Pe numele ei Mirela Șuta, românca este unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri din Portugalia. Absolventă de medicină la Cluj, a pornit de jos, începând cu spălatul de vase sau lucrul pe șantiere.
Mirela Şuta are 49 de ani, este medic de profesie, însă nu a practicat niciodată medicina. Şi nu neapărat pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că în anul 2000, la doi ani după ce absolvise Facultatea de Medicină la Cluj, a hotărât să plece din ţară.

Nu i-a fost deloc uşor, iar pentru că familia sa nu era una înstărită, Şuta a fost nevoită să ia bani cu împrumut pentru a-şi putea plăti viza turistică, într-o perioadă în care românii aveau interzis în ţările Uniunii Europene.

„Am făcut de toate – ca orice român –, inclusiv spălat de vase. Nu trebuie să ne fie niciodată ruşine să muncim. Şi nici de trecut nu trebuie să ne fie ruşine, nici de prezent. Noi ne-am făcut trecutul şi noi ne facem prezentul. Am acceptat, am ajuns să am un loc de muncă să mă întreţin. Ca orice român, când am plecat, am rămas cu datorii acasă pentru că nu ne permiteam să plătim o viză turistică. Pe vremea aceea, era valoarea unei case la ţară. Nu veneam dintr-o familie bogată, ca să îmi permit să îmi cumpăr o viză sau să-mi rezolv o viză turistică. Din contră, a trebuit să mă împrumut“, rememorează Mirela Şuta, potrivit adevarul.ro.

Cu vasele şi faianţa în braţe

După ce a spălat vase o perioadă la un restaurant, a decis să încerce şi altceva. Pentru că în Portugalia se afla şi fratele ei, care lucra în construcţii, Mirela s-a hotărât să facă şi ea acelaşi lucru. Şi, oricât de greu i-a fost pe şantier, nu i-a trecut nicio clipă prin gând să se dea bătută.

„Am început să merg cu fratele meu pe şantiere mici. În două săptămâni am găsit angajatori şi pe şantier s-a câştigat mult, am crescut. Am învăţat să pun gresie, faianţă, să pun cărămidă – de toate am învăţat şi de toate am făcut. Asta se întâmpla prin 2001. Mi-am găsit un job ca să mă întreţin şi ca să fac bani să trimit acasă. Între timp, am făcut un curs de limba portugheză, am învăţat-o temeinic şi m-am descurcat foarte bine. Am făcut un efort foarte mare, pentru că oricine vrea să se integreze într-o ţară, într-o societate, trebuie să le cunoască şi să le vorbească limba“, mai explică Mirela.

Munca epuizantă nu i-a permis să-şi facă mulţi prieteni în primii ani, cu atât mai mult cu cât umbra datoriilor plana deasupra capului, munca era în creştere, iar timpul liber, aproape inexistent. „Nu mi-am făcut mulţi prieteni la început. Atunci când ai un ţel pe care vrei să-l atingi, nu ai timp de prea multe prietenii. Când să atingi un obiectiv, presupune foarte multe eforturi, dedicaţie, timp. Presupune să lucrezi de sâmbătă până sâmbătă, deci nu îţi permiţi să îţi faci prieteni. Sâmbătă eram liniştiţi că nu ne sunau telefoanele şi nu auzeam de probleme, dar munca ne-o făceam zi de zi. Şi chiar şi în ziua de astăzi, să fim serioşi, cine are sâmbătă şi cine are duminică? Cine e departe în străinătate şi are şi un business, nu. Pentru că lucrurile nu sunt atât de uşoare cum cred unii“, precizează românca stabilită în Portugalia.

Mirela, însă, recunoaşte: a contat şi norocul, nu doar munca. Şansa ei a fost că Portugalia a primit-o cu braţele deschise, într-o perioadă când încă în multe ţări, românii erau priviţi ca nişte paria şi erau marginalizaţi, dacă nu cumva chiar expulzaţi. Arc peste timp: după mai bine de 20 de ani, Mirela le este recunoscătoare pentru şansa primită.

Din angajat, patron

„Portughezii sunt foarte primitori. Noi, românii, am avut un mare noroc. Sunt un popor care îţi întinde mâna să îţi ofere ajutor. Din punctul ăsta de vedere, pe mine ei m-au fascinat, pentru că nu ne-am simţit ignoraţi. Din contră, am simţit deschidere pentru noi, pentru români. Bineînţeles că asta are de-a face şi cu categoria socială în care te încadrezi, în care te-ai pus. Noi am reuşit repede să avem succes, într-un an de zile, cu multă  muncă, cu multă bătaie de cap, dar am reuşit să intrăm într-o societate bună, într-o societate unde ni s-a dat o mare valoare. Portughezul – dacă te vede că te străduieşti, că ai capacitatea de a face lucrurile  – te apreciază extraordinar de mult“, explică ea.

Cu determinarea la purtător şi cu primirea caldă a portughezilor, Mirela nu a stat pe gânduri şi a făcut repede  următorii paşi. Din banii puşi deoparte după ce şi-a plătit datoriile, şi-a deschis o firmă împreună cu fratele ei – în domeniul construcţilor.

Iar lucrurile au mers poate mai bine decât s-ar fi aşteptat, banii au început să vină. Mica ei firmă a crescut într-un an cât altele în zece, exact ca în basme. De la renovări şi lucrări mărunte a ajuns la construcţii de case, apoi la construcţii de blocuri, proprietăţi şi palate pentru bogaţii Portugaliei.

Şi când credea că nu mai are nicio picătură de energie, Mirela descoperea noi rezerve. Şi-a dedicat timpul exclusiv afacerii sale şi, în cele din urmă, a meritat – din plin. A avut şi calităţi de antreprenor, reuşind să prindă noi şi noi proiecte.

„Avantajele noastre, ca români în Portugalia, sunt că noi suntem foarte rapizi, foarte dinamici, foarte  isteţi. În schimb, ei sunt mai low profile. Ei sunt tipul: «Lasă că vedem ce va fi». Noi nu suntem aşa. Dacă ai o mare dinamică pe activitate, să fii deştept, să fii un adevărat muncitor, nu fii deştept să te apuci să furi, că te elimină. Noi avem mult succes aici – în sensul bun. Noi avem sânge în vene, e un avantaj pentru noi aici dinamica pe care reuşim să o avem noi, ca români“, explică antreprenoarea.

A pus pe picioare propriul brand

Cu banii pe care i-a obţinut din câştigurile firmei, Mirela a reuşit să treacă la următorul nivel şi a început să investească şi în alte domenii. Cel mai de succes dintre ele s-a dovedit a fi industria de cosmetice. Şi aici a început de la zero şi, cu răbdare, şi-a crescut afacerea exponenţial.   În primă fază, a semnat un contract şi a devenit distribuitorul oficial al produselor Gerovital în Portugalia. Următorul pas a fost să-şi deschidă o clinică de tratamente de înfrumuseţare şi de remodelare corporală după protocoalele Anei Aslan. Nu a trecut mult timp şi a ajuns să se extindă şi să aibă o întreagă reţea. Astăzi, are şase centre de înfrumuseţare, care nu sunt însă decât vârful aisbergului.

Între timp, Mirela şi-a construit chiar propriul brand în domeniul cosmeticelor. L-a botezat „Suta“, pentru că şi-a propus să se adreseze exclusiv portughezilor, care nu au litera „ş“.

„Tot brandul SUTA e pe bază de spirulină. M-am întrebat: «Cum să intru pe piaţă şi să nu fiu doar un brand în plus? Soluţia este să găsesc un ingredient pe care nimeni nu îl are.» Şi am găsit spirulina. La acea vreme, nimeni nu avea spirulină în produsele dermato-cosmetice în Portugalia. În România erau. Hofigal are la două-trei astfel de produse, sunt foarte buni pe spirulină. Eu am reprezentat Hofigal aici în Portugalia timp de 10 ani şi am păstrat o relaţie cu ei pentru că au distribuitori care tot prin noi trec. Dar nu promovez produsele lor. Eu mă axez exclusiv pe brandul nostru, pe care l-am pus pe piaţă în 2018. În 2012 am început să îl gândim, să îl facem, să îl formulăm. Am avut nevoie de patru ani că să îl pun pe piaţă. 

Acum scot un produs în trei luni pe piaţă. Atunci însă nu o făceam, pentru că nu aveam experienţă – nu o nimeream din prima, doar dintr-a zecea“, mai povesteşte Mirela care precizează însă că, deşi la prima vedere povestea ei pare una 100% de succes, nu au lipsit nici momentele când a simţit şi ea gustul amar al eşecului.

A depăşit două crize majore

Totuşi, nimic nu a reuşit să-i pună la pământ afacerile, nici criza din 2007-2012, nici pandemia. Indiferent de provocările care s-au ivit, Mirela a găsit mereu soluţia pentru rezolvarea problemelor, chiar dacă nu întotdeauna a reuşit acest lucru din prima încercare. De pildă, ultima găselniţă care i-a revitalizat afacerile, într-un moment în care suflul necruţător al pandemiei şi-a făcut simţită prezenţa, a fost intrarea şi pe multi level marketing.

„Acum avem brandul nostru, am intrat pe cele mai mari spa-uri din Portugalia, am reuşit la branduri renumite, apoi am intrat şi pe multi level. E primul brand portughez care intră pe multi level la nivel de cosmetică. Merge greu, dar foarte bine. Când a venit pandemia, normal că dintr-odată s-a închis tot, inclusiv businessul nostru, de distribuitor de produse cosmetice pe spa-uri, pe clinici, şi atunci am mers pe segmentul de vânzări online. Ne-am făcut repede un site şi, în septembrie 2020, ne-am hotărât să ne extindem şi mai tare. Aşa am intrat pe multi-level, un segment pe care nu am fost afectaţi de pandemie. De fapt, pot spune că această criză provocată de pandemie ne-a deschis noi orizonturi, ne-a dat oportunitatea să avem o viziune mai largă şi să încercăm alt tip de piaţă. Nu ne-am pierdut clienţii, din contră, continuăm cu ei, şi reţeaua se extinde.Am avut eşecuri destule – am fluctuat sus-jos până am reuşit să îl punem pe piaţă. 

Am tot schimbat lucruri. Acum pot spune că – har Domnului –, i-am găsit direcţia, suntem şi pe multi level şi nu mai ieşim de aici. Am început diferite pieţe şi diferite afaceri. Mai avem în continuare şi construcţiile. De ele se ocupă mai mult fratele meu, dar cum el mai pleacă, mă ocup eu. Atunci când se întoarce, se ocupă el de mai mult de firmele de construcţii şi atunci am eu o perioadă mai lejeră “, mai spune antreprenoarea.

Ca peste tot, şi în Portugalia concurenţa este uriaşă, însă acest lucru nu o sperie. Dimpotrivă, o ambiţionează.  Totuşi, ambiţia şi munca nu sunt suficiente, mai spune Mirela, creativitatea fiind un alt ingredient fără de care succesul întârzie sau nu vine niciodată.

„Concurenţa este foarte mare. De aceea trebuie să fii creativ şi să îţi pui brandul pe picioare în funcţie de creativitate, nu de investiţie – dacă nu, vei continua şi peste 10 ani să investeşti. Cel puţin aşa văd eu lucrurile”.

Cu o ambiţie de nezdruncinat, Mirela Şuta nu s-a limitat la Portugalia în privinţa noului ei business, produsele ei ajungând şi în alte ţări. A început cu vecina Spania, iar apoi s-a extins în tot vestul continentului, chiar şi în Africa.  „Suntem cam peste tot în Europa. Am intrat şi pe Angola, însă acolo nu este aşa de puternică prezenţa noastră fiind unele dificultăţi care ţin de export. Însă în Uniunea Europeană este mult mai lejer să fie distribuite produsele. Avem o distribuţie destul de bună în Spania, Italia, Austria, Franţa şi Elveţia“, mai spune ea. 

„România e un paradis fiscal, dar nu oricine reuşeşte“

Întrebată de ce nu şi-a extins afacerea şi în Europa de Est, Mirela spune că zona nu a provocat-o încă suficient. Totuşi, nu înseamnă că produsele ei nu vor ajunge şi aici, atunci când va avea oportunitatea. Deocamdată însă nu se grăbeşte.   „În România încă nu am ajuns. Preţurile pe care le practicăm noi sunt ridicate deocamdată pentru România şi nu facem eforturi pentru că înţelegem că a vinde un produs la 50-60 de euro nu e aşa de uşor. Nu merg pe ideea că trebuie să ne extindem foarte repede, pentru că pierdem controlul. Încet, încet, step by step (n.r. – pas cu pas). Trăim într-o lume în care schimbările se pot produce de pe o zi pe alta, aşa că trebuie să ai structura ca să înfrunţi zi de zi dificultăţile. Tu trebuie să găseşti soluţiile“, explică antreprenoarea.

Aceasta are o filosofie aparte şi când vine vorba de credite. În timp ce alte companii se înglodează în datorii, iar la prima criză ajung să se clatine şi chiar să se prăbuşească, românca şi-a construit toate afacerile numai cu propriile finanţe.

„Nu am luat  niciodată credit, nu mi-am luat niciodată o maşină sau altceva pe credit, pentru că filosofia mea e: «Cheltuie cât ai, nu cât n-ai. Pentru că nu ştii ce te aşteaptă mâine. Mâine se pot întâmpla atâtea lucruri şi ce faci cu datoriile?» Aşa simt eu că merg la sigur. Trebuie să te extinzi în funcţie de cât îţi este piciorul de mare“, mai spune Mirela.   Şi chiar dacă vremurile actuale nu sunt poate cele mai bune pentru afaceri, nu se plânge. A găsit şi de această dată o cale să se adapteze şi să facă lucrurile să meargă, aşa că are toate motivele să continue să fie optimistă chiar dacă rămâne rezervată: nu are idee ce o aşteaptă în viitor – dacă, de pildă, aşa cum spun unii economişti, o nouă criză s-ar pregăti să pună la pământ economia în întreaga lume.

„Trăim în prezent. Cred că ar trebui să ne adaptăm, să acceptăm. Sunt lucruri care sunt exagerate. Exagerările se vor termina anul ăsta. Noi trebuie să găsim soluţii pentru prezentul pe care îl avem în faţă, nu să ne gândim la trecut şi să trăim din trecut.

În ziua de astăzi, nici economiştii nu mai reuşesc să facă o prognoza legată de ce va fi de acum în şase luni pentru că lucrurile se schimbă atât de repede. Nu te gândi la ce se întâmplă în jurul tău, ci gândeşte-te ce poţi face că să fie bine. Fă ce e bine pentru angajaţii tăi, să nu aibă dificultăţi financiare. Trebuie să am grijă de casa mea, de curtea mea, iar pentru asta trebuie să mă implic“, punctează Mirela Şuta.

Deşi a reuşit să devină cea mai bogată femeie din Portugalia, Mirela nu a uitat de unde vine şi spune că îşi iubeşte ţara natală din toată inima. Chiar şi aşa, ea nu se gândeşte să se întoarcă definitiv în România, dar vine în vizită de câte ori are ocazia. Şi nu se gândeşte nici să investească aici:

„România e un paradis fiscal. Dar dacă reuşeşti să faci lucruri şi să treci peste haosul care există în România din punct de vedere legislativ, faci milioane. Pentru că impozitele nu se compară cu ce este aici, în Portugalia, însă eu, psihologic vorbind, nu sunt pregătită pentru o asemenea schimbare şi sunt bine cum sunt. Dacă ai doi angajaţi şi facturezi 500.000 de euro pe an, plăteşti 1% procent. Aici plătim 30% pe profit. Nu oricine reuşeşte să treacă peste haosul din România. Cine reuşeşte să treacă peste haosul de a face un business în România, face milioane. Dar haosul este greu de trecut. Şi nu oricine are răbdare să stea un an de zile pentru a trece peste el“, conchide anteprenoarea. 

Source link