Un tânăr stabilit la Cluj relatează cum nesimțirea proprietarilor de locuințe l-a făcut să se gândească să își ia credit ca să cumpere un apartament.Acesta a spus că ”aerele” de proprietar și lipsa oricărei protecții pentru chiriași sunt o problemă uriașă.
”Sunt unu’ dintre cei care în urma cu 10 ani am ales să fac facultatea aici – lucru bun, nu regret (cu tot ce oferă viața asta de student), ulterior mi-am spus clar ”aici rămân” sau cel puțin pentru următorii ani asta voiam. Stau din păcate sau fericire, depinde… de la început în chirie și nu, nu îmi permiteam nici eu – bineînțeles și nici ai mei să-mi cumpere din primii ani de Cluj, cel putin o garsonieră așa că treptat, am lucrat, am tras să îmi permit a rămâne în Cluj (pentru ca mai nou astea-s marile alternativele pe care ți le oferă minunatul Cluj cu noi, cei veniți din alte zone: ori îți iei frumos bagajelul și te duci acasă, ori tragi de tine și te motivezi să rămâi si sa trăiești decent aici, în ani…).În anii facultății, ca majoritatea, am stat în apartamente cu prieteni, fiind o chirie mult mai mică atunci + se împărțea la 2-3, depinde, nu prea s a simțit la buzunar (zic eu asta acum…) în comparație cu prezentul. De aproximativ 4 ani stau cu prietena și până de curând dădeam o chirie relativ decentă pentru ce ofereau cele 2 apartamente în care am stat și mereu eram pe premiza că, dacă-mi scot bani din bancă, n-aș face-o pentru un apartament, deocamdată, ci mai degrabă să încerc o mică afacere, ceva vezi Doamne, să devenim antreprenori că na…So, am fost nevoiți forțați să ne mutam, luându-ne pe neașteptate toată treaba asta și într-o perioadă când chiriile sunt foarte mari și în perioada în care toate erau date, fiind veniți studenții la facultati. Pe lângă asta, unul dintre principalele motive pentru care am de gând să fac următorul pas (fie el prost sau nu) au fost proprietarii. Băi, sunt mult și am fost mult prea bun cu ei, apartamentele lor în general, aveam grijă ca de-al meu și consider ca așa ar trebui. Totuși mă simțeam și oarecum onorat vezi Doamne ca m-a primit omu’ în casa lui și nu a băgat neapărat în seamă banii pe care îi dădeam/aruncam eu pe geam și ajungeau în buzunaru lui/lor. M-am scârbit de atitudinea astea a lor în principiu. Nu aș intra în subiectul’ ăsta că oricum am scris mult si n-am spus nimic.Vreau să merg la bancă să mă interesez de credit. Am înțeles ca programul prima casa nu mai este, în schimb este casa noua. Întrebările ar fi: (Înainte de asta aș menționa totuși că nu am bani puși la saltea încât să cer doar o parte sau cel puțin avansul – deși acolo poate, poate aș găsi o variantă + știu știu, e și salariul la mijloc care înclina balanța în toată situația asta)Merită credit ipotecar sau casa noua?Merită să mai aștept să vedem ce se întâmplă cu piata? Deși știm cu toții că cuvantul’ criza sau scaderi majore – cuvinte pe care le-am mai citit le aici, sunt vise, cel puțin aici în CJ.Merită să caut un dezvoltator înainte ? (Deși în situația asta cred ca as plăti și chirie până e gata ap + chiria)Merită să fac research cu următoarele proiecte de prin oraș si de pe langa? Pentru ca dacă, acum câțiva ani când am prins miros de bănuți (puțini la număr stați liniștiți), am zis ”pai eu aici îmi iau apartment, nu vreau sa aud de Floresti, etc”. Și da, am ajuns la concluzia că Floreștiul sau alte zone periferice tare ale orașului sunt singurele varianta pe care mi le-aș permite acum, poate nici atat..Am înțeles că e un Avantaj sa mergi sa ceri simulari/oferte de la mai multe bănci? Ce să fac?”, se întreabă tânărul.
Source link