Connect with us

Prin Oras

Economie de paiață

Alex Campian

Published

on

Economie de paiață

strictsecret.ro a publicat, la rubrica Creiere, un nou articol scris de Goran Mrakić, poet, pasionat de aforisme satirice, sârb înfocat al Poli Timișoara:La începutul lunii ianuarie a anului 1994 ziarul ”Politika” se vindea la chioșcurile din Belgrad cu 500 de dinari. La sfârșitul aceleiași luni a ajuns să coste două milioane. Spargerea țării, războiul civil, instabilitatea politică, inflația galopantă, sancțiunile internaționale și embargoul aveau să producă pagube materiale și morale irecuperabile. În timp real oamenii n-au simțit, însă, adevărata magnitudine a dezastrului. Precum în proza lui Albert Camus, au putut gusta din absurdul existenței care dizolvă voința, dar, fiind preocupați de lupta pentru supraviețuire, au reușit să anuleze temporar lipsa de sens a vieții în niște condiții greu de imaginat în trecut. Deveniseră cu toții niște antieroi care considerau că șansa de a ieși din absurd, înstrăinare și vinovăție constă într-o banală schimbare de paradigmă politică, în girarea cu încredere a unui fantomatic fond de investiții sau în reinterpretarea unor mitologii ancestrale în contextul brutalității crimei organizate.Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani în lume, indiferent de părerile și convingerile fiecăruia dintre noi, a dus la schimbarea unor algoritmi de funcționare, gândire și manifestare. Personal, o simt la nivel de vibrație interumană, de incertitudine social-politică și de (ne)încredere față de tot ceea ce înseamnă, generic vorbind, sistem. Unii au ales să se retragă în propria carapace, în timp ce alții se refulează ieșind cu vehemență la atac împotriva semenilor care gândesc altfel, precum copiii din ”Împăratul muștelor”.Acum câteva luni mă plimbam prin cartier și mă gândeam intens la o dezbatere în care m-am lăsat angrenat pe facebook. Chiar dacă încerc să nu mă implic și să privesc evenimentele din jur din perspectiva satirului detașat, aș minți dacă aș spune că răutatea gratuită, aroganța nejustificată și complexele de superioritate nu mă afectează. Scriitorul englez Martin Amis scria într-un roman că ”victoria este de partea celor capabili de saltul exponențial, a celor care pot uimi permanent prin violența lor.” Ei bine, în acea zi, în timp ce ticluiam răspunsuri virtuale și încercam să înțeleg ”sursa răului”, m-am angajat în traversarea străzii asigurându-mă doar din dreapta. Știam acea șosea secundară, am trecut pe acolo de sute de ori, dar am omis că se circulă în ambele sensuri și nu m-am uitat deloc în stânga, de unde era să mă izbească o camionetă. Am evitat impactul în ultima clipă, iar vina mi-ar fi aparținut în totalitate. Tot ceea ce am fost și urma să devin s-ar fi încheiat printr-o izbitură seacă. Paf, gata! Dintr-o dată, orice nedumerire, încrâncenare sau dezbatere și-ar fi pierdut complet sensul. Oricât de trufași ar fi și oricât de indispensabili s-ar crede, fragilitatea oamenilor îi readuce mereu în aceeași poziție de start. Sau finiș.Sînt sigur că m-am schimbat la rândul meu. Nu-mi dau încă seama dacă în rău sau în bine, chiar dacă în sinea mea mă străduiesc să nu răspândesc energii negative, să nu fac rău nimănui și să nu mă prezint în nici un context altfel decât sînt în realitate. De multe ori nu-mi iese, de multe ori clachez sau mă las luat de valul momentului. Regret de fiecare dată după ce, asemenea racului care ”stă singur într-un babilon tactic” (Raku), mușc momeala și mă las ademenit la mal.Sîntem în miezul unor schimbări majore pe plan global, așa că-mi rezerv dreptul să rămân sceptic față de portavocile, asumate sau nu, ale propagandei de orice fel. Asemenea cetățenilor Iugoslaviei în ruine din 1994, nu percepem evenimentele la adevărata lor magnitudine. Atitudinea mea nu ține de tactică sau strategie, ci de al șaselea simț, de un impuls din subconștient, din firava experiență de viață. Nefiind însă deținătorul adevărului absolut și neprimind rapoarte despre ceea ce se decide în culise, acolo unde se face adevărata istorie, e foarte posibil să mă înșel, să comit erori de calcul sau prognoză, să anticipez totul greșit.Nu pot să explic rațional nimănui că un șmecheraș din Girocului sau Șagului are uneori capacitatea de a înțelege mai bine viața și realitatea decât un filozof care nu se poate debarasa de pathosul autoadmirativ și care n-a ieșit niciodată din bula propriului laborator intelectual.Revenind, însă, la lucruri mai serioase, ne apropiem cu pași repezi de acea zi a anului de care ne amintește refrenul lui Artanu, ”Ce bine sună hitu’, al lu’ îndrăgostitu”. Keep peace in your soul, it is still a beautiful world.

Source link

Facebook Comments Box

Actualitate

România intră în RĂZBOI! Primele drone ROMÂNEȘTI, gata de zbor! Clujul, la putere!

Cosmin Ardelean

Published

on

România intră în era dronelor! Producția militară începe ACUM! Clujul, implicat în planul național de înarmare!

România se pregătește să devină un jucător important pe piața de armament! Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a anunțat că, până la finalul acestui an, se va începe producția de serie a primelor drone românești cu utilizare militară și civilă. Această decizie marchează un pas semnificativ în dezvoltarea industriei de apărare naționale și are implicații majore pentru economia clujeană, având în vedere potențialul sectorului IT din regiune.

“În momentul de faţă, ceea ce o să avem sigur până la final de an, e faptul că o să avem dronele noastre, că o să avem RDX-ul şi TNT-ul, lucrăm la remodernizarea liniilor de producţie pe aceste două componente extrem de importante. O să avem, în aproximativ doi ani şi jumătate, propriile noastre pulberi, într-un joint venture cu o mare companie din afara României, şi, de asemenea, avem mecanismul FMS pentru muniţie calibrul 155”, a declarat ministrul.

Investițiile în industria de apărare vor fi masive. Bogdan Ivan a precizat că un miliard de lei vor fi alocați în acest an proiectelor de producție de tehnică militară, bani care vor ajunge la companiile naționale din domeniu.

Pentru a asigura succesul acestui proiect ambițios, se lucrează strâns cu Ministerul Apărării pentru a identifica nevoile Armatei Române și a vedea cum poate industria autohtonă să le acopere. Se analizează capacitățile de producție existente și se fac investiții țintite pentru a le extinde și moderniza.

România nu se limitează doar la producția internă, ci dorește să joace un rol activ și în mecanismul SAFE al Uniunii Europene, dedicat înarmării. Ministrul Ivan a evidențiat avantajele competitive ale României în domenii precum tehnologia avansată, securitatea cibernetică, AI și drone, domenii în care Clujul are un potențial semnificativ de contribuție.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Actualitate

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

Cosmin Ardelean

Published

on

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

O veste tristă lovește inima industriei românești: Ciserom Sebeș, fabrica de șosete cu o istorie de aproape 100 de ani, a închis porțile. Odată, gigant în producția de ciorapi, cu o capacitate de 10 milioane de perechi pe an, Ciserom lasă în urmă 98 de angajați și o bucată din istoria economică a țării.

Fabrica, înființată de un german în 1927, a trecut prin vremuri grele și glorioase. Pentru generații întregi de români, Ciserom era mai mult decât un loc de muncă. Era un simbol, o identitate. Așa cum își amintește cu nostalgie un fost angajat, Mihai Petrescu: “Când se ieșea din schimb era o mare de oameni, ca furnicile, care se îndrepta spre oraș”.

Dar vremurile s-au schimbat. Decizii greșite, concurența acerbă și costurile ridicate au încetinit motoarele gigantului. “Producem o pereche de șosete cu 17 lei și o vindem cu 5 lei. Nu se poate continua așa”, a mărturisit noul proprietar, o firmă din Sibiu care a preluat Ciserom în 2024.

Concluzia a fost tragică: închiderea. Cei 98 de angajați, mulți aproape de pensie, se confruntă acum cu incertitudinea șomajului. Ciorapii Ciserom, odată mândria industriei românești, se vând la prețuri derizorii pentru a lichida stocurile: 3-5 lei perechea.

Tragedia fabricii Ciserom este un simptom al problemelor cu care se confruntă industria românească: supraviețuirea într-o piață globalizată, în care costurile de producție sunt o provocare constantă.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Prin Oras

Tudor Chetreanu stârnește dezbateri pe rețelele sociale: Este legal să fii pe bicicletă în zona delimitată?

Stefania Heinz

Published

on

Tudor Chetreanu, provoacă gândirea critică și atrage atenția asupra regulilor de circulație, a publicat recent o fotografie pe rețelele sociale însoțită de întrebarea: „În suprafața delimitată, este legal să fii pe bicicletă? DA/NU🤓”.

Imaginea, aparent simplă la prima vedere, prezintă o zonă urbană bine definită – posibil un trotuar, o pistă pentru pietoni sau o zonă de intersecție – dar cu indicatoare care pot pune pe gânduri chiar și pe cei mai experimentați bicicliști.

Comentariile nu au întârziat să apară, iar părerile sunt împărțite. Unii susțin că este legal, atâta timp cât nu există semne explicite de interzis sau nu se pune în pericol siguranța pietonilor. Alții invocă prevederi clare din Codul Rutier care interzic deplasarea cu bicicleta în anumite zone, cum ar fi trotuarele, dacă nu există pistă specială.

Ce spune legea?
Conform legislației rutiere în vigoare, bicicliștii nu au voie să circule pe trotuar decât dacă există o pistă special amenajată pentru ei. Totuși, situațiile pot fi interpretate diferit în funcție de marcaje, semne de circulație sau reglementări locale.

Tudor Chetreanu nu oferă un răspuns direct, ci provoacă publicul la reflecție – o abordare educativă ce atrage tot mai multă atenție.

Indiferent de răspunsul „corect”, inițiativa lui subliniază un lucru esențial: e nevoie de mai multă claritate în semnalizarea rutieră și de o educație constantă pentru toți participanții la trafic.

Tu ce crezi? E legal să fii pe bicicletă în acea zonă? Scrie-ți opinia în comentarii

Facebook Comments Box
Continue Reading

Cele mai citite