Connect with us

Prin Oras

Din vremea când Eliade era Poponeț

Alex Campian

Published

on

Din vremea când Eliade era Poponeț

de Marius HUC, producător de televiziune, unul dintre cei mai speciali jurnaliști din RomâniaCitesc în această perioadă o carte nemaipomenită.De fiecare dată când am fost întrebat în ce epocă mi-ar fi plăcut să trăiesc, am spus că în perioada interbelică.De ani de zile, vânez jurnale și memorii din acea perioadă. Și după fiecare astfel de carte citită, îmi doresc să existe la un moment dat o mașină a timpului cu care să dau o raită în interbelic. Măcar insectă trăitoare o zi să fiu, să mă așez pe o catedră din Universitatea București și să ascult un curs al lui Nae Ionescu, să îmi dau seama de ce îl divinizau studenții, pentru ce magnetism aparte îi subjuga cu totul. Sau să mă așez pe o perdea dintr-o crâșmă unde stau de vorbă, la aceeași masă, Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian și Mircea Vulcănescu. Că deși pare greu de închipuit, oamenii ăștia chiar se întâlneau și discutau de-ale vremii și, mai ales, de-ale vremurilor.Citesc de câteva zile „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, scris între finalul anilor ’30 și  începutul anilor ’40 ai secolului trecut, de către Jeni Acterian. Știu că numele nu vă spune nimic și nu mi-ar fi spus nici mie dacă în liceu, înainte de 1989, dirigintele nu ne-ar fi spus despre marile personalități care au învățat la Spiru Haret.Știam despre cei doi frați Arșavir și Haig Acterian. La începutul anilor ’90 chiar am citit Jurnalul unui pseudo-filozof al lui Arșavir Acterian. Arșavir Acterian a murit în 1997 și îmi pare rău că nu m-am întâlnit cu Dânsul. Aș fi mers într-o zi de primăvară să îl scot la o plimbare la bulevard sau în zona Mântuleasa, poate aș fi mers la liceu, la Spiru Haret.Nu am crezut vreo secundă că mai trăiește în anii 90, colegii săi scriitori erau atunci prea ocupați cu lupta politică, cu războiul pentru șefia Uniunii Scriitorilor… Cum să îl invite undeva public și să spună lumii ,,Uite-l! Trăiește! Iubește-l!’’ Despre Arșavir și Haig Acterian aflasem însă și din Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade.Despre Haig știam că a fost director al Teatrului Național în perioada guvernării legionare. Evident, a fost trimis în inchisoare după ce Antonescu i-a eliminat pe legionari de la putere. Soția lui Haig, uimitoarea actriță din acele timpuri, Marietta Sadova, l-a implorat pe Regele Mihai să îi elibereze soțul din închisoare. Majestatea Sa, în mărinimia Lui, l-a eliberat pe Haig, dar mareșalul Antonescu, cel care nu uita și nu ierta, l-a trimis în prima linie a frontului.Mânuitorul de cuvinte, iubitorul de scenă și creatorul de frumos Haig Acterian nu știa însă să mânuiască și armele, astfel că a murit pe front, în 1943, la Kuban, în Uniunea Sovietică. O viață de film. De fapt, o viață de teatru. Și un personaj ilustru, uitat însă de lume.Spre rușinea mea, nu știam despre existenta unui jurnal scris de Jeni Acterian. Citesc cu uimire și port în nări de câteva zile mirosul interbelicului, îmi mângâie auzul sunetele filmelor care rulau pe Bulevardul Elisabeta, glasul marilor actori care jucau în piesele dramaturgilor români, foșnetul paginilor de cărți citite în grabă la Fundație de către studenți, ,,ascult’’ cu încântare frânturi din cursurile lui Nae Ionescu, PP Negulescu sau Tudor Vianu, ,,particip’’ la întâlnirile soților Nottara cu Elvira Godeanu și Marietta Sadova iar apoi mă ,,plimb’’ pe faleza de la Balcic – pământ românesc atunci, și ascult bârfele despre Radu Beligan – ,,dragă, e urât și mai are și defectul ăla de vorbire, dar cu atât mai mult, se vede că va fi un mare actor.’’Nu v-aș fi povestit toate acestea, ca să fac pe deșteptul sau pe marele cititor. Sau să vă închipuiți despre mine că între două manele ale lui Tzancă Uraganu (da, știu cine e domnul și pe ce loc e in trending pe youtube) mă uit pe vreun site cu citate celebre și învăț două pe zi, cu care să mă laud mâine în timp ce îmi dau ochii peste cap alunecînd pe lentile.Ci pentru asta…La un moment dat, tânăra studentă la Filosofie Jeni Acterian, excedată de volumul de cărți pe care trebuie să le citească pentru un examen, își amintește cu oroare despre ultimele seri, în care s-a întâlnit cu Eliade, cu spiritualul și galantul Eugen Ionescu, cu veselul și limbutul Petre Țuțea, a fost la concertul lui Enescu și a aruncat priviri vinovate spre loja opusă, unde stăteau Nae Ionescu și o nouă cucerire. Mai mult, a bârfit urât despre Maruca, soția lui Enescu, cea care avusese o legătură de ani de zile cu Profesorul.,,GATA! AJUNGE CU TOATE MONDENITĂȚILE ASTEA!’’, scrie cu furie Jeni Acterian. La citirea acestui pasaj, am lăsat puțin cartea jos, mi-am ridicat ochelarii pe chelie și mi-am frecat ochii.Băi frate, eu știu că monden e altceva! E cu Poponeț, e cu Botezatu, e cu Bianca Drăgușanu, e cu Daniela Crudu… E cu sex, e cu droguri, cu alea alea în nește treburi, cu parnos, cu mangleală, cu coolăreală, cu Hugo, cu șampanie la roabă…Adică ceea ce mie mi se părea o minune a lui Dumnezeu, să fiu insectă într-o crâșmă unde vorbesc de-ale lor Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian și Mircea Vulcănescu, era o biată mondenitate?S-a dus un mit pentru mine! Nu mai vreau să trăiesc în interbelic!Am să încerc să mă reorientez, să trăiesc peste 100 de ani, să văd dacă un jurnalist de atunci va fi la fel de dezamăgit ca mine când va citi Jurnalul unei fete și mai greu de mulțumit, de fapt, o nesătulă, de Daniela Crudu.Hm, spuneți și voi… Interbelicul! Ce harneală!

Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy

Prin Oras

Anunțul care a stârnit controverse în Cluj: o casă dărăpănată din Grigorescu oferită spre locuire gratuită

Stefania Heinz

Published

on

Un anunț postat recent pe rețelele de socializare a reușit să stârnească un val de reacții și discuții aprinse în rândul clujenilor. Mesajul suna aparent simplu, dar a generat atât curiozitate, cât și controverse:

„Ofer găzduire gratuită pentru 6 luni într-o casă bătrânească din cartierul Grigorescu, Cluj-Napoca. Există apă, curent, centrală pe gaz, se plătesc doar cheltuielile și se face curățenie în curte. Detalii în privat.”

Deși intenția pare una binevoitoare, oferind unei persoane sau unei familii o soluție temporară de locuire, clujenii s-au împărțit rapid în două tabere. Unii au lăudat gestul, considerându-l o dovadă rară de generozitate într-un oraș unde chiriile au devenit aproape inaccesibile. Alții, însă, au criticat oferta, susținând că locuința este „dărăpănată” și că anunțul ascunde o formă subtilă de exploatare sau „muncă mascată” sub pretextul găzduirii gratuite.

Cartierul Grigorescu, unul dintre cele mai căutate din Cluj-Napoca, este cunoscut pentru liniștea și proximitatea față de Someș, dar și pentru prețurile ridicate ale proprietăților. Tocmai de aceea, ideea unei case oferite gratuit — chiar și una veche — a atras atenția rapid.

Fotografiile (acolo unde au fost distribuite) ar arăta o casă modestă, cu urme vizibile ale trecerii timpului, dar locuibilă. Mulți internauți au spus că ar fi dispuși să accepte o astfel de ofertă, mai ales în contextul economic actual.

În timp ce unii cer autorităților să verifice condițiile în care se face oferta, alții speră ca astfel de inițiative să se înmulțească, oferind o șansă celor aflați în dificultate.

Indiferent de intenția reală a celui care a postat anunțul, acesta a reușit să pună pe masă o discuție importantă pentru comunitate: cât de greu este, de fapt, să găsești un acoperiș deasupra capului în Cluj-Napoca în 2025?

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Prin Oras

Apel la donare de sânge – Hai să-l ajutăm împreună pe Balogh Eduárd! ❤️

Stefan Petre

Published

on

Dragi Părinți, Cunoscuți și Prieteni, 🙏

La solicitarea medicilor, Asociația Părinților Báthory face un apel către toți cei care pot ajuta prin donare de sânge.

🧒 Balogh Eduárd, băiețelul de 12 ani rănit grav în accidentul de pe strada Avram Iancu, se află în prezent internat la secția de terapie intensivă neurochirurgie pediatrică (ATI Neurochirurgie) și are urgent nevoie de sânge (grupa A2).

Totuși 👉 donatorii de orice grupă sanguină pot ajuta!
Fiecare donare contează, iar fiecare gest de solidaritate poate face o diferență uriașă.


🩸 Informații importante pentru donatori:

📍 Unde se poate dona:
La orice centru de donare din Cluj sau din țară.

🩹 Ce trebuie să menționați:

„Pentru Balogh Eduárd, internat la ATI Neurochirurgie – Cluj.”

🕒 Până când se poate dona:
➡️ Vă rugăm să faceți donarea până cel târziu joi, 9 octombrie.


Fiecare picătură de sânge înseamnă o șansă reală la viață. ❤️
Prin gestul tău, îl poți ajuta pe Eduárd să lupte și să se întoarcă acasă sănătos.

Mulțumim din inimă tuturor celor care aleg să se implice,
pentru timpul, empatia și sprijinul acordat! 🙏

Asociația Părinților Báthory

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Orasul Tau

Povestea cârciumii “Maimuța Plângătoare” din Cluj: de la restaurant celebru la simbol literar

Alex Campian

Published

on

Imagine de arhivă cu fațada cârciumii Maimuța Plângătoare din Cluj

„Maimuța Plângătoare” a fost un restaurant și o cârciumă renumită din Cluj, cunoscută în special în perioada interbelică. Localul se afla pe actuala stradă Emil Isac, la numărul 4 în anii 1930 (pe atunci Bartha Miklós), devenind numărul 3 după reorganizarea numerotării în 1941.

În anii ’30, localul purta numele de Grand, dar identitatea sa s-a schimbat radical după ce, deasupra intrării, a fost pictată o maimuță care plângea. Imaginea a atras atenția trecătorilor și clienților, iar restaurantul a fost curând botezat neoficial „Maimuța Plângătoare”. Proprietarul localului era Androvics Sándor.

După instaurarea regimului comunist, restaurantul a fost închis în urma naționalizării, iar clădirea a fost demolată. Însă, în anii ’90, după Revoluție, localul a fost redeschis pe același teren, ca grădină de vară, purtând același nume – de această dată oficial. Maimuța ilustrată de pe firmă dispăruse o vreme, dar ulterior a fost repusă, probabil de un alt proprietar.

Numele cârciumii a devenit celebru în cultura locală și națională după ce scriitorul Bálint Tibor a folosit „Maimuța Plângătoare” ca titlu pentru unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale – o operă cu valențe simbolice și autobiografice.

Documente din 1939 arată că la acea vreme, restaurantul era deținut de Cosma Ana, însă în acea sursă nu apărea explicit numele „Maimuța Plângătoare”.

Clădirea inițială a fost construită la începutul secolului XX, în zona canalizată a pârâului Cigánypatak (zona Házsongárd), în apropiere de clădirea de la nr. 1, care avea o structură similară. Unul dintre proprietarii anteriori ai terenului a fost Stroba József.

Sursă foto : Clujul și clujenii Facebook 

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom