„Astăzi, cu prilejul Zilei Maghiarilor de Pretutindeni vă asigur, din nou, de respectul meu personal și al Guvernului României față de identitatea și valorile comunității maghiare.

Vă doresc, dumneavoastră, cetățenilor români de etnie maghiară, să aveți o sărbătoare binecuvântată, bucurându-ne să ne regăsim uniți în diversitatea Uniunii Europene din care facem parte.

Anii de pandemie și recentele provocări pe care le traversăm împreună ne aduc și mai aproape, împărtășind aceste momente grele, prin solidaritate între noi și mai ales față de prietenii și vecinii noștri ucraineni, care au ales să se refugieze la noi din calea războiului.

Spiritul toleranței și al armoniei, în care toate minoritățile beneficiază de drepturi constituționale egale ne oferă azi ocazia de a ne manifesta generozitatea și recunoștința.

La mulți ani tuturor maghiarilor din România și de pretutindeni!”, arată mesajul prim-ministrului Nicolae Ciucă cu prilejul Zilei Maghiarilor de Pretutindeni.

Centrul Clujului era legat la jumătatea veacului trecut de cartierul Sinuta, actualul Zorilor, de autobuzul 6, un TV-2 U varianta urbană. 

Autobuzul urca pe strada Republicii și ajungea în strada Observatorului, pe lângă căminul 17 și trecând pe lângă fostul Centru de calcul.

”CARTIERUL SINUȚA

În urmă cu vreo jumătate de secol, pe locul actualului cartier Zorilor, la periferia orașului, se întindea un alt cartier: cartierul Sinuta. Din Calea Turzii, spre est, se desprindea strada Observatorului, mergând până la dealul ce mărginește depresiunea Mănăşturului. Numele străzii se datorează Observatorului Astronomic construit la intersecția ei, cu strada Republicii, între 1921-1932. Acum, amintirea lui o mai păstrează doar numele străzii și imaginile fotografice. În locul său, se înalță edificiul impunător în care funcționase înainte de 1989 Institutul de Calcul. Azi clădirea e ocupată vremelnic de ”Sigma Shopping Center”.

Cartierul Sinuța era alcătuit din case înconjurate de grădini și de pomi fructiferi, străbătut fiind de ulițe nepavate cu statut de străzi și cu nume ce duc cu gândul la simbioza dintre Univers și Natură, precum Zorilor, Luceafarului, Lunii, Pajistii, Mestecenilor, Castanilor, Cireșilor, Caisului, Viilor etc. Sigur, nu lipsea strada care dăduse numele cartierului: strada Sinuta.

Faima locuitorilor din cartierul Sinuta, nu era cu nimic mai prejos decât cea a mănășturenilor cu care se învecinau. În localurile sau la balurile Clujului primei decade a secolului XX, temuți erau bătăușii din cartierul Sinuta, asemeni cuțitarilor din Mănăștur. Dar cum nimic nu este veșnic, și aceștia – odată cu cartierul Sinuta –, au pierit sub valul uitării și al schimbărilor generat de trecerea timpului”, a explicat Ioan Ciorca, unul dintre autorii volumului „Povești despre Cluj III”.

Observatorul astronomic a fost mutat în cele din urmă de pe strada Observatorului pe strada Cireșilor, tot din cartierul Sinuta, actualmente Zorilor. În locul Observatorului a fost ridicată clădirea în care a funcționat IEIA. Treptat, pe strada Observatorului au apărut blocurile comuniste și numele cartierului a fost schimbat în Zorilor. 

Source Link

DE SANDU MUREȘAN

Scandalul legat de dispariția peste noapte a casei monument istoric de pe strada Șincai nr.13 din Cluj-Napoca este departe de a se fi încheiat. Cei de la Comisia Zonală pentru Monumente Istorice susțin în continuare că ceea ce s-a întâmplat acolo reprezintă un caz ”de escrocherie”, un caz clasic de ocolire a legilor din România, unul care a făcut posibilă demolarea ilegală a unei clădiri protejate, cu ajutorul unor expertize contestate fără succes la autorități.

De cealaltă parte, cel care are în proprietate terenul din centrul Clujului, continuă să susțină că prăbușirea casei monument s-a datorat unor cauze naturale generate în special de starea șubredă a acesteia. Cert este că în acest moment din clădirea protejată a mai rămas doar fațada, în spatele căreia vom vedea curând un buiding de birouri modern.

”O escrocherie premeditată”

”Acolo s-a făcut o escrocherie premeditată. Clădirea aceea, ca și întreaga parcelă, una foarte valoroasă și cu dublă orientare către două străzi, s-a tot vândut în decursul timpului, prețul a crescut pe măsură, toată lumea făcând speculă imobiliară. Toți cei care au deținut această parcelă au trecut pe aici și au întrebat dacă n-ar putea demola clădirea respectivă. Evident, le-am spus tuturor că acest lucru este imposibil pentru că acea clădire era monument istoric. Într-un final, a fost cumpărată de actualul proprietar care a avut și el această primă întrebare legată de demolarea ei. A primit același răspuns negativ și a fost făcut un prim proiect pentru investiția ce urma să aibă loc pe terenul respectiv. S-a și dat un aviz pentru o construcție nouă amplasată în spatele clădirii monument istoric, aceasta urmând a fi restaurată.

Prin mijlocul acestei parcele speciale trece zidul medieval al orașului și acolo trebuiau făcute investigații iar proiectul să fi fost adaptat la situația existentă. A fost emis deci un aviz, o autorizație pentru demolarea mizeriilor care erau în spatele casei monument, niște clădiri fără absolut nicio valoare, urmând să aibă loc cercetarea arheologică. Executantul și beneficiarul lucrării au profitat de acest lucru, au săpat foarte mult, totul era legal, cu supraveghere arheologică, dar ulterior au demolat clădirea monument, păstrând doar fațada acesteia. În proiectul avizat la Comisia pentru Monumente Istorice nu exista așa ceva însă. Am făcut reclamații la poliție, s-au făcut niște investigații, a fost începută și o urmărire penală, iar lucrările au fost stopate pentru demolare ilegală și parțială de clădire monument istoric, pentru că subsolul ei a fost păstrat. Toți au explicat că s-a întâmplat un accident pe șantier, iar casa a căzut pur și simplu!

Au intervenit doi specialiști acreditați, un arhitect și un inginer, total lipsiți de moralitate profesională, care au efectuat o expertiză din care rezulta că acea clădire s-a prăbușit singură, în timpul săpăturilor. E la mintea cocoșului că n-a fost așa, pentru că știm cu toții felul în care se prăbușește o clădire. Zboară planșee, acoperișul etc, dar rămân ziduri în picioare, pe când în acest caz afost practic ras totul de pe fața pământului. Dar, repet, au avut un expert și un inginer atestați de către Ministerul Culturii, iar pe baza expertizelor acestora s-a dispus neînceperea urmăririi penale în acest caz, concluzia fiind că această clădire acăzut singură la pământ.

S-a venit apoi la comisie cu solicitarea unui aviz nou, însă doar pentru clădirea nouă ce urma să se ridice acolo. Nu s-a dat niciun aviz din partea noastră, dar având din nou asistența, între ghilimele, a unor specialiști atestați, dar imorali, proprietarul a făcut o contestație la București, la Comisia Națională a Monumentelor, dar nici aici nu a primit un răspuns favorabil. Acum ne aflăm în situația în care va trebui să refacă întâi clădirea veche și abia apoi să discutăm despre imobilul nou, pentru că un om care procedează într-o asemenea manieră și distruge o clădire monument istoric nu mai este deloc credibil că va face vreo restaurare după finalizarea investiției propriu zise. Practic, acel individ care lucrează acum acolo a reușit să facă ce n-au reușit ceilalți proprietari înaintea sa, adică demolarea vechii construcții.

”Tot ce se lucrează acum acolo este ilegal. Eu nu mă pot duce acolo să mă bat cu ei”

Tot ce se lucrează acum acolo este ilegal, probabil că proprietarul va spune că se lucrează în continuare la consolidarea structurilor vechi. Din punctul nostru de vedere, acum nu mai ai ce să-i faci, eu nu mă pot duce să mă bat cu el. Comisia i-a făcut reclamații la autorități, dar s-a considerat că nu e cazul de nicio urmărire penală așa cum prevede până la urmă legea pentru distrugerea unui monument istoric. L-am prins la fața locului cu excavatorul și l-am întrebat ce face cu el, mi-a răspuns că consolidează. El va spune acum că face fundațiile de la vechea clădire pentru consolidarea actualului subsol. Nu mai avem ce face în acest moment, dacă mai fac o reclamație la poliție îmi vor râde în față. El, proprietarul va spune acum că acolo a făcut doar cercetare arheologică, dar că, dacă tot a făcut acea gaură cu acest scop, doar nu se va apuca să astupe cu pământ pentru a-și face apoi iar săpături pentru fundația viitoarei clădiri. Noi încă n-am văzut niciun document referitor la descărcarea arheologică de pe acel teren.

Oricum, putem spune de acum că orașul ăsta are un monument mult mai puțin valoros decât era înainte, pentru că de fapt va fi un fals monument istoric, măcar e bine că se va păstra fațada lui. Sper că nu vor avea nesimțirea să o demoleze și pe asta, pentru că, probabil, ăsta ar fi fost următorul pas și pentru că am mai avut cazuri de genul ăsta în Cluj.

Atât timp cât nu se respectă legea, nu avem nicio șansă. Legea nu se aplică, nimeni în patria noastră n-a făcut încă pușcărie pentru distrugerea unui monument istoric. Cum să sperăm la a se întâmpla ceva în domeniul ăsta când chiar judecătorii spun că legea nu prea e bună și că e prea dură? Dar legea nu e prea dură, așa se procedează și în restul lumii civilizate. E nevoie de o implicare mai puternică a autorităților, însă asta nu se întâmplă, decât formal. De ce? Pentru că nu le pasă. Pentru că suntem cea mai coruptă țară și administrația este jalnică în toată țara și toți cei care sunt în funcții din astea alese trăiesc numai ca să fure și să jefuiască în mandatul lor. Acesta le este unicul scop.”, ne-a declarat arh.Virgil Pop, șeful Compartimentului monumente istorice și arheologice Cluj.

”În ultimii ani am trăit un adevărat calvar”

În prezent, pe terenul de pe strada Șincai 13 este o adevărată organizare de șantier, se muncește într-un ritm intens, care nu te duce deloc cu gândul la lucrări de refacere a unui imobil pus la pământ în mod dubios într-o noapte și din care a mai rămas doar fațada. Proprietarul actual al terenului este un om de afaceri maramureșean care recunoaște că existența clădirii monument istoric pe acea parcelă i-a scos peri albi în ultimii cinci ani. Mircea Mădăian spune că lucrările actuale nu au nicio legătură cu viitoarea clădire de birouri, așa cum a sugerat Virgil Pop de la Comisia Zonală pentru Monumente Istorice.

”Am în proprietate acel teren de mai bine de cinci ani. De atunci ne-am lovit de problema asta a existenței unui monument istoric acolo. Am avut un blocaj și datorat noului Plan Urbanistic General, ce să mai spun, a fost un adevărat calvar.

În acest moment, lucrările se desfășoară în baza unui aviz primit la sfârșitul anului trecut de la Comisia pentru Monumente Istorice pentru refacerea fațadei clădirii și a zidului fostei Cetăți a Clujului. Organizarea de șantier de la fața locului are în vedere montarea unei macarale pe care o vom folosi pentru refacerea monumentului. Am întrerupt lucrările după ce vechea clădire s-a prăbușit din cauză că era foarte șubredă, s-a făcut și o plângere la poliție, apoi a venit soluția de neîncepere a urmăririi penale, după care am primit un aviz favorabil pentru continuarea lucrărilor de refacere a ceea ce a rămas din clădire.”, ne-a declarat Mircea Mădăian, proprietarul terenului.

Pentru a cunoaște cu exactitate felul în care se derulează în prezent lucrările de construcțieide pe strada Șincai 13, Transilvania Reporter a solicitat informații primăriei Cluj-Napoca, însă acestea nu ne-au fost furnizate până la închiderea ediției.

Source Link