Marele actor Dorel Vişan s-a născut la 25 iunie 1937, în satul Tăuşeni, judeţul Cluj.
A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti (1965), la clasa coordonată de profesorul George Dem. Loghin, lectorul Dem Rădulescu şi asistenta Adriana Piteşteanu, scrie Agerpres. 

După absolvire a fost angajat la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, unde a desfăşurat o importantă activitate teatrală, interpretând peste 40 de roluri în teatru, de la Moliere la Shakespeare, de la Marivaux la Buchner, conform unui comunicat al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Caragiale” (UNATC).

Dorel Vişan “a excelat prin forţă şi autenticitate în compunerea unor personaje cărora le place să pozeze în oameni de treabă, simpatici, sociabili, dar ale căror gânduri ascunse sunt disimulate cu grijă”, potrivit “Dicţionarului de cinema”, Editura Univers Enciclopedic apărut în 1997.

Actorul are o bogată filmografie, fiind distribuit în aproximativ 90 de producţii cinematografice româneşti şi internaţionale. A colaborat cu regizori importanţi, printre care: Geo Saizescu, Stere Gulea, Nicolae Corjos, Nicolae Mărgineanu, Sergiu Nicolaescu, Radu Gabrea, Mircea Danieliuc, Marius Th. Barna, Şerban Marinescu.

Filmul de debut al lui Dorel Vişan a fost “Păcală” (1974). Au urmat pelicule ca “Trecătoarele iubiri” (1974), “Tănase Scatiu” (1976), “Mânia” (1977), “Iarba verde de acasă” (1977), “Între oglinzi paralele” (1978), “Gustul şi culoarea fericirii” (1978), “Drumuri în cumpănă” (1978), “Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu” (1979), “Înainte de tăcere” (1979), “Bietul Ioanide” (1979), “Rug şi flacără” (1980), “Mireasa din tren” (1980), “O lacrimă de fată” (1980), “Casa dintre câmpuri” (1980), “Bună seara, Irina” (1980), “Semnul şarpelui” (1981), “Probleme personale” (1981), “Castelul din Carpaţi” (1981), “Baloane de curcubeu” (1982), “Năpasta” (1982), “Femeia din Ursa Mare” (1982), “Faleze de nisip” (1983), “Lovind o pasăre de pradă” (1984), “Eroii nu au vârstă” (1984), “Domnişoara Aurica” (1985), “Furtună în Pacific” (1985), “Sezonul pescăruşilor” (1985), “Declaraţie de dragoste” (1985), “Pădureanca” (1987), “Moromeţii” (1987), “Iacob” (1988), “Un bulgăre de humă” (1989), “Undeva în Est” (1991), “Drumul câinilor” (1991), “Rămânerea” (1992), “Balanţa” (1992), “Vulpe – vânător” (1993), “Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), “Senatorul melcilor” (1995), “Ultima gară” (1998), “Fii cu ochii pe fericire” (1999), “Torniamo a casa” (1999), “Zapping” (2000), “Manipularea” (2000), “Valsul lebedelor” (2002), “Turnul din Pisa” (2002), “Occident” (2002), “Noro” (2002), “Magnatul” (2004), “Sindromul Timişoara – Manipularea” (2004), “Dallas Pashamende” (2005), “Sistemul nervos” (2005), “Ticăloşii” (2007), “Gala” (2007), “Inimă de ţigan” (2007), “The Dot Man” (2007), “Dincolo de America” (2008), “Cocoşul decapitat” (2008), “Despre oameni şi melci” (2012), “Ana” (2014), “Doar cu buletinul la Paris” (2015), “Scurtcircuit” (2017).

Pentru rolurile interpretate în filme, Dorel Vişan a primit premii importante – Premiul ACIN pentru filmul “Iacob”, 1988; Premiul UCIN pentru “Senatorul melcilor”, 1955 (pentru prestaţia din acest film Dorel Vişan a primit premiul de interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franţa; Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costineşti (1981); Cel mai bun actor al anului acordat de Asociaţia Oamenilor de Teatru (1987); nominalizare pentru cel mai bun actor la Festivalul european al filmului (1988); Premiul de Excelenţă la TIFF pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei (2003).

În paralel cu activitatea sa artistică de pe scenă şi din filme, a fost şi director al Teatrului “Lucian Blaga” din Cluj, precum şi profesor la Universitatea “Babeş-Bolyai”.

La 30 mai 2002, a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, “pentru prestigioasa cariera artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Activitatea literară este a doua pasiune a actorului Dorel Vişan. A debutat literar cu poezii, în 1995, publicând patru volume de versuri – “De vorbă cu Domnul” (1997), “Vremea cireşelor amare” (1998), “Păcate…” (2000), “Psalmi” (2003). Numele său a fost inclus în antologiile “Poeţi clujeni contemporani” (1997) şi “Un pahar cu lumină. Poeţi contemporani clujeni” (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, precizează comunicatul UNATC.

În septembrie 2014, actorul Dorel Vişan a primit titlul de Cetăţean de onoare al comunei Bonţida, comună din care face parte şi satul său natal, Tăuşeni. Titlul a fost acordat în cadrul unei ceremonii organizate la castelul Banffy din Bonţida.

Tot în 2014, în 16 decembrie, Dorel Vişan a fost omagiat la aniversarea a 50 de ani de teatru, muzică şi film în spectacolul aniversar “Iată, vin colindători!”, la Sala Palatului.

A primit la Gala Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF), din februarie 2015, premiul de excelenţă “pentru creaţii remarcabile în domeniul artei şi cinematografiei”.

În acelaşi an, în martie, a primit din partea municipalităţii Galaţi, Cheia Oraşului, pentru “prodigioasa activitate culturală, cinematografică şi teatrală din cei peste 50 de ani de carieră”.

La 15 mai 2017, a fost distins cu trofeul celei de-a opta ediţii a festivalului “Serile Filmului Românesc”. Trofeul i-a fost înmânat de directorul festivalului, Andrei Giurgia, în cadrul unui moment aniversar intitulat “Dorel Vişan – Portret de artist. O viaţă închinată frumosului”, desfăşurat la Bojdeuca lui Ion Creangă din Ţicău. De asemenea, Institutul Cultural Român i-a atribuit cunoscutului actor Premiul pentru întreaga activitate artistică.

“Dorel Vişan este, ştim cu toţii, un actor remarcabil, cu o carieră impresionantă şi cu o reputaţie care trece dincolo de graniţele ţării. Premiul oferit de Institutul Cultural Român nu face decât să confirme această prestigioasă carieră artistică”, a afirmat ambasadorul cultural al festivalului, Irina Margareta Nistor, care i-a înmânat acest premiu.

Primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, i-a acordat lui Dorel Vişan o medalie aniversară special creată pentru a marca 180 de ani de la naşterea scriitorului Ion Creangă.

În iunie 2018, actorul a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) “I.L. Caragiale”. La acel moment, actorul spunea că actorii sunt “slujitorii publicului”.

“Noi nu trebuie să uităm, spun pentru cei mai tineri artişti, că suntem slujitorii publicului. Suntem ceea ce în Evanghelie se numeşte ‘punerea înainte’. Noi punem înaintea oamenilor pâinea şi sarea cunoaşterii. În aceste condiţii, artistul poate să-l facă pe om mai luminos, mai pur şi mai bun, sau poate să-l facă mai arogant, mai confuz şi mai isteric. Noi alegem”, afirma Dorel Vişan la finalul ceremoniei desfăşurate în Sala “Ileana Berlogea” a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” din Bucureşti.

În octombrie 2019, actorul a lansat, la Salonul Hunedorean al Cărţii, două volume de poezie şi eseuri.

Anul următor, în februarie 2020, cu ocazia prezentării în premieră de gală, la Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti, a filmului “Balanţa”, prima producţie românească restaurată în format digital 4K, Dorel Vişan afirma: “Filmele acestea care au fost făcute cu atâta trudă şi cu atâta ştiinţă a subtilităţii, care au sărit peste ideologie şi au scos în evidenţă marii artişti ai României sunt încă o dovadă că un film mare se face cu artişti mari. (…) Iată că timpul l-a cosit pe maestrul Lucian Pintilie şi a cosit atâţia mari artişti, dar adevărul lor a rămas. (…) M-a impresionat faptul că atâţia artişti din acest film nu mai sunt şi mă uit la noi”.

În august 2021, la Iaşi, cu ocazia celei de-a XII-a ediţii a Festivalului Serile Filmului Românesc, marele actor spunea că artiştii nu sunt instrumente, iar teatrul şi filmul sunt nişte “altare laice” ale culturii.

“Noi, artiştii, nu suntem nişte instrumente ca să-i facem pe ceilalţi să râdă. Noi facem un apostolat sau cel puţin aşa făceau cei care nu mai sunt. (…) Teatrul şi filmul sunt nişte altare laice. Nu sunt nişte locuri de şmecherii şi de manifestare a gărgăunilor din capul unora, ci sunt locuri în care se transmit mesaje de bine, de adevăr şi de frumos. Aceste trei cuvinte artiştii nu le pot despărţi. Unul faţă de celălalt nu au valoare. Noi am uitat un lucru, că suntem duali.

Suntem formaţi din materie şi spirit, din trup şi suflet. Fiind formaţi din aceste două lucruri, avem două gândiri: o gândire materialistă şi o gândire spiritualizată. Tragedia lumii moderne este că omul nu mai participă cu toată gândirea fiinţei lui, ci participă numai cu gândirea materialistă, cu gândirea în maşină, este robul telefonului, este robul calculatoarelor, este robul reclamelor idioate.

Este tot ce vrei, dar nu mai participă cu gândirea lăuntrică, gândirea lăuntrică ce te deschide pentru a-ţi depăşi necazurile şi care te deschide spre revelaţia divină, singurul lucru care dă sens”, a afirmat actorul.

Tot în 2021, actorul Dorel Vişan a primit un premiu “pentru cariera artistică în teatru şi în cinema” la a 50-a ediţie a Galei Premiilor UCIN, precum şi diploma “Distincţia Culturală” – “pentru înalta artă actoricească şi permanenta sa colaborare cu Academia” la acordarea Premiilor Academiei Române.

Din bogata filmografie a actorului Dorel Vişan mai amintim: “Bunicul şi o biată cinste” (1984), “Piciu” (1985), “Sper să ne mai vedem” (1985), “Cale liberă” (1987), “Timpul liber” (1993), “Începutul adevărului (Oglinda)” (1994), “Prea târziu” (1996).

Source link