Emeric Ienei, gentlemanul care a dus fotbalul românesc pe culmile Europei
Fotbalul românesc își pleacă astăzi fruntea în fața unei legende. Emeric Ienei, antrenorul care a condus Steaua București spre cea mai mare performanță din istoria sportului românesc – cucerirea Cupei Campionilor Europeni –, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, la locuința sa din Oradea.
Cu o carieră impresionantă, o eleganță rară și o modestie care i-a înnobilat fiecare gest, Ienei a fost mai mult decât un tehnician – a fost o școală de caracter. De la felul în care vorbea despre fotbal până la respectul arătat adversarilor, fiecare apariție a sa inspira noblețe.
Antrenorul care a făcut istorie la Sevilla
Pe 7 mai 1986, numele lui Emeric Ienei a intrat definitiv în istorie. Sub comanda sa, Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni, după o finală legendară cu FC Barcelona, disputată la Sevilla.
După 120 de minute de luptă fără gol, Steaua s-a impus la penaltyuri cu 2-0. Portarul Helmut Duckadam a devenit erou național, apărând toate cele patru lovituri de la 11 metri, iar Ienei a devenit primul – și singurul – antrenor român care a ridicat deasupra capului trofeul suprem al fotbalului european intercluburi.
O viață dedicată performanței și demnității
Născut la 22 martie 1937, în Agrișu Mare, județul Arad, Ienei a fost un mijlocaș defensiv elegant, cerebral, cu 12 selecții la echipa națională. A evoluat peste un deceniu pentru Steaua București, clubul alături de care avea să scrie istorie și ca antrenor.
Ca tehnician, a cucerit șase titluri de campion, patru Cupe ale României, și a condus România la două turnee finale: Campionatul Mondial din Italia (1990) și Euro 2000, ambele încheiate cu calificarea din grupe.
Respectat în țară și peste hotare, Emeric Ienei a fost și selecționer al Ungariei, iar pentru meritele sale excepționale a fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă.
Un destin dublat de dragoste și discreție
În viața personală, Ienei a trăit o poveste de iubire alături de Ileana Gyulai, fosta mare campioană de scrimă, dublu medaliată olimpic. Moartea acesteia, în 2021, l-a afectat profund. În ultimii ani, trăia retras la Oradea, orașul său de suflet, înconjurat de amintiri și de prieteni apropiați.
Ultima sa apariție publică a avut loc în septembrie 2023, la un meci din Cupa României, între FC Bihor și FCSB, unde a fost aplaudat de peste 10.000 de oameni.
„Am avut norocul să lucrez cu cei mai buni jucători ai României. Fără ei, poate că aș fi rămas un anonim”, spunea cu modestie, într-unul dintre ultimele sale interviuri.
O moștenire care nu se va stinge
Emeric Ienei nu a fost doar un antrenor care a câștigat trofee. A fost un formator de caractere, un model de eleganță și un simbol al valorii autentice. Prin el, fotbalul românesc a cunoscut gloria supremă, iar prin amintirea lui va continua să inspire generații.
Astăzi, fotbalul românesc nu pierde doar un mare tehnician, ci un reper moral, un om care a arătat că performanța adevărată se clădește cu muncă, discreție și demnitate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Emeric Ienei.