Connect with us

Prin Oras

Din vremea când Eliade era Poponeț

Alex Campian

Published

on

Din vremea când Eliade era Poponeț

de Marius HUC, producător de televiziune, unul dintre cei mai speciali jurnaliști din RomâniaCitesc în această perioadă o carte nemaipomenită.De fiecare dată când am fost întrebat în ce epocă mi-ar fi plăcut să trăiesc, am spus că în perioada interbelică.De ani de zile, vânez jurnale și memorii din acea perioadă. Și după fiecare astfel de carte citită, îmi doresc să existe la un moment dat o mașină a timpului cu care să dau o raită în interbelic. Măcar insectă trăitoare o zi să fiu, să mă așez pe o catedră din Universitatea București și să ascult un curs al lui Nae Ionescu, să îmi dau seama de ce îl divinizau studenții, pentru ce magnetism aparte îi subjuga cu totul. Sau să mă așez pe o perdea dintr-o crâșmă unde stau de vorbă, la aceeași masă, Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian și Mircea Vulcănescu. Că deși pare greu de închipuit, oamenii ăștia chiar se întâlneau și discutau de-ale vremii și, mai ales, de-ale vremurilor.Citesc de câteva zile „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, scris între finalul anilor ’30 și  începutul anilor ’40 ai secolului trecut, de către Jeni Acterian. Știu că numele nu vă spune nimic și nu mi-ar fi spus nici mie dacă în liceu, înainte de 1989, dirigintele nu ne-ar fi spus despre marile personalități care au învățat la Spiru Haret.Știam despre cei doi frați Arșavir și Haig Acterian. La începutul anilor ’90 chiar am citit Jurnalul unui pseudo-filozof al lui Arșavir Acterian. Arșavir Acterian a murit în 1997 și îmi pare rău că nu m-am întâlnit cu Dânsul. Aș fi mers într-o zi de primăvară să îl scot la o plimbare la bulevard sau în zona Mântuleasa, poate aș fi mers la liceu, la Spiru Haret.Nu am crezut vreo secundă că mai trăiește în anii 90, colegii săi scriitori erau atunci prea ocupați cu lupta politică, cu războiul pentru șefia Uniunii Scriitorilor… Cum să îl invite undeva public și să spună lumii ,,Uite-l! Trăiește! Iubește-l!’’ Despre Arșavir și Haig Acterian aflasem însă și din Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade.Despre Haig știam că a fost director al Teatrului Național în perioada guvernării legionare. Evident, a fost trimis în inchisoare după ce Antonescu i-a eliminat pe legionari de la putere. Soția lui Haig, uimitoarea actriță din acele timpuri, Marietta Sadova, l-a implorat pe Regele Mihai să îi elibereze soțul din închisoare. Majestatea Sa, în mărinimia Lui, l-a eliberat pe Haig, dar mareșalul Antonescu, cel care nu uita și nu ierta, l-a trimis în prima linie a frontului.Mânuitorul de cuvinte, iubitorul de scenă și creatorul de frumos Haig Acterian nu știa însă să mânuiască și armele, astfel că a murit pe front, în 1943, la Kuban, în Uniunea Sovietică. O viață de film. De fapt, o viață de teatru. Și un personaj ilustru, uitat însă de lume.Spre rușinea mea, nu știam despre existenta unui jurnal scris de Jeni Acterian. Citesc cu uimire și port în nări de câteva zile mirosul interbelicului, îmi mângâie auzul sunetele filmelor care rulau pe Bulevardul Elisabeta, glasul marilor actori care jucau în piesele dramaturgilor români, foșnetul paginilor de cărți citite în grabă la Fundație de către studenți, ,,ascult’’ cu încântare frânturi din cursurile lui Nae Ionescu, PP Negulescu sau Tudor Vianu, ,,particip’’ la întâlnirile soților Nottara cu Elvira Godeanu și Marietta Sadova iar apoi mă ,,plimb’’ pe faleza de la Balcic – pământ românesc atunci, și ascult bârfele despre Radu Beligan – ,,dragă, e urât și mai are și defectul ăla de vorbire, dar cu atât mai mult, se vede că va fi un mare actor.’’Nu v-aș fi povestit toate acestea, ca să fac pe deșteptul sau pe marele cititor. Sau să vă închipuiți despre mine că între două manele ale lui Tzancă Uraganu (da, știu cine e domnul și pe ce loc e in trending pe youtube) mă uit pe vreun site cu citate celebre și învăț două pe zi, cu care să mă laud mâine în timp ce îmi dau ochii peste cap alunecînd pe lentile.Ci pentru asta…La un moment dat, tânăra studentă la Filosofie Jeni Acterian, excedată de volumul de cărți pe care trebuie să le citească pentru un examen, își amintește cu oroare despre ultimele seri, în care s-a întâlnit cu Eliade, cu spiritualul și galantul Eugen Ionescu, cu veselul și limbutul Petre Țuțea, a fost la concertul lui Enescu și a aruncat priviri vinovate spre loja opusă, unde stăteau Nae Ionescu și o nouă cucerire. Mai mult, a bârfit urât despre Maruca, soția lui Enescu, cea care avusese o legătură de ani de zile cu Profesorul.,,GATA! AJUNGE CU TOATE MONDENITĂȚILE ASTEA!’’, scrie cu furie Jeni Acterian. La citirea acestui pasaj, am lăsat puțin cartea jos, mi-am ridicat ochelarii pe chelie și mi-am frecat ochii.Băi frate, eu știu că monden e altceva! E cu Poponeț, e cu Botezatu, e cu Bianca Drăgușanu, e cu Daniela Crudu… E cu sex, e cu droguri, cu alea alea în nește treburi, cu parnos, cu mangleală, cu coolăreală, cu Hugo, cu șampanie la roabă…Adică ceea ce mie mi se părea o minune a lui Dumnezeu, să fiu insectă într-o crâșmă unde vorbesc de-ale lor Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian și Mircea Vulcănescu, era o biată mondenitate?S-a dus un mit pentru mine! Nu mai vreau să trăiesc în interbelic!Am să încerc să mă reorientez, să trăiesc peste 100 de ani, să văd dacă un jurnalist de atunci va fi la fel de dezamăgit ca mine când va citi Jurnalul unei fete și mai greu de mulțumit, de fapt, o nesătulă, de Daniela Crudu.Hm, spuneți și voi… Interbelicul! Ce harneală!

Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Orasul Tau

Un Adio Dureros: Taximetria din Cluj-Napoca a Pierdut un Coleg Drag

Stefania Heinz

Published

on

Astăzi, o veste tristă a cutremurat comunitatea taximetriștilor din Cluj-Napoca, lăsând în urmă un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut și apreciat. Pe un grup dedicat profesioniștilor din domeniul taximetriei, a apărut o postare care a stârnit un val de emoție și regrete: „Taximetria din Cluj-Napoca a pierdut un coleg. Așa cum îi spuneam noi, „Mami”, un om bun, un coleg adevărat, plecat mult prea devreme dintre noi.”

Postarea, plină de durere și respect, este un omagiu adus unui bărbat care, deși nu mai este printre noi, va rămâne în inimile celor care l-au cunoscut. „Mami” era un nume drag colegilor săi, un om care a fost mereu acolo pentru oricine avea nevoie de ajutor, un suflet generos care a lăsat o amprentă adâncă în comunitatea taximetriștilor din Cluj.

Acesta nu a fost doar un coleg de serviciu, ci o persoană care știa cum să aducă un zâmbet pe fețele celor din jur. Prietenii din breaslă își aduc aminte de momentele petrecute împreună, de discuțiile sincere și de momentele de camaraderie care făceau din fiecare zi de muncă o experiență mai ușoară. Cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie pierderea imensă simțită acum de toți cei care l-au cunoscut.

„Plecare mult prea devreme” – aceasta este fraza care se repetă în comentariile colegilor, subliniind cât de nedreaptă este viața uneori. Moartea prematură a unui om bun este o tragedie care lasă urme adânci, nu doar în familie, ci și în cercul celor care l-au admirat și respectat.

Condoleanțele pentru familia îndurerată sunt exprimate de către întreaga comunitate de taximetriști, care le transmite un mesaj de compasiune și putere în aceste momente grele. „Dumnezeu să vă dea putere în aceste momente grele și să-l așeze pe Mami în pace și lumină”, sunt cuvintele care reflectă durerea profundă resimțită de toți cei care au avut onoarea să-l întâlnească.

În aceste clipe de tristețe, taximetriștii din Cluj își dau adio unui coleg drag, un om care a fost mult mai mult decât un simplu partener de muncă – a fost un prieten, un sprijin, o prezență caldă într-o lume adesea marcată de agitație și oboseală.

„Drum lin, coleg drag” – aceasta este încheierea postării, un ultim omagiu adus unui om care va rămâne mereu în amintirea celor care l-au iubit și respectat.

Pierderea unui coleg de muncă nu este niciodată ușoară, dar în cazul lui „Mami”, ea este cu atât mai grea, având în vedere impactul pe care l-a avut asupra celor din jurul său. Rămas bun, „Mami”. Drum lin! 🕊️🚖

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Orasul Tau

Noua imagine a Sora Shopping Center: transparența ca strategie de mediere urbană

Maria Costea

Published

on

O randare recentă oferă o primă privire asupra modului în care ar putea arăta Sora Shopping Center din Cluj-Napoca după finalizarea amplului proiect de renovare aflat în pregătire. Intervenția propusă urmărește redefinirea relației dintre clădire și oraș, cu un accent puternic pus pe deschidere, vizibilitate și integrare urbană.

Accesul principal dinspre strada Brassai Sámuel este gândit ca un punct-cheie al noii identități arhitecturale. Fațada este tratată prin suprafețe vitrate ample, care permit o legătură vizuală directă între interiorul centrului comercial și spațiul public. Această abordare transformă clădirea dintr-un volum închis într-un element permeabil, care comunică activ cu orașul.

Conceptul de transparență este folosit ca strategie de mediere urbană, având rolul de a estompa granița dintre spațiul comercial și țesutul urban din jur. Prin utilizarea sticlei și a volumelor clare, proiectul propune un dialog continuu între activitățile din interior și viața străzii, contribuind la animarea zonei și la creșterea atractivității pietonale.

Renovarea nu vizează doar o actualizare estetică, ci și o repoziționare a Sora Shopping Center în peisajul central al orașului, adaptată nevoilor actuale ale comunității urbane. Noua imagine sugerează un spațiu mai luminos, mai accesibil și mai conectat la fluxurile pietonale și vizuale ale Clujului.

Proiectul este semnat de Atelier Fkm, în colaborare cu Filofi și Trandafir Arhitectură, echipe care propun o viziune contemporană asupra regenerării clădirilor existente, punând accent pe sustenabilitate, deschidere și integrare urbană.

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Orasul Tau

Cum aleg pacienții cabinetele stomatologice din Mărăști și ce face diferența reală

Diana Petrescu

Published

on

Cartierul Mărăști din Cluj-Napoca oferă o varietate largă de cabinete stomatologice, fiecare promițând tratamente moderne și rezultate bune. Totuși, experiența pacienților arată că diferențele dintre aceste cabinete nu țin doar de dotări sau prețuri, ci mai ales de modul în care este trăit actul medical.

Pentru mulți, vizita la stomatolog rămâne asociată cu stresul, durerea sau disconfortul. Însă, din ce în ce mai des, apar și exemple care schimbă complet această percepție.

Ce caută, de fapt, pacienții

Analizând opiniile pacienților care au trecut prin mai multe cabinete stomatologice din Mărăști, apar câteva criterii recurente:

  • tratamente fără durere

  • o abordare calmă și atentă

  • explicații clare

  • tehnologie modernă

  • senzația de siguranță și confort

Deși multe cabinete bifează teoretic aceste aspecte, puține reușesc să le îndeplinească în mod constant.

Experiența care schimbă așteptările

Există cabinete în Mărăști unde tratamentele sunt corecte din punct de vedere medical, dar realizate într-un ritm alert, cu mai puțină atenție la confortul pacientului. În contrast, tot mai mulți pacienți vorbesc despre experiențe complet diferite, în care procedurile sunt atât de fine încât relaxarea devine naturală.

Sunt relatări frecvente despre pacienți care spun că au ajuns să se relaxeze complet în timpul tratamentului, unii chiar afirmând că „ai putea adormi în scaun”. Acest tip de feedback nu apare întâmplător și este strâns legat de profesionalismul și experiența medicilor.

Rolul tehnologiei moderne

Un alt element important care separă cabinetele obișnuite de cele cu adevărat performante este nivelul aparaturii utilizate. Tratamentele minim invazive, diagnosticarea precisă și intervențiile sigure sunt posibile doar acolo unde există investiții constante în tehnologie.

În acest context, Cabinetul Stomatologic Diacicov este menționat frecvent ca exemplu de bună practică, fiind recunoscut pentru utilizarea unor echipamente moderne și pentru adaptarea continuă la noile standarde din stomatologia actuală.

De ce este recomandat de pacienți

Fără a fi promovat agresiv, Cabinetul Diacicov apare constant în recomandările pacienților din Mărăști. Motivele invocate sunt similare:

  • lipsa aproape totală a durerii

  • mișcări extrem de precise și delicate

  • medici care explică și lucrează cu răbdare

  • o stare de calm rar întâlnită într-un cabinet stomatologic

Rata mare de pacienți care revin și recomandă mai departe este un indicator clar al calității serviciilor, mai ales într-o zonă cu ofertă atât de diversă.

Concluzie

Alegerea unui cabinet stomatologic în Mărăști nu ar trebui să se bazeze doar pe proximitate sau preț. Experiențele pacienților arată că diferența reală este dată de confort, finețea tratamentelor și nivelul tehnologic.

Iar atunci când aceste criterii sunt analizate obiectiv, Cabinetul Stomatologic Diacicov este adesea menționat ca reper și recomandare naturală pentru cei care își doresc o experiență stomatologică lipsită de durere și stres.

Facebook Comments Box
Tetarom

Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom