Connect with us

Sport

Incursiuni în istoria filmului românesc. Regizorul Iosif Demian, alături de prieteni, la Muzeul Cinematografiei din Cluj.

Stefan Petre

Published

on

Xantus Gábor, Iosif Demian, Dorel Vișan. Muzeul Cinematografiei Cluj-Napoca, 21 septembrie 2023/Foto: monitorulcj.ro

Artă & Cultură

Moment inedit în spațiul cultural clujean. Muzeul Cinematografiei din Cluj-Napoca a fost gazda unui eveniment memorabil pentru cinematografia românească, prin prezența regizorului Iosif Demian și a maestrului Dorel Vișan, prilej cu care a primit noi exponate oferite de regizorul român, care a venit la Cluj-Napoca din Australia, pentru o seară alături de prieteni.

Xantus Gábor, Iosif Demian, Dorel Vișan. Muzeul Cinematografiei Cluj-Napoca, 21 septembrie 2023/Foto: monitorulcj.ro

  


Născut în 1941, la Oradea, Iosif Demian este un nume reprezentativ al cinematografiei, care a reușit să se impună în spațiul cultural românesc și internațional printr-o abordare vizuală originală, ce sparge convențiile și propune un univers optic provocator prin care incită și își captivează audiența. Regizorul și directorul de imagine Iosif Demian, operatorul filmului de referință în cinematografia românească, „Nunta de Piatră” și regizorul lungmetrajelor artistice  „O lacrimă de fată” și „Baloane de curcubeu” a venit tocmai din Australia, unde a emigrat la mijlocul anilor ’80, pentru a vizita Muzeul Cinematografiei din Cluj-Napoca, dar și pentru a dona câteva obiecte care l-au însoțit în prodigioasa activitate de creație cinematografică: un exponometru folosit la filmările din Roșia Montana/«Nunta de Piatră» (1973), un aparat de fotografiat personalizat și o geacă de operator. 



Iosif Demian, despre procesul de filmare în anii ’70-’80Prezent la Cluj, regizorul și operatorul Iosif Demian a făcut o scurtă incursiune în istoria cinematografiei românești, rememorând secvențe din perioada colaborării sale cu regizorul Mircea Veroiu, a vorbit despre prietenia sa cu maestrul Dorel Vișan, dar și despre pasiunea cu care se realizau filmele în anii ’70-’80, perioadă marcată de cenzură și de condiții tehnice primare. „La acea vreme se muncea într-un mod primitiv, primar. Noi filmam, nu puteam vedea decât ce vedeam eu, care eram operator, adică cât vedeam prin aparat imaginea, ceilalți nu vedeau, presupuneau că știu, nu se putea verifica. Se trimitea materialul la developat, iar noi primeam copia peste două săptămâni. Gândiți-vă, venea cadru după cadru, după cadru, iar la al doilea cadru nu mai știai ce ai filmat înainte și trebuia să mergi mai departe. Iar seara, obosit, te întrebai: «Oare ce am filmat eu astăzi?». Și vedeam ce am filmat peste două săptămâni”, relatează Iosif Demaina. 



Filmările la „Nunta de piatră” și prietenia cu Mircea Veroiu„Stilul pe care l-am folosit la filmări, la „Nunta de piatră”, mă refer la „Fefeleaga”, ca etalon, pentru că acolo, într-adevăr, mi-am dat drumul și pentru că acolo era regizor Mircea Veroiu, care era un geniu la acea vârstă. Cu Dan Pița a fost puțin diferit: el nu se prea pricepea, dar se potrivea cu de toate.Iosif Demian, secvențe de la filmările filmului „Nunta de piatră”/Muzeul Cinematografiei Cluj-Napoca/Foto: monitorulcj.roLa un moment dat, s-a spus, adică celor de la cameră: 
«Aveți grijă de Veroiu, pentru că el e un afurisit, pretinde tot felul de lucruri». 
El a venit cu hârtiile și scria perfect fiecare mișcare de aparat, fiecare mișcare de actor, tot era acolo. Când mi-a arătat și mi-a spus ce vrea, eu i-am zis: «Eu ce mai caut aici?». Mi-a răspuns: «Da, dar trebuie cineva să și facă ce i-am cerut». 
«Bine, dacă e așa, lasă-mă să fac ce ai vrut să faci tu» Când a văzut, a rămas perplex. 
«De unde ai știut ce vreau să fac?» Și, dintr-odată, s-a schimbat relația. Din acea clipă nu s-a mai uitat la aparat. De atunci, îmi spunea cu ochii închiși: 
«Știi ce vreau». 
«Da».
«Hai!». 
Am rămas foarte buni prieteni. La un moment dat, a fost momentul dificil, el era refugiat la Paris, eu eram în Australia, eram șeful catedrei de operatorie de la Școala Națională și s-a eliberat poziția șefului catedrei de Regie, un post cu totul deosebit. 



Iosif Demian, „Camera Cenzorului”, Muzeul Cinematografiei Cluj-Napoca/Foto: monitorulcj.roȘi m-au întrebat: «Nu ai cumva o propunere?». Și am spus: «Ba da, am». L-am sunat, am vorbit, a confirmat că vine. Era pregătit să vină, însă, între timp, din București, l-au căutat pentru un film. Și s-a dus la București. A regretat”, își amintește regizorul Iosif Demian. Noi exponate la Muzeul Cinematografiei din ClujIosif Demian a oferit Muzeului Cinematografiei din Cluj-Napoca câteva obiecte care l-au însoțit pe parcursul anilor de activitate, în calitate de operator. 


„Ar trebui să vă spun câteva cuvinte despre ce am adus pentru Muzeul Cinematografiei din Cluj-Napoca.Sunt câteva lucruri speciale, deosebite. Am un exponometru, cu care am făcut primele mele filme, începând cu filmele de student și pe urmă cu filmul „Apa ca un bivol negru” (1971), pe urmă celelalte patru filme, după Ion Agârbiceanu, care au intrat două câte două pe ecrane. Noi exponate la Muzeul Cinematografiei din Cluj-Napoca, oferite de regizorul Iosif Demian/Foto: monitorulcj.roȚineam mult la acest exponometru pentru că «ne înțelegeam foarte bine», adică eu știam ce-mi arată și știam cât trebuie să mai corectez. La ce folosea? La măsuratul luminii, a contrastului și măsurarea schimbării expunerii de la începutul și finalul cadrului. Acest instrument îl aveam mereu atârnat de gât. Nu ne puteam despărți, de parcă instrumentele ar fi fost o ființă vie. Acest instrument îl avem și astăzi, însă exponometrele electronice „se prefac” că fac ce trebuie să facă. Însă e nevoie de factorul uman”.-Deci, inteligența artificială nu are nicio șansă? „Nu, nu are cum, pentru că fiecare detaliu este diferit, nimic nu se repetă. Exact cum e mintea sau comportamentul nostru. Cu acest instrument, fiecare operator voia să se impună și să-și dovedească supremația, și inteligența, și de fiecare dată făcea greșeli mari, pentru că nu-l reprezintă pe regizor, nici măcar scenaristul. Este modul lui de a citi scenariul”.-Adică e nevoie de sensibilitatea, îndemânarea și inspirația operatorului?!„Cel care vede primul filmul este operatorul. Filme fără scenarii s-au făcut. Fără regizor s-au făcut. Fără actori s-au făcut. Dar fără operator?”, a explicat operatorul și regizorul Iosif Demian. -Să ne spuneți ce ați mai adus pentru muzeu?„La școală, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, din prima zi, ni se dădea în mână un aparat foto (Zorki), al căui obiectiv trebuia scos și putea fi manevrat. Numai că la final trebuia predat. Ei, ce se întâmplă, nu pricep și văd că aici, pe aparat, este semnătura mea. Eu l-am predat școlii, dar când au venit aparatele noi, acestea au fost aruncate. Au fost găsite de un student, care a văzut numele meu inscripționat și m-a întrebat dacă nu vreau aparatul foto. Care e istoria acestui aparat foto? Prima dată trebuia să facem 12 fotografii în București, pe teme. Spre exemplu: portret-femeie, portret-bărbat, copac etc. Printre astea era un subiect cu numele „Se stropește strada”. Cum adică? Umbla o mașină pe străzi, cu tot felul de stropitori care, chiar dacă strada era curată, o stropea și făcea mizerie. Cum mai erau trei luni până la examen, m-am dus din prima zi să fac poze. Și am văzut la un moment dat această mașină trecând, stropea strada, o femeie cu o umbrelă, și ploua. Am făcut poza. Iosif Demian, Erika Józsa-Demian/Foto: monitorulcj.roPeste o săptămână, două a început să ningă. Ceilalți colegi nu apucaseră să-și facă pozele tematice. Le-am zis:  «Nu e nicio problemă. Uite, păstrez fotografia cu femeia și umbrela, iar restul pozelor, le puteți lua». Și-aul ales. La examen trebuia prezentat un dosar cu fiecare poză și negativul alăturat, dovadă că nu ai falsificat încadratura. Când să se uite la negativul meu, dispăruse. Nu au găsit negativul meu și era toată clasa acolo, toți aveau pozele făcute de mine pe această temă, dar niciunul n-a scos o vorbă. Și atunci am fost amânat cu examenul, până când mai fac altă poză, iar eu m-am dus la cămin, mi-am împachetat lucrurile și am plecat la Oradea. Atunci am zis: «Gata! Am terminat cu școala». Eram în anul I. La Oradea, mă întâlnesc cu cineva din întâmplare pe stradă, care voia să dea la IATC. I-am zis: «Acolo să nu te mai duci. Du-te la orice altă facultate, dar nu acolo». S-a uitat întrebător la mine. I-am răspuns: «Pentru că eu m-am lăsat». Și i-am spus pățania prin care trecusem. «Nu poți! Tu nu reprezinți acolo pe Iosif Demian, tu reprezinți Oradea. Habar n-ai câți se bucură și ce mândri sunt că tu ești orădean și ai ajuns acolo». M-a convins, n-am mai spus nimic și m-am întors la școală”, își amintește regizorul Demian. Iosif Demian, îmbrăcat în celebra geacă de operator, inscripționată „Josef Demian. Director of Filmography. International Cinematographers Forum 1993”, oferită Muzeului Cinematografiei din Cluj-Napoca/Foto: monitorulcj.roDe altfel, fiecare obiect pe care a acesta l-a oferit Muzeului Cinematografiei din Cluj-Napoca are propria sa istorie. Prietenia cu maestrul Dorel Vișan Regizorul Demian a fost însoțit de maestrul Dorel Vișan, alături de care a rememorat modul în care au început să colaboreze. De fapt, spune Iosif Demian, nu a fost colaborare, ci pur și simplu prietenie. „Așa l-am cunoscut pe Dorel Vișan, cu care am realizat împreună trei filme („O lacrimă de fată”, 1980; „Baloane de Curcubeu”, 1982; „Lovind o pasăre de pradă”, 1983)”.-Cum ați colaborat cu actorul Dorel Vișan?Regizorul Iosif Demian și actorul Dorel Vișan,  Muzeul Cinematografiei Cluj-Napoca/Foto: monitorulcj.ro„Nu am colaborat. Am fost prieteni. A știut ce trebuie să facă. Nu voiam să fie el, interpretând un alt personaj. Voiam să fie personajul lui, iar Dorel Vișan știa foarte bine să dozeze și să creeze momente inedite, spontane. L-am întâlnit pe Aeroportul din Cluj. Îl știam pentru că îl mai văzusem înainte la Malvina Urșianu, unde făcea figurație pentru o scenă (pentru filmul „Trecătoarele Iubiri”, 1974) și mi-a plăcut expresia sa. Atunci când începea să vorbească, mai întâi începea gura să se miște și pe urmă vorbea. Și i-am spus: «Vrei rolul principal?». Și a spus, modest: «Da». („O lacrimă de fată”, 1980). Și așa am pornit la drum. Cu Dorel Vișan am avut o mică întâmplare: avea în scenariu cam vreo opt pagini de dialog. A trebuit să le învețe pe dinafară, dar mi-a zis: «Sper că mă lași să am hârtia în față, să mă uit din când în când». I-am spus să nu-și facă probleme. Când am ajuns la filmare, mi-a arătat pagina, l-am întrebat dacă știe textul, a confirmat. Atunci i-am zis: „Nu mai spui nimic. Doar acel «DA». Deci, cele opt pagini de dialog le-am schimbat cu un «DA»”, relatează Iosif Demian. Dorel Vișan: „Atunci m-am supărat. Am zis: «Cum, mă, joc în film și nu mă vede soacră-mea vorbind?».Iosif Demian a făcut imaginea. M-a surprins. Era o secvență în care avea loc un interogatoriu. Și a făcut lucrurile bine, pentru că eu vorbeam în acea scenă cu procurorul, șoptind la ureche, iar ceilalți erau speriați de discuția noastră. Iar la sfârșit, vine milițianul și îmi spune ceva la ureche, iar eu i-am răspuns: «DA»”, povestește maestrul Dorel Vișan. Prezența regizorului și directorului de imagine Iosif Demian, precum și a actorului Dorel Vișan, a fost posibilă prin amabilitatea profesorului și regizorului Xantus Gábor și a lui Aron Gábor, care au reușit prin pasiune și eforturi susținute să deschidă primul Muzeu al Cinematografiei, un spațiu unic în peisajul cultural românesc, situat pe strada Universității nr.6 din Cluj-Napoca. -Sunteți aici, la Cluj, printre prieteni. Cum regăsiți orașul și faptul că, prin eforturile lui Xantus Gábor, municipiul are acum un muzeu al cinematografiei?„Am apreciat acest demers din momentul în care mi-a povestit ce vrea să facă, iar eu i-am zis că este un utopic. Și, în general, utopicii, ori se regăsesc, ori se lasă de utopie și se apucă de lucruri practice, pentru a face bani. Am apreciat ideea, dar îl știu de mulți ani pe Xantus Gábor și îi cunosc pasiunea și dăruirea”, a explicat Iosif Demian. Filmele lui Iosif Demian au fost apreciate printr-o serie de premii, dintre care putem aminti: Premiul de Excelență TIFF 2012, Premiul „Laceno d’Oro”, Festivalul Internaţional de Film Neorealist şi de Avangardă, Avellino, Italia 1985, („Piciu”), Premiul OSCAR pentru imagine, Festivalul International Ciudad de Panama, 1974 („Nunta de piatră”). De altfel, filmul „Nunta de piatră” a fost achiziţionat de Muzeul de Artă Modernă New York.Mai multe informații despre Iosif Demian pot fi consultate pe pagina dedicată activității regizorului. Citiți monitorulcj.ro și pe Google New

CITEȘTE ȘI:



Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy

Sport

Cluj Arena primește un gazon hibrid performant înainte de UNTOLD

Alex Campian

Published

on

Cluj Arena modernizată cu gazon hibrid pentru evenimente și meciuri

Stadionul Cluj Arena se pregătește pentru un upgrade important înaintea festivalului UNTOLD și a sezonului competițional. Consiliul Județean Cluj a lansat în SEAP procedura de achiziție pentru montarea unui gazon hibrid pe stadion. Nu este vorba despre înlocuirea completă a gazonului existent, ci despre întărirea acestuia printr-o tehnică modernă, folosită pe marile arene din lume – „coaserea” fibrelor sintetice în gazonul natural.

„Ne dorim să îmbunătățim suprafața de joc a stadionului Cluj Arena, iar alegerea unei structuri hibride a reprezentat cea mai bună opțiune, conform specialiștilor. Viitorul gazon va fi unul performant și de cea mai bună calitate, adaptat tuturor activităților sportive găzduite, în orice condiții meteo”, a declarat Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj.

Gazon durabil, stabil și ideal pentru sport și concerte

Tehnologia de întărire verticală prin inserarea fibrelor sintetice va aduce mai multă stabilitate și o durată de viață extinsă, de până la 15 ani. Sistemul garantează o calitate constantă a jocului, o acoperire cu iarbă mai rezistentă și o suprafață stabilă chiar și în condiții de utilizare intensivă – esențială pentru un stadion care găzduiește atât meciuri de fotbal, cât și concerte de anvergură, precum UNTOLD.

Consiliul Județean a scos la licitație contractul pentru furnizarea și montarea a aproximativ 7.900 de metri pătrați de gazon hibrid, cu o densitate de minimum 98%, conform standardelor FIFA și UEFA. Valoarea estimată a investiției este de 1.935.000 lei fără TVA.

Avantajele gazonului hibrid:

  • Suprafață de joc naturală cu rezistență sporită

  • Stabilitate și uniformitate excelente

  • Teren fără gropi sau pete umede

  • De 3–4 ori mai multe ore de joc anual față de un gazon clasic

  • Uzură minimă

  • Adaptabilitate rapidă între sporturi și evenimente

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Sport

Lovitură Financiară pentru CFR Cluj! Nume Nou de Stadion și Milioane de la Can Holding

Alex Campian

Published

on

CFR Cluj semnează cu Can Holding, noul sponsor principal și redenumirea stadionului

CFR Cluj dă lovitura! Noul sponsor aduce milioane de euro și schimbă numele stadionului

CFR Cluj va avea, începând din sezonul viitor, un nou sponsor principal care va aduce milioane de euro clubului și va da numele stadionului din Gruia. Potrivit informațiilor GSP.ro, echipa ardelenilor este aproape de a semna un parteneriat extins cu Can Holding, una dintre cele mai importante companii din Turcia.

Can Holding, deținută de omul de afaceri Murat Can, are activități în domenii precum aparatură electrocasnică, energie, petrol, logistică, sănătate, educație și turism. Compania produce anual peste 8 milioane de produse electronice și electrocasnice.

Sursele din anturajul clubului susțin că această înțelegere va aduce CFR Cluj mai multe milioane de euro anual, deschizând astfel noi oportunități pe piața internațională pentru echipa lui Nelu Varga.

În urma acordului, stadionul „Dr. Constantin Rădulescu” va primi un nou nume, inspirat de Can Holding. De asemenea, numele companiei va apărea pe fața noilor tricouri, în partea centrală, alături de un alt sponsor important – casa de pariuri Don.ro.

Până acum, CFR Cluj a avut ca sponsor principal compania Player, un alt brand din industria pariurilor sportive.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Sport

🕯️ Ne-a părăsit Mihai Leu – campionul care a inspirat o generație

Alex Campian

Published

on

Fostul mare sportiv român, Mihai Leu, s-a stins din viață marți seară, la vârsta de 56 de ani, după o luptă grea cu boala. A fost internat în stare gravă la Spitalul Fundeni din București, începând cu data de 21 iunie 2025, suferind de insuficiență pulmonară și metastaze pulmonare, pe fondul unui cancer de colon diagnosticat în urmă cu zece ani.

🥊 Un campion în ring și în viață

Născut la 13 februarie 1969, Mihai Leu a început boxul în 1978, la clubul Metalul Hunedoara. A fost legitimat și la Dinamo, Steaua, apoi la Bayer Leverkusen în Germania. A câștigat titlul de campion mondial WBO în 1997, la Hamburg, fiind unul dintre puținii sportivi români neînvinși în cariera de profesionist (28 victorii din 29 de meciuri, 10 prin KO).

A fost campion mondial la juniori și campion al Germaniei, fiind membru al prestigiosului club Universium Box Promotion.

🏁 De la ringul de box la cursele de raliuri

După retragerea din box, Mihai Leu s-a reinventat ca pilot de raliuri. A debutat în 1994 la Raliul Banatului, conducând un Volkswagen Golf GTI 16V. A devenit campion național absolut la raliuri și a câștigat de trei ori titlul de campion la viteză în coastă. A fost desemnat între primii 10 sportivi ai anului 2003.

⚕️ Lupta cu cancerul

În 2014, Mihai Leu a fost diagnosticat cu cancer de colon. A trecut prin multiple intervenții chirurgicale și tratamente dificile. Ultima operație a avut loc în primăvara lui 2025. A fost internat și în decembrie 2024 și mai 2025, din cauza unor complicații.

Pe 21 iunie 2025, a fost transportat de urgență cu elicopterul la Spitalul Fundeni, în stare gravă, din cauza unei hemoragii. A fost internat la terapie intensivă, dar din păcate, organismul său nu a mai rezistat.

🕯️ Mesaj emoționant al familiei

„Cu profundă durere, anunțăm trecerea în neființă a lui Mihai, în această seară. Un adevărat campion, atât în ringul de box, cât și pe circuitele de motorsport, Mihai a fost mult mai mult decât un sportiv excepțional, a fost un simbol de voință, curaj și pasiune. Nu te vom uita niciodată.” – mesaj postat pe pagina oficială de Facebook a sportivului.

👨‍👩‍👦 Viața personală

Mihai Leu a fost căsătorit timp de peste 30 de ani cu Ana Leu și a avut un fiu, Marco Leu. A fost un tată și soț devotat, un om iubit și respectat.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom