Vasile Dîba, unul dintre cei mai iluștri sportivi ai României și pionier al kaiacului românesc, a încetat din viață la vârsta de 70 de ani, pe data de 20 februarie, după o perioadă de spitalizare la Colentina, în București.
În timpul internării sale, comunitatea și-a unit eforturile pentru a-l sprijini, făcând apeluri disperate pentru donarea de sânge pentru Dîba. Unul dintre acești apeluri a fost făcut chiar de Flaviu Butnaru, consilier ANS, care a solicitat sprijinul pentru campionul local, încurajând donatorii să ofere sânge la Secția de Hematologie 2 a Spitalului Colentina.
Originar din Jurilovca, Vasile Dîba a fost descoperit la vârsta de 15 ani de către antrenorul emerit Igor Lipalit. Inițial reticent, Dîba a fost convins să încerce kaiacul, o decizie care avea să îi schimbe viața și să îi definească cariera.
Primele sale succese au venit rapid, întruchipate de două medalii de argint câștigate la Campionatele Europene de juniori din 1971, desfășurate la Snagov. Performanțele sale remarcabile i-au adus în prim-planul sportului național, într-o perioadă în care kaiacul românesc începea să se facă cunoscut pe plan internațional.
În 1974, la Campionatele Mondiale desfășurate la Ciudad de Mexico, Vasile Dîba a dovedit încă o dată maestria sa în kaiac, cucerind două medalii de aur de excepție. În proba de kaiac simplu pe 500 de metri (K1 – 500 m), Dîba a străbătut distanța într-un stil impresionant, aducând României o victorie memorabilă. Mai mult decât atât, în cadrul ștafetei de kaiac simplu 4×500 m (K1 – 4×500 m), alături de colegii săi Ernst Pavel, Atanase Sciotnic și Mihail Zaifu, Dîba a demonstrat încă o dată abilitățile sale deosebite, contribuind la obținerea unei alte medalii de aur pentru echipa națională.
Un an mai târziu, la Campionatele Mondiale de la Belgrad, Vasile Dîba s-a clasat al doilea în ambele probe, consolidându-și reputația ca unul dintre cei mai buni kaiaciști din lume.
Momentul de glorie supremă al carierei sale a venit în 1976, la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal. În cadrul competiției, Dîba a cucerit primul titlu olimpic din istoria kaiacului românesc, la proba de kaiac simplu pe 500 de metri (K1 – 500 m), care era nou introdusă în programul olimpic. Performanța sa remarcabilă l-a propulsat pe culmile gloriei și a adus României o aur strălucitor în domeniul sportului acvatic.
La aceeași ediție a Jocurilor Olimpice, Dîba a obținut și medalia de bronz la proba de kaiac simplu pe 1000 de metri (K1 – 1000 m), demonstrându-și încă o dată abilitățile și perseverența în competiția internațională de cea mai înaltă clasă.
La Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova, Vasile Dîba și-a continuat seria impresionantă de performanțe, câștigând medaliile de argint la proba de kaiac de patru persoane pe 1000 de metri (K4 – 1000 m) și de bronz la kaiac simplu pe 500 de metri (K1 – 500 m). Aceste rezultate au confirmat din nou statutul său de campion și au adus onoruri sportive adiționale pentru țara sa.
În recunoașterea contribuției sale excepționale la sportul național, Vasile Dîba a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Sportului și a fost decorat cu prestigioasele Ordinul Muncii clasa I (1976), Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a (1981) și Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004). Aceste distincții reprezintă o reflectare a dedicării sale neobosite și a excelenței sale în domeniul kaiacului, aducând cinste și prestigiu țării sale în întreaga lume sportivă.
