Proiectul de reamenajare a Someșului, din Cluj-Napoca, atrage critici noi și noi, iar multe sunt pe bună dreptate. Intensa betonare a malurilor arată o lipsă de respect pentru spațiul verde, cu toate că primarul Emil Boc numai despre ”dimensiunea verde” vorbește. Suntem martorii unui fenomen de disonanță cognitivă, în care vorbim despre Clujul verde, dar peste tot e numai beton și granit.
”Am vrut să pun aceste două poze în relaţie cu altele două de la Cluj, dar ar fi trebuit să merg să fotografiez un loc prin care mai nou detest să şi trec. Orice clujean îl ştie, însă: imaginaţi-vă că sunteţi pe podul peste Someş din continuarea străzii Horea, pe stânga cum mergi la gară, privind spre Cetăţuie. E acolo un mal – până anii trecuţi de un verde uşor neîngrijit, care acum a fost betonat complet. E un fel de amfiteatru monstruos din piatră şi dale, care coboară de la începutul străzii Dragalina cam jumătate din distanţa pe înălţime până la suprafaţa apei.Primăria Cluj a preluat o iniţiativă superbă a societăţii civile locale, ideea culoarului verde-albastru al Someşului şi, cu importante cheltuieli din fonduri europene, a executat contrariul ei: alei betonate peste alei betonate, balustrade care dublează înălţate din piatră, mici suprafeţe verzi transformate în piaţete integral acoperite cu granit. Dacă adăugăm sutele de copaci tăiaţi pentru a li se face loc altora, în îngrijorătoare parte deja uscaţi (pentru că vrem arbori pretenţioşi, dar nu suntem capabili să-i şi îngrijim) sau proiectele “de viitor” cum e Mall Carbochim, MULT mai rele decât tot ce am văzut până acum, ne dăm seama că suntem de-a binelea plecaţi într-o direcţie contrară faţă de ce se face pe restul continentului.Şi poate că simpla realitate n-ar fi atât de dureroasă, dacă discursul autorităţilor locale n-ar avea falsitatea strigătoare la cer pe care o are: gura lui Emil Boc numai verde pomeneşte, dar de sub mâinile constructorilor se scurge doar ciment”, a explicat activistul Cornel Vîlcu.
Source link