Connect with us

Social

Cum a luat Mitropolitul Bartolomeu decizia de a candida la scaunul de patriarh al BOR! Detalii oferite de discipolul de suflet, profesorul Radu Preda

Stefan Petre

Published

on

Cum a luat Mitropolitul Bartolomeu decizia de a candida la scaunul de patriarh al BOR! Detalii oferite de discipolul de suflet, profesorul Radu Preda

Teologul clujean Radu Preda, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie din cadrul UBB Cluj, apropiat de fostul mitropolit al Clujului, ÎPS Bartolomeu, a explicat într-o postare amplă cum s-a ajuns ca ”Leul Ardealului” să intre în lupta pentru șefia Bisericii Ortodoxe Române.Profesorul Radu Preda, discipol al marelui părinte Bartolomeu, a jucat rolul de sfătuitor în această luptă grea, care s-a dat pentru funcția de patriarh al Bisericii, după moartea lui PF Teoctist, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007.
Mitropolitul Bartolomeu, denumit Leul Ardealului, a anunțat inițial că nu e interesat de scaunul patriarhal, dar, ulterior, după ce ”o parte din trupul bisericii”, adică preoții sătui de modul în care au decurs lucrurile până atunci, i-a cerut să facă acest lucru, a revenit asupra deciziei. Anunțul a creat rumoare în 2007, când au avut loc alegerile, fiind o luptă între cele două curente existente în Biserică: cel tradiționalist și cel modernist (ecumenist). În luptă s-au înscris ÎPS Daniel, ÎPS Bartolomeu Anania, și PS Ioan, episcop al Covasnei şi Harghitei, considerat candidatul surpriză. Ultimul a fost eliminat după primul tur de scrutin, el primind doar 18 voturi. În al doilea tur de scrutin, ÎPS Daniel a primit 95 de voturi, iar ”Leul Ardealului” 66 de voturi.Profesorul Radu Preda a oferit detalii extrem de interesante din perioada în care Mitropolitul Bartolomeu a luat decizia de a candida. ”ALEGEREA LUI DANIELca al șaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe din România – nu obosesc să „deznaționalizez” parțial apartenența noastră la Adevăr și la ecumenicitatea acestuia! –, pe 12 septembrie 2007, adică fix acum 16 ani, am trăit-o la maximă intensitate. Dar să le iau pe rând.Moartea trasă de păr, în ciuda vârstei, a Patriarhului Teoctist care s-a dus „ca un miel la înjunghiere” – detalii pot da un Vincențiu sau un Serafim – a surprins suflarea noastră precum, dacă ar fi să fac comparații istorice, moartea Reginei Elisabeta a II-a, adică a unei muritoare care părea a fi emoțional și în mințile multora nemuritoare. După o cutumă orală, ca să zic așa, adică „tradițional”, Mitropolitul Moldovei, în litera înțelegerii de după Unirea din 1859, asigură automat Locotenența. Nu, nu faptul că urmează de la sine, un fapt care, repet, nu-i deloc deloc statutat ca atare în ciuda precedențelor. Practic, oricare episcop, indiferent de treaptă, ca să nu mai spun, în cazul ideal, de laici, acei viri probati, ar putea și ar trebui să candideze, monopolul episcopal la conducerea Bisericii nefiind nici el de jure divino. Firește, ținem cont de practica, de uzanța și de mentalitatea comunitară, dar când vine vorba despre „organele” de conducere, acestea nu ar trebui să fie nici limitate și nici împiedicate de alte criterii precum vârsta sau diplomele, treptele harice sau abilitățile muzicale, de înclinații sau declinații. Singurul criteriu revelat, ancorat ca atare în Sfânta Scriptură, este cel antropologic. Adică, în ciuda genderismelor și aberațiilor, clericii Bisericii lui Hristos sunt bărbați. Desigur, în accepțiunea culturală a termenului, adică aplicându-se inclusiv celor care nu dau dovada bărbăției de gen și/sau a celei de caracter. La acea oră tensionată din istoria noastră recentissimă, nu puțini se vor fi gândit la Mitropolitul Bartolomeu ca la un Patriarh intermediar, capabil să facă trecerea de la o epocă la alta. Onest vorbind, eu neîntreținând aici niciun cult memorial pe bază de proiecții sau închipuiri, mulți vedeau în eventuala lui candidatură și maniera prin care ambiția Mitropolitului Daniel ar fi putut și ar fi trebuit să primească, asemeni oricărui om botezat, o lecție de smerenie. Oricum, de la vlădică la opincă, mai toți ne fofilăm de la ora aceasta de dirigenție a lui Dumnezeu, mai ales călugării ajunși vlădici, campioni în a da ascultări și a nu avea niciuna. Între cei doi, adică între Bartolomeu și Daniel, era o poveste încărcată, grea, plină de suspiciuni și de reproșuri, de insomnii și perspective sumbre. Cu riscul ca bărbații culturali să înțeleagă anapoda, pe dos la propriu, era precum iubirea transformată în ură dintre doi foști amanți dezamăgiți, așa cum vedem în literatura de dragoste, în poezie sau filme. Ceva autentic, dincolo de minte și de sentimente, fără a fi neapărat animalic sau instinctual. Nici măcar răzbunarea nu juca un rol central. Martor privilegiat al acestui capitol, simțeam pe pielea mea ce înseamnă de fapt inefabilul neînțelegerii, cât de profund poate fi dezacordul, cât de adânc poate fi împlântată în pământul inimii verticala destinată inițial să poarte flamura. În 2007 eram încă în raporturi ceva mai distante față de iubitul meu părinte Bartolomeu. Contrar așteptărilor lui, nu am înghițit pe nemestecate povestea cu Mitropolia Clujului înființată taman a doua zi, în noiembrie 2005, după alegerea neinspirată de la Sibiu. Nu credeam și nu cred în continuare că trebuie să reacționezi prin modificarea principiilor atunci când nu iți iese pasența. Iarăși, ca să fiu bine înțeles, Bartolomeu nu râvnea la scaunul de Mitropolit al Ardealului, în ciuda legitimității sale, el fiind un om cu simțul realității și cu buletinul la el, adică deplin conștient de vârstă și de timpul rămas. Ceea ce a declanșat protestul fără precedent al ierarhilor ardeleni a fost alegerea cuiva peste capetele lor, demonstrând că, de fapt, sinodalitatea mitropolitană era/este golită de conținut real. Evident, la distanța timpului, sunt convins că dacă nu se făcea în acele condiții Mitropolia Clujului, nu se mai făcea niciodată. Și, da, sunt la fel e convins că existența ei este un plus, iar  nu un minus pentru misiunea Bisericii într-o provincie istorică diferită de satrapismul fanariot sudic. Oricum, la acea oră eu gândeam că nu pot decât să aduc un serviciu de luciditate lui Bartolomeu, spunându-i că hainele regelui sunt croite după tipare greșite. Firește, ca în toiul oricărei lupte, am primit direct în față reacția Leului Ardealului care numai de un „dilematic” ca mine nu avea nevoie. Între timp, ne-am recuperat lunile de înstrăinare și eram aproape la temperatura inițială. Așa se face că, în vara lui 2007, am avut și câteva dialoguri pe tema oportunității sau nu a candidaturii a deja între timp Mitropolitului Bartolomeu la scaunul patriarhal. Și de data aceasta, ca la Sibiu, omul știa bine ce și cât poate, în ciuda robusteții trupului și mai ales a minții. Tendința lui era să nu candideze tocmai pentru că nu dorea să fie văzut că dorește să își ia revanșa, el refuzând, în zilele de după căderea ceaușismului, atât tronul lăsat pentru moment vacant de Teoctist retras la Sinaia, cât și scaunul de la Iași, oricum vacant din ordinul Cabinetului 2. Nu făcuse „carieră” în toată viața lui, alta decât cea de om incomod, așa că, ajuns la Cluj, nu mai dorea să se mute în altă parte, să fie pion într-un joc mai mare. Cu toate că era dramaturg, nu avea deloc plăcerea intrigii, episodul cu Mitropolia Clujului fiind mai curând o procedură Deus ex machina propusă de alții și pe care el doar a îmbrățișat-o, nu a provocat-o. În plus, detestându-l sincer pe Daniel, nu dorea să îi fie util în nicio formă. Nu își bătea capul privind persoana lui, ci mai curând era îngrijorat, cum mi-a spus-o de câteva ori, cu argumente grave, insuportabil de grave, de viitorul uman al Bisericii noastre. Cum putem citi din presa vremii, mulți îl vor încuraja să facă pasul, să candideze. Eu, inițial, tot contra. Nu îl vedeam acolo, măcar și prin prisma faptului că nu schimbi în bine un sistem în doar câțiva ani. În cel mai rău caz, dacă ajungea, eram de părerea că va certifica cu prestanța lui viesparul de pe numita acum euforic Colina Bucuriei. Nu era chiar nimic vesel în perspectiva unui Patriarhat de câțiva ani activi urmați eventual de alții de suferință la vârf, publică oricum, ocazie de speculații și hăhăieli dâmbovițene. La urma urmelor, îi tot aduceam aminte cu ironia de rigoare ce domina legătura noastră specială că nu este un Ioan Paul al II-lea român. Una peste alta, niciun folos, ci eventual o pagubă. În aceste condiții, legat de Patriarhie, credeam amândoi că era oportun să o lăsăm moartă, la propriu. Lămurirea lui interioară nu era cu toate acestea acceptată, argumentele, chemările, cererile celor care îl doreau la București crescând. În „partida” opusă, pe Mitropolitul Daniel nu îl doreau decât ai lui, sinodalii, care își aranjau deja cărțile în așteptarea marii mutări. Moldovenii nu îl vedeau plecat pe energicul și harismaticul vlădic. Nici măcar mânăstirile și nici caprele dogmatice râioase. Unul era rugat să plece, altul nu era îndemnat să se care. Se configura la orizont, în cugetul meu cel puțin, o neașteptată confruntare între două eclesiologii: una largă, pornind de jos în sus, și o alta la vârf, în cerc închis. Fără îndoială că a doua nu îmi plăcea și nu îmi place nici acum. Între scrisori și delegații, telefoane și emailuri – da, Mitropolitul Bartolomeu învățase, asistat de minunatul Bogdan Ivanov, să se folosească de ultima tehnică, un plus ca să zic așa față de „contracandidat” –, reveneam la subiect. Nu ascund faptul că el era din ce în ce mai pe gânduri și eu din ce în ce mai enervat, chiar dacă nu știam ce este cu adevărat mai potrivit. Parcă ați fi fată mare!, îi spuneam cu năduf. Lumea Vă dorește și faceți nazuri. Da, nu sunteți convins și nu sunt nici eu, dar se pare că aceasta este voința măcar a unei părți tefere din Biserică!, forțam nota. Le-ați dat pe bună dreptate, în 1990, cu tifla lui Mazilu, Voican Voiculescu și mafioților ăia „anticomuniști” și nu ați acceptat ofertele lor necanonice și imorale, dar acum suntem în altă situație. Că ne place sau nu, putem ignora la urma urmelor vocea poporului lui Dumnezeu? Nu aveți cumva prea multă trufie, la concurență cu cea a lui Daniel? Cam în acești termeni se purta discuția între noi. În fine, chiar mai pe șleau decât atât… Bine, bine, băiete, răspundea el, mă duc și am în fața mea două variante: câștig și nu fac nimic sau pierd și consolidez cât mai pot Clujul. Nu este mai înțelept să stau de la început în banca mea? Mă uitam la el și nu avem pentru moment nicio replică. Bine, ziceați că ați primit un single malt? Dacă aș fi fost fumător, cred că aș fi aprins o țigară, el nefiind, ca fost tabacist, împotrivă. Dimpotrivă. Gazdă amabilă, avea mereu în preajmă o scrumieră pentru musafirii de la masa lui. Cum zilele treceau și presa specula în delir, tema revenea cu insistența unei pisici flămânde. Tocmai citeam cum câteva ziare din Occident relatau că în România, la vârful Bisericii majoritare, se anunța o luptă între tabăra „ecumenistă” și cea „tradiționalistă”, că eventuala candidatură a lui Bartolomeu ar arunca înapoi o societate oricum bulversată de tranziție, că etc. La nivel sinodal, discuțiile pe care le purtam eu erau însă mult mai liniștite, tendința de a nu provoca mișcări bruște predominând. Ce era în sufletul unora, cum își vedeau viitorul, mărirea sau decăderea, asta doar Dumnezeu știe. Cert este că, destul de repede, am început să gândesc și eu altfel, cumva dincolo de persoanele lui Daniel și Bartolomeu, transformate, ca să zic astfel, în personaje. Așadar, care este folosul pentru Biserică? Întrebarea mă sfredelea mai ales după ce un episcop cu antecedente securistice pe față sau despre care cel puțin așa se discuta și-a anunțat candidatura. Are alegerea Patriarhului nevoie de un iepure? Chiar este necesar un Vadim Tudor să câștige Iliescu precum, recent, Macron în fața lui Marie Le Pen sau Johannis în fața lui Dăncilă, în curând Ciucă în ciuda lui Ciolacu? Ne permitem în organismul nostru de credință, cu toate tarele trecute, prezente și viitoare, așa ceva? La ce folos demnitatea unuia ca Bartolomeu sau inteligența lui Daniel dacă intrăm de bună voie într-un asemenea joc? Suntem cretini sau idioți? Sau invers?Să nu lungesc, precum tot în filme, într-o dimineață foarte devreme sună Mitropolitul Bartolomeu. Te-ai trezit? Nici nu m-am culcat! Atunci, te aștept să luăm micul dejun. Cu fața lui serioasă, cea de care se speriau mai ales cei care se știau cu musca pe căciulă, îmi spune că tinde din ce în ce mai mult să candideze. La care mă aud spunând: este o decizie rațională! De ce?, întrebă el tot serios și fără să își ascundă uimirea că mi-am schimbat gândul. Păi, cred că nu aveți încotro. Al șaselea Patriarh al Bisericii noastre are nevoie de un candidat pe măsură. Unul îl știm deja: Daniel. Celălalt este de formă, iepure cum zic ăștia în jargon de campanie. Atunci: cine poate candida împotriva lui Daniel dar cu un câștig major pentru Biserică? Eu! Asta zic: dacă luați majoritatea, foarte bine, dacă nu, chiar și mai bine! Orice ați face, avem nevoie de un Întâistătător legitim, nu emanat! Să ne ajute Dumnezeu! Ne-am îmbrățișat scurt. Restul cunoașteți de la știri.La mulți ani, Preafericite!”, a scris Radu Preda.

Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Eveniment

O seară de poveste în inima Clujului: magia operetei revine la Palatul Bánffy într-un concert spectaculos sub cerul verii

Diana Petrescu

Published

on

Cluj-Napoca se pregătește să găzduiască unul dintre cele mai elegante și emoționante evenimente culturale ale verii. Pe 5 iulie 2026, curtea fermecătoare a Palatului Bánffy va răsuna din nou de acordurile celor mai iubite operete, în cadrul celei de-a VIII-a ediții a Concertului de la Palatul Bánffy – un eveniment care a devenit deja o tradiție culturală emblematică pentru oraș.

Există seri care trec neobservate și există seri care rămân în suflet pentru totdeauna. Concertul de la Palatul Bánffy face parte din cea de-a doua categorie. Nu este doar un spectacol muzical, ci o experiență care reunește generații, familii și prieteni într-un decor de poveste, unde muzica, arhitectura și emoția se întâlnesc într-o armonie perfectă.

Când istoria și muzica creează magie

Palatul Bánffy, una dintre cele mai frumoase clădiri baroce din Transilvania, oferă cadrul ideal pentru o astfel de seară specială. Curtea interioară, încărcată de istorie și eleganță, se transformă pentru câteva ore într-o scenă în aer liber unde publicul este invitat să descopere farmecul operetei într-o atmosferă unică.

Pe măsură ce soarele apune peste centrul istoric al Clujului, iar luminile serii îmbracă palatul într-o aură romantică, primele acorduri muzicale vor transporta spectatorii într-o lume a rafinamentului, a iubirii și a poveștilor nemuritoare.

Cele mai frumoase operete, într-un program excepțional

Ediția din acest an aduce în fața publicului creațiile unor compozitori legendari care au definit istoria operetei europene: Huszka Jenő, Kálmán Imre și Lehár Ferenc.

Programul artistic a fost conceput de Plesa Róbert, care a realizat o selecție atentă și echilibrată, îmbinând cele mai cunoscute și iubite arii cu adevărate bijuterii muzicale mai rar interpretate pe scenă. Astfel, atât iubitorii genului, cât și cei care descoperă opereta pentru prima dată vor avea parte de surprize și momente memorabile.

Artiști de prestigiu din Transilvania și invitați speciali din Budapesta

Pe scena amplasată în curtea Palatului Bánffy vor urca artiști apreciați din Cluj și din întreaga Transilvanie:

  • Kolcsár Katalin
  • Modra Noémi
  • Rétyi Zsombor
  • Peti Tamás Ottó
  • Rigmányi István
  • Plesa Róbert

Evenimentul va avea și doi invitați de onoare care conferă o dimensiune internațională serii.

Publicul va avea ocazia să o asculte pe Fischl Mónika, laureată a prestigiosului Premiu Kossuth și una dintre cele mai apreciate artiste ale Teatrului de Operetă din Budapesta, alături de Ninh Duc Hoang Long, tenor recunoscut pe scene importante din Europa și Asia pentru vocea sa impresionantă și interpretările sale spectaculoase.

O rampă de lansare pentru noile generații

Unul dintre cele mai frumoase aspecte ale acestui concert este susținerea tinerelor talente. Organizatorii oferă și în acest an șansa unor artiști aflați la început de drum să urce pe aceeași scenă alături de nume consacrate.

Astfel, două eleve talentate ale Școlii de Măiestrie KvintEsszencia, Biró Anna și Somogyi Eszter, vor avea ocazia să își demonstreze talentul în fața unui public numeros și exigent.

Muzică, dans și spectacol vizual

Concertul nu va fi doar o experiență auditivă, ci și una vizuală. Coregrafiile spectaculoase semnate de Vlad Sebastian vor aduce un plus de eleganță și dinamism întregului eveniment.

Acompaniamentul muzical va fi asigurat de o orchestră de cameră de înalt nivel artistic, coordonată de concertmaestrul Gyenge Zoltán Balázs, garantând astfel o interpretare impecabilă a fiecărei lucrări.

O gazdă care va conduce publicul prin universul operetei

Seara va fi prezentată de actrița Fodor Réka, care prin farmecul, eleganța și naturalețea sa va ghida spectatorii prin universul fascinant al operetei, oferind context și povești care vor transforma fiecare moment într-o experiență și mai profundă.

Un eveniment pe care nu trebuie să îl ratezi

Într-o perioadă în care cultura autentică devine tot mai prețioasă, Concertul de la Palatul Bánffy reprezintă o invitație la frumusețe, emoție și conexiune umană.

Fie că sunteți pasionați de muzica clasică, iubitori ai operetei sau pur și simplu căutați o experiență deosebită într-o seară de vară, acest eveniment promite să ofere momente de neuitat într-unul dintre cele mai spectaculoase decoruri din Cluj-Napoca.

Pe 5 iulie 2026, lăsați-vă purtați de muzică, sub cerul liber, în inima orașului.

Informații eveniment

📅 Data: 5 iulie 2026
📍 Locația: Curtea Palatului Bánffy, Cluj-Napoca
🎼 Eveniment: Concertul de la Palatul Bánffy – Ediția a VIII-a

Bilete

Biletele pot fi achiziționate online de aici:

👉 https://eventbook.ro/music/bilete-banffy-palotakoncert-8?hall=palatul-banffy-cluj-napoca

Rezervă-ți locul din timp și fii parte din una dintre cele mai elegante seri culturale ale verii clujene!

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Social

Gest de omenie care a emoționat Clujul. Un șofer a ajutat o mamă surprinsă de ploaia torențială

Alex Campian

Published

on

Într-o perioadă în care știrile negative ocupă adesea primele pagini, o întâmplare petrecută pe o stradă din Cluj-Napoca demonstrează că gesturile simple de bunătate încă există și pot face diferența.

O mamă din Cluj-Napoca se întorcea acasă împreună cu băiețelul său aflat în cărucior, când o ploaie torențială i-a surprins pe strada Răsăritului. Deși știa că vremea urma să se strice, femeia a uitat umbrela acasă și a fost nevoită să se adăpostească împreună cu copilul sub un brad, în speranța că ploaia se va opri.

În timp ce aștepta să treacă furtuna, un șofer care trecea prin zonă a observat situația celor doi. Bărbatul a oprit mașina câțiva metri mai în față, a coborât și s-a întors cu o umbrelă pe care i-a oferit-o femeii.

Potrivit relatării publicate de mamă pe rețelele sociale, șoferul i-a spus simplu că s-a gândit că ea și copilul ar avea nevoie de umbrelă. Datorită gestului său, cei doi au reușit să ajungă acasă fără să fie udați de ploaia puternică.

„Astăzi am avut parte de un gest de o bunătate rară și simt nevoia să îi mulțumesc public persoanei care l-a făcut. Datorită lui am reușit să ajungem acasă fără să fim uzi leoarcă”, a transmis femeia.

Aceasta a subliniat că într-o lume în care predomină veștile mai puțin plăcute, astfel de exemple de omenie merită apreciate și făcute cunoscute.

Mama speră acum ca mesajul să ajungă la bărbatul care a ajutat-o sau la persoane care îl cunosc, deoarece dorește să îi înapoieze umbrela și să îi mulțumească personal. Singurul detaliu pe care și-l amintește este faptul că autoturismul avea numărul de înmatriculare care începea cu „CJ 29 YAH”.

Gestul șoferului a devenit rapid un exemplu de solidaritate și bunătate, demonstrând că uneori cele mai simple fapte pot avea cel mai mare impact asupra celor din jur.

Sursa: Mesaj publicat pe rețelele sociale de către persoana implicată.

Imagine: generata Ai sugestiva

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Eveniment

TIFF 2026 transformă Clujul în capitala filmului: programul pe zile și cele mai importante evenimente

Stefania Heinz

Published

on

12 IUNIE – DESCHIDEREA OFICIALĂ A FESTIVALULUI

 

Cluj-Napoca dă startul celei de-a 25-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), desfășurat între 12 și 21 iunie.

 

Momentul central al primei zile este Gala de Deschidere, unde publicul va putea urmări în premieră națională filmul românesc „3 zile în septembrie”, regizat de Tudor Giurgiu.

 

### Recomandări pentru vineri, 12 iunie:

 

* 12:00 – „I Shall See” – Cinema ARTA

* 14:00 – Scurtmetraje Corneliu Porumboiu – Cinema ARTA

* 20:45 – „Incidentul cu pianul” – Cercul Militar

* 21:45 – „În Bruges” – Iulius Parc Open Air

* Gala de Deschidere TIFF.25

 

 

## 13 IUNIE – PRIMELE COMPETIȚII ȘI EVENIMENTE SPECIALE

 

A doua zi aduce primele filme din competiția oficială, documentare premiate și evenimente gastronomice din seria Film Food.

### Evenimente importante:

 

* Film Food: „Făcălețul de Aur”

* Proiecții speciale din secțiunea Romanian Days

* Retrospectiva Corneliu Porumboiu

* Filme din secțiunea No Limit

 

 

## 14 IUNIE – WEEKENDUL CINEFILILOR

 

Festivalul intră în ritm de weekend, cu proiecții sold-out și evenimente în aer liber.

 

### Puncte de interes:

 

* Proiecții în Piața Unirii

* Filme premiate la marile festivaluri europene

* Întâlniri cu regizori și actori invitați

 

 

## 15 IUNIE – DOCUMENTARE ȘI FILM FOOD

 

Ziua este dedicată în mare parte documentarelor și experiențelor culinare asociate filmului.

 

### Eveniment special:

 

* Film Food în Livadă

* Proiecția documentarului „Birds of War”

* Dezbateri și întâlniri cu realizatorii

 

 

## 16 IUNIE – INVITAȚI INTERNAȚIONALI ȘI PROIECȚII SPECIALE

 

Festivalul continuă cu filme de autor și invitați speciali din cinematografia europeană.

 

### Recomandări:

 

* Evenimente speciale la Teatrul Național Cluj-Napoca

* Proiecții din secțiunile Supernova și Competition

* Masterclass-uri dedicate tinerilor cineaști

 

 

## 17 IUNIE – CINE-CONCERTE ȘI EXPERIENȚE AUDIO-VIZUALE

 

Una dintre cele mai așteptate zile ale festivalului.

 

### Program:

 

* Cine-concert „Meandre”

* Proiecții speciale în spații alternative

* Evenimente multimedia

 

 

## 18 IUNIE – FILME DE AUTOR ȘI CINE-CONCERT

 

Publicul se poate bucura de producții premiate și de un nou cine-concert organizat în cadrul TIFF.

 

### Evenimente:

 

* „The White Nights” – cine-concert

* Filme din secțiunile What’s Up, Doc? și Supernova

 

 

## 19 IUNIE – MARATON DE PROIECȚII

 

Una dintre cele mai încărcate zile ale festivalului.

 

### Ce nu trebuie ratat:

 

* Filmele din competiția oficială

* Proiecțiile în aer liber

* Întâlnirile cu invitații internaționali

 

 

## 20 IUNIE – FINALELE COMPETIȚIILOR

 

Juriile TIFF încep deliberările finale, iar publicul poate vedea ultimele filme aflate în competiție.

 

### Atracții:

 

* Proiecții speciale

* Gala premiilor secțiunilor dedicate

* Evenimente muzicale și petreceri TIFF

 

 

## 21 IUNIE – GALA DE ÎNCHIDERE

 

Ultima zi aduce decernarea premiilor și proiecția filmului de închidere.

 

### Program:

 

* Gala de Închidere TIFF.25

* Anunțarea câștigătorilor

* Proiecția specială de final

* Evenimente dedicate aniversării a 25 de ani de TIFF

 

 

## TIFF 2026 ÎN CIFRE

 

📅 Perioadă: 12 – 21 iunie 2026

 

📍 Locații principale:

 

* Piața Unirii

* Cinema ARTA

* Cinema Victoria

* Universitatea Sapientia

* Cercul Militar

* Casa de Cultură a Studenților

* Iulius Parc Open Air

 

🎬 Sute de filme, documentare și scurtmetraje

🌍 Invitați internaționali, regizori, actori și producători din întreaga lume

🎉 Cine-concerte, concerte, evenimente gastronomice și experiențe speciale dedicate cinefililor

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Administratie

Cluj-Napoca investește aproape 2 milioane de euro în locuințe sociale: aproape 100 de persoane din Pata Rât vor fi relocate

Alex Campian

Published

on

Primăria Cluj-Napoca a aprobat un amplu program de incluziune socială destinat persoanelor care trăiesc în condiții precare în zona Pata Rât. Prin intermediul a patru proiecte finanțate din Programul Incluziune și Demnitate Socială (PIDS) 2021–2027, administrația locală va achiziționa 26 de locuințe sociale și va oferi sprijin pentru integrarea beneficiarilor în comunitate.

Trei dintre proiectele aprobate, denumite „Orizont Pata-Rât 1”, „Orizont Pata-Rât 2” și „Orizont Pata-Rât 3”, prevăd cumpărarea a câte opt locuințe sociale fiecare. Fiecare proiect este conceput pentru a asigura condiții de locuire adecvate pentru minimum 30 de beneficiari.

În paralel, proiectul-pilot „Orizont Meșterul Manole: Soluții integrate pilot pentru tranziția către locuire formală” include achiziționarea a două locuințe sociale destinate unui număr minim de șapte persoane.

În total, programul va pune la dispoziție 26 de locuințe sociale pentru cel puțin 97 de beneficiari proveniți din comunități vulnerabile. Pe lângă accesul la locuințe permanente, persoanele relocate vor beneficia de servicii de consiliere, integrare socială și sprijin pentru adaptarea la noul mediu de trai.

Bugetul estimat pentru fiecare dintre cele trei proiecte „Orizont Pata-Rât” este de aproximativ 2,68 milioane de lei, ceea ce înseamnă o investiție totală de peste 8 milioane de lei pentru achiziția a 24 de locuințe sociale. Proiectul „Orizont Meșterul Manole” beneficiază de un buget de aproximativ 608.000 de lei pentru cumpărarea a două locuințe.

Valoarea totală destinată achiziției locuințelor se ridică la aproximativ 8,65 milioane de lei, echivalentul a aproape 2 milioane de euro. La această sumă se adaugă costurile pentru evaluarea imobilelor, taxele notariale, activitățile de management și implementare, precum și contribuția proprie a municipalității.

Reprezentanții administrației locale susțin că proiectele urmăresc reducerea excluziunii sociale și combaterea segregării, facilitând tranziția familiilor vulnerabile către locuințe convenționale și integrarea acestora în comunitatea clujeană.

Prin aceste investiții, Cluj-Napoca derulează unul dintre cele mai importante programe locale de incluziune socială finanțate din fonduri europene, cu obiectivul de a transforma condițiile de viață ale persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate și de a crea premisele unei integrări sociale durabile.

Sursa: Documente aprobate de Consiliul Local Cluj-Napoca.

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Eveniment

VIDEO. Părinții au izbucnit în lacrimi când și-au văzut copiii dansând ultimul vals din liceu: „Parcă ieri îi țineam de mână…”

Anamaria Ioana

Published

on

Au fost clipe în care nimeni nu a mai putut să își ascundă emoțiile.
Părinți cu ochii în lacrimi. Profesori care priveau în tăcere. Elevi care încercau să zâmbească, deși sufletul le tremura la fiecare pas.

La Colegiul Național Unitarian „János Zsigmond” din Cluj-Napoca, balul de absolvire nu a fost doar un eveniment festiv.
A fost despărțirea de cei mai frumoși ani din viață.

În lumina caldă a sălii, 32 de perechi de elevi au pășit încet pe ringul de dans și au început valsul care a făcut o sală întreagă să plângă. Pe acordurile lui Ferenc Lehár, adolescenții care până ieri alergau pe holurile liceului au devenit, pentru câteva minute, adulți pregătiți să plece în lume.

Fiecare rotire părea o amintire.
Fiecare privire către părinți părea un „mulțumesc” nerostit.

În sală s-a lăsat liniștea.
Doar muzica și emoția mai vorbeau.

Mamele își ștergeau lacrimile în timp ce își priveau copiii dansând elegant, iar tații încercau să pară puternici, deși ochii lor spuneau totul. Profesorii îi urmăreau cu aceeași emoție cu care i-au văzut prima dată intrând în clasă, acum mulți ani, cu ghiozdane prea mari și vise încă nesigure.

Dar în acea seară, totul s-a schimbat.

Copiii de ieri au devenit tinerii de mâine.

Momentul valsului a fost pregătit luni întregi, însă ceea ce s-a întâmplat în sală nu putea fi repetat la repetiții. Emoția a fost prea reală. Prea sinceră. Prea umană.

Pentru absolvenți, a fost ultimul dans împreună înainte ca viața să îi împrăștie în orașe, facultăți și drumuri diferite.
Pentru părinți, a fost clipa în care au realizat cât de repede au trecut anii.

Balul de absolvire de la Colegiul „János Zsigmond” este o tradiție care continuă de generații, dar pentru cei care au fost acolo în acea seară, nu va rămâne doar o tradiție.

Va rămâne o amintire care doare frumos.

O seară în care timpul s-a oprit pentru câteva minute, iar 32 de perechi de copii și-au luat rămas bun de la adolescență printr-un ultim vals.

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom Somesul


Era

Era