Cluj-Napoca
Cele mai citite
-
Actualitate4 weeks agoImagine care doare în centrul Clujului: scândurile dispar, iar în locul lor apar geamuri de termopan alb la Librăria Universității. „Mi s-a spus să nu fac poze”
-
Prin Oras2 weeks agoȘtrandul Clujana, surpriza verii în Cluj: piscine încălzite, mâncare proaspătă și un vibe care te face să uiți că ești în oraș
-
Prin Oras3 weeks agoClinica Diacicov din Mărăști – locul în care uiți că ai venit la dentist
-
Afaceri Cluj4 weeks agoCortefiel intră în premieră în România și alege Clujul. Trei branduri ale gigantului spaniol Tendam vin la RIVUS
-
Prin Oras3 weeks agoPremieră la Cluj: RIVUS aduce Energy Hub, un nou concept de social entertainment în România
-
Anunțuri publice4 weeks agoAtenție, șoferi! Strada Emil Isac din Cluj-Napoca se închide temporar. Lucrările vor dura aproape două săptămâni
-
Prin Oras2 weeks agoPeek & Cloppenburg deschide un flagship store de 3.600 mp în RIVUS Cluj-Napoca
-
Prin Oras3 weeks agoERA Ray – apartamente cu grădină și un nou mod de a trăi în oraș