Răzvan Cherecheș, profesor de sănătate publică la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, scrie un articol despre ieşirea din casă, începând cu jumătatea lunii mai 2020, după izolarea cauzată de pandemia de coronavirus. 
Trecem printr-o îndelungată stare de urgență, decretată pentru protecția persoanelor vulnerabile în fața infecției cu coronavirus. Măsurile luate până acum au fost corecte și la timp, dar fenomenul de oboseală la complianță începe să se manifeste și este timpul să trecem la pasul următor, care să ne permită să revenim la o nouă stare de normalitate, centrată pe responsabilitatea individuală. A sosit momentul ca responsabilitatea pentru protejarea împotriva COVID-19 să devină tot mai mult responsabilitatea noastră, a cetățenilor, iar statul să își focalizeze resursele pe creșterea capacității sistemului medical.

Soluția ar putea fi să ne raportăm la infecția cu COVID-19 precum ne raportăm la viteza excesivă ca factor de risc pentru accidentele de circulație sau la consumul cronic de alcool ca factor de risc pentru ciroza hepatică.

Acum știm cu toții care sunt factorii de risc asociați COVID-19 (nu există români care nu au auzit de acest virus), am fost informați privind modul de protejare individuală (toată lumea știe că trebuie să porți mască, să păstrezi distanța, să dezinfectezi mâinile și suprafețele), am fost informați privind capacitățile limitate ale sistemului de sănătate (nu avem destule ventilatoare, monitoare, personal specializat, suficientă capacitate de testare, …), trebuie să începem să ne asumăm responsabilitatea pentru protecția noastră.

Într-un mod similar suntem  informați cu privire la riscul la care ne expunem atunci când conducem mașina. Suntem informați că modalitatea de protecție este să conduci cu viteza legală și să porți centura de siguranță. Există chiar și penalizări dacă nu ne protejăm. În cazul în care avem un accident de circulație pentru că nu am respectat modalitățile de protecție, vom primi tratament medical atât cât este disponibil în acel moment în cel mai apropiat spital.

Care ar fi pașii spre ieșirea românilor din case?

Pasul 1: Campanie de informare continuă cu mesajele: “Dacă sunteți într-una din categoriile de risc – protejați-vă! (păstrați distanța de 1.5 m, dezinfectați-vă/spălați-vă mâinile cu săpun, dezinfectați des suprafețele din jur unde se poate depune virusul)” și “Dacă nu sunteți într-una din categoriile de risc – protejați-i pe ceilalți! (păstrați distanța de 1.5 m, dezinfectați-vă/spălați-vă mâinile cu săpun, dezinfectați des suprafețele din jur unde se poate depune virusul)”. Comportamentul individual va trebui sprijinit prin ajustarea legislației muncii pentru a permite și facilita munca la distanță și adaptarea locului de muncă pentru persoanele la risc.

Pasul 2 (continuu): Creșterea capacității spitalelor de tratament a cazurilor severe (implicând atât dotarea corespunzătoare, cât și adaptarea circuitelor). Managementul spitalelor și a Direcțiilor de Sănătate Publică trebui să devină unul profesionist (depolitizarea și stabilirea de criterii de performanță clare și independente de mediul politic). Este nevoie acută de creșterea alocării bugetare la media Uniunii Europene pentru sistemul de sănătate, precum și alocarea de resurse adecvate pentru programe de sănătate publică – prevenție și promovare, care să pregătească populația și sistemul de sănătate pentru următoarea pandemie.

Pasul 3: Populația se întoarce la muncă începând cu luna viitoare, la activitatea normală, dar cu măști pe față în toate locurile publice și amendă în caz de nerespectare. Aceia dintre noi care avem risc ridicat (persoane peste 65 de ani și sau cu boli respiratorii, cardio-vasculare sau diabet) trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru sănătatea și viața noastră și să ne protejăm (similar cu modul în care ne protejăm de alte boli cronice prin evitarea consumului excesiv de alcool pe termen lung). Chiar dacǎ suntem ȋn vârstǎ și avem boli cronice (dar nu grave), putem să mergem la cumpǎrǎturi, respectând mǎsurile simple de precauție pe care le vedem și le auzim peste tot. Autoritățile locale, asociațiile de voluntari, bisericile pot să se coordoneze și să își asume rolul de suport pentru persoanele la risc din comunitatea lor, care vor rămâne izolate. Până la dezvoltarea unui vaccin, școlile ar trebui să continue în online și întrunirile peste 50 de persoane să fie interzise.

Pasul 4: Cei care se infectează cu COVID-19 și au simptome ușoare sau moderate cor fi tratați de către medicii de familie prin telemedicină, iar cei cu simptome severe, vor primi asistență medicală în spitale, pe măsura posibilităților (la fel ca pentru orice altă boală). Există un număr mare de pacienți cu alte boli cronice, potențial letale, care au fost neglijați în această perioadă pentru a oferi tratament prioritar cazurilor de COVID-19.

În acest moment funcționăm pe o abordare paternalistă, în care statul ia decizii și face eforturi pentru protecția noastră. Însă toată această fervoare mediatică a sensibilizat populația din România la riscurile și protecția individuală de COVID-19 la un nivel neegalat pentru alți factori de risc, ceea ce permite în acest moment trecerea la o abordare bazată pe responsabilitate individuală, în care noi suntem responsabili de protecția noastră. Dincolo de purtarea corectă a măștilor obligatorii în spațiile publice (absența lor este ușor de sancționat), vor fi români care vor decide să nu se protejeze suplimentar, expunându-se riscului de infecție, riscului de dezvoltare de simptome severe și riscului de a nu avea acces la echipament și personal medical (exact la fel ca pentru orice altă boală).

Cred că experiența perioadei de izolare a scos la iveală capacitatea multora dintre noi de a reacționa responsabil, prompt și eficient la nevoile generale. Recursul la responsabilitatea fiecăruia dintre noi poate reprezenta o soluție funcțională de repornire a României, începând chiar cu luna viitoare.

Source link