Actualitate
La 34 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, țara noastră a făcut progrese, dar este loc de mult mai bine. Cel mai probabil, reformele ar fi trebuit să înceapă cu reînnoirea clasei politice, care, din păcate, a rămas, în esență, aceeași, atrag atenția specialiștii.
34 de ani de la Revoluția din 1989 Foto: Radu Mureșan
Sergiu Mișcoiu, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene din cadrul UBB Cluj, atrage atenția asupra avantajelor, dar și asupra minusurilor cu care ne-am ales în ultimii 34 de ani. „La 34 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, România este o țară foarte schimbată față de ceea ce aveam atunci. Să nu uităm că am avut una din experiențele cele mai triste ale comunismului totalitar, o experiență care s-a tradus în ani 1980 prin multiple privațiuni, sărăcie, lipsa produselor de bază, lipsa eletricității, de exemplu, să nu uităm, a fost o epocă destul de tristă și de neagră din istoria României, care a durat aproape un deceniu. Întreaga epocă comunistă a reprezentat pentru România învoluție pe toate planurile.
La 34 de ani de la Revoluție, cu toate păcatele pe toate planurile, tranziția românească a asigurat totuși etapa actuală, în care suntem. România este o țară membră în UE, în NATO, este o țară care are garanții de securitate și protecție internațională, cele mai bune care pot fi oferite, în cea mai importantă organizație de apărare colectivă care este NATO. Este parte a Uniunii Europene, spațiul cel mai integrat la nivelul planetei cu eforturi mari de redistribuire și redresare colectivă a statelor membre. Cu alte cuvinte, la 34 de ani, nu merg toate așa cum ar trebui să meargă însă suntem totuși într-o conjunctură care este cea mai favorabilă, cea mai fastă conjunctură din istoria României de până acum. Acest lucru ar trebui să ne dea anumite speranțe și mai ales să ne facă să ne gândim de două ori atunci când am dori să sacrificăm ușor pe altarul naționalismului, șovinismului, populismului de orice fel această bunăstare pe care am reușit să o acumulăm”, spune Mișcoiu.
Avem multe de recuperatÎn opinia sa, rămân, totuși, multe lucruri de de făcut.
„Rămân însă multe de făcut. Dacă avem o situație macroecconomică stabilă, avem o criză demografică majoră și probleme legate de vitalitatea națională colectivă. În mod cert, dacă avem o tranziție către un sistem instituțional stabil și fără violențe cel puțin în ultimii 24 de ani – dacă punem în paranteze perioada marcată de mineriade – totuși avem o clasă politică ce, din păcate, nu s-a reformat, este moștenitoarea directă a clasei politice conducătoare din regimul comunist. Chiar dacă nu sunt toți care activează acum moștenitori direcți, ai clasei politice respective – sunt de fapt, produsele acelei tranziții din anii 90, când oligarhii colective au acaparat puterea politică și economică și și-au transmis puterea prin frați, nepoți și așa mai departe. Dacă facem o genealogie, ajungem la concluzia rapidă că avem de fapt o reproducere în mare parte mai ales în structurile superioare de decizie, a unei filiații care provine din anii 1990 și care la rândul său, este moștenită din timpul regimului comunist”, a completat Sergiu Mișcoiu.Prezentul putea fi evitatEl mai subliniază că prezentul, în țara noastră, ar fi putut arăta altfel.
„(…) Putea fi altfel, pentru că în mai multe țări din Europa Centrală și de Est, dar și în alte părți au avut loc dislocări succesive ale clasei politice preexistente, prin unde de șoc, deci o reînnoire a clasei politice prin tabula rasa care s-a făcut în mai multe contexte electorale. În România, clasa politică a fost și este extrem de conservatoare, a reușit să-și păstreze privilegiile și nu am avut de fapt niciodată un partid sau o structură de opozție cu o compoziție politică formată din lideri noi intrați în politică și având relații mai puțin pronunțate cu establishmentul politic preexistent, care să ajungă la putere și să domine. Am avut tentative sporadice de reînnoire prin diverse partide, dar evident că toate aceste partide ajung să fie ele însele acaparate de elemente ale clasei politice preexistente.
Observăm asta inclusiv la USR care se dorea marele partid reformator și care acum se află într-o alianță cu alte două partide, ambele provenite din vechea clasă politică și dirijată de vechea clasă politică – Forța Dreptei al lui Orban și PMP. Băsescu”, a mai afirmat Sergiu Miscoiu.
Practic, nu a existat o revoluție sociologică a clasei politice până acum, a completat el: „Ce am văzut a fost doar la suprafață, adică tineri care au urcat și de cele mai multe ori au fost doborâți de diverse mecanisme ale sistemului, și mulți dintre ei au sfârșit prin a se plia condițiilor preexistente și a face parte din cercurile de putere și influență deja bine încetățenite. De aceea nu am avut o reformă reală a clasei politice.Suntem în urmă, suntem în decalaj pe acest plan, este clar, iar calitatea resursei umane în general mai ales a resursei umane din clasa politică este unul dintre pietrele de moară pe care România trebuie să le tragă. Dacă pe alte planuri am reușit să ne schimbăm, și mai ales am produs către export o mare parte din talentele și inteligența acestei națiuni, din păcate, în zona aceasta a resursei umane în clasa politică și adminstrativă, pariul nu prea ne-a ieșit până acum și nu prea sunt semne că ne va putea ieși în următorii ani”. Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
Source link