De Rusalii, în satele din Transilvania are loc și în zilele noastre străvechiul ritual numit „boul înstruțat” sau „boul împănat”.
Potrivit CJCPCT Cluj, tradiția este o reminiscență a unor credințe străvechi, care puneau în centrul universului lor diferite spirite sau creaturi mitice, care aveau o influență asupra naturii și asupra vieții de zi cu zi.

Ritualurile erau strâns legate de natură, care este dătătoare de viață și care are puterea de a da roade bogate și de a asigura belșugul unei comunități, sau, dimpotrivă, care are puterea de a aduce foametea datorită roadelor slabe, obținute în urma recoltelor. Astfel, pentru a influența natura, comunitățile tradiționale puneau în practică anumite ritualuri care aveau tocmai acest rol.

Ritualul „boul înstruțat” era, printre altele, o sărbătoare închinată celui mai harnic gospodar din sat. Se știe că în vechime, prezența boilor într-o gospodărie asigura bunăstare, deoarece aceste animale erau folosite la toate muncile câmpului și de aceea boul era „fala țăranilor”. Așa că cine avea boi se considera om de frunte în sat și, ca atare, se aștepta să fie respectat de ceilalți.

Se îndătina ca în ajunul sărbătorii de Rusalii, feciorii să aleagă un bou pe care-l lăsau liber să pască pe câmp până dimineață. Apoi, în zori, îl purificau cu „apă neîncepută”, îi puneau la gât cunună de flori de câmp și spice, împletită de fete, clopoței în coarne, după care fetele îl „îmbrăcau” cu ștergare, fețe de masă și brâie. Îndrumat de un conducător al cetei feciorilor, alaiul ducea „boul înstruțat” din gospodărie în gospodărie, „ca un colindat al împlinirii roadelor și al cununiei soarelui, aflat acum la apogeu”, după cum decodifică etnologul Ion Ghinoiu una dintre semnificațiile acestui ritual.

Întregul alai era stropit cu „apă neîncepută” și cu boabe de grâu, ca o invocare a ploilor, a roadelor și a prosperității. Feciorii primeau diverse daruri, ouă, colaci și alte bunătăți, mai nou țuică, urmând ca, pe înserat, după ce se termina umblatul prin sat, să cheme ceterași si să organizeze o petrecere a tinerilor.

Acest obicei se mai întâlnește și astăzi în satele de pe Valea Someșului Mic din județul Cluj. În localitatea clujeană Batin, boul este împodobit cu frunze verzi, flori şi panglici colorate, după care este purtat de fete și feciori pe uliţele satului. După sfinţirea acestuia de către preotul satului, boul este eliberat, iar o fată trebuie să-l prindă, ţinându-l de coarne. Potrivit tradiţiei, fata care-l prinde se va mărita în curând. Apoi se înconjoară o masă pe care se află agheasmă, busuioc, dar şi mâncare. Acum, fata care a prins boul, împreună cu un fecior, iau cununa din capul boului şi o joacă. După ei, se prind în joc și alţi săteni.

Și în satul clujean Țop (Pădureni), comuna Mintiu Gherlii, era practicat acest obicei. „Irau doi boi, la unu i să puné pana (cununa de flori), pă corne, la hălalalt i să băga două buchete de flori în corne. Pă spate să făcé cunună de grâu până la codă, cunună de grâu și de mazăre, șî doi ficiori îl duceu de corne pă bou!” (Alexa Ioan, 90 de ani, Cercetare CJCPCT Cluj, 2022).

Acest obicei este întâlnit și la Mintiu Gherlii. A fost preluat de comunitate din satul vecin Țop. Motivul pentru care obiceiul a fost strămutat din Țop la Mintiu a fost depopularea localității, din cauza migrației localnicilor mai apropiate de orașul Gherla.La Mintiu, alaiul, în frunte cu boul înstruțat, străbate tot satul. Într-un an pornește dintr-un capăt al satului, urmând ca în anul următor să se desfăşoare de la celălalt capăt. După ce alaiul străbate întregul sat, cununa este luată şi jucată de feciori, după care aceştia o „despănează”, adica o rup şi o aruncă peste participanţi.

Și la Mănăstirea este întâlnit obiceiul „împănatul boului”. Potrivit localnicilor, a fost adus tot din localitatea Pădureni (Țop), în anul 1905 de un om din sat. În cazul în care fetele nu puteau prinde boul, îl prindeau feciorii. Dacă fetele reuşeau să-l prindă, cheltuiala de la jocul satului era suportată de feciori, daca nu, plăteau fetele. Aici, după prinderea boului, urmează obiceiul umblatului cu turca prin sat, alături de ceterași.

„De copilă am fost prezentă la această sărbătoare”, spune Eugenia Mureșan din Mănăstirea. „În Joia Rusaliilor făceam cununile din spice de grâu la fiecare cruce din sat, iar sâmbăta mergeam pe câmp după flori. Culegeam ochiul boului, iar după-masa făceam cununile de flori pe un lepedeu țesut în război. Făceam cinci cununi din ochiul boului şi din frunze de nuc, iar duminica dimineaţa mai puneam bujori şi trandafiri. Când era gata, o puneam pe trei crăcane, care se fixau aşa încât să ajungă pe botul boului. Fetele veneau acasă, feciorii spălau boul, după care ne întâlneam mai târziu, iar noi fetele îl aşteptam să-l prindem”.

Chiar dacă avem de-a face cu o fază finală a acestui ritual, rămânem surprinși de faptul că acesta a dăinuit până în zilele noastre, având rădăcini care, după unii cercetători, merg până în antichitate.

Source link