Connect with us

Prin Oras

Urăşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!

Alex Campian

Published

on

Actualitate pe înţelesul lui Rareş Bogdan: România suportă de peste trei decenii invazia de jos în sus a derbedeilor politici

Întoarce şi celălalt obraz, doar ca să-ţi iei avânt să-i tragi un cap în gurăVă plac poveştile cu caporali? Dar am şi eu eu de zis una. Şi am şi cu poză…Am făcut armata la Regimentul de Gardă din Bucureşti cu baza pe bulevardul Ho Chi Min. Cum eu n-am înţeles nimic din armată, nici Armata n-a înţeles nimic din mine, aşa că, după două luni, am fost vărsat la Compania de Pază a Academiei Militare cu recomandarea de a fi ţinut în arest până mi se termină stagiul, „dacă vor să nu aibă probleme”.Să ai o şansă cât de mică să nu se prăvale o instituţie pa cap să te împacheteze şi să-şi ia în serios rolul de „părinte” care „face om din tine”, trebuie să înţelegi cum funcţionează acea instituţie, legile şi regulamentele după care funcţionează.Aşa că m-am pus pe citit şi pe priceput reguli, legi şi regulamente. Apoi am dat un examen şi din soldat am devenit caporal. Am apucat să fiu şi fruntaş câteva luni mai încolo, dar asta-i altă poveste.E iarna lui ’83, o iarnă cum numai în Bucureşti puteai avea: cu un ger de crăpau pietrele. Caporalul Lungu îşi ia în primire prima misiune de gardă: comandantul gărzii la Academia Militară (cea de la „Leu”). Corpul de gardă era un subsol şi atât. Mâncarea era adusă cu cârca în „marmite”. De la „Companie” la „Academie” făcea gheaţă, iar în Corpul de Gardă nu era nici măcar un mijloc de a o dezgheţa. Şi atunci statul avea grijă de cetăţenii săi. Grijă să simtă că „servesc” Patria şi că se călesc servind-o. Încercaţi voi să mâncaţi varză „de armată” cu flori de gheaţă – aşa că am făcut foamea în prima zi şi noapte de „serviciu”.Ordinul era „vă descurcaţi”. Aşa că dimineaţă am început să mă descurc. Şi ce văd? Popota Academiei la cinci paşi de noi şi cum un bucătar vărsa la canal cu marmitele „cacao cu lapte” şi arunca resturile micului dejun al „elevilor” ofiţeri. Aşa că m-am echipat frumos, conform „regulament” şi m-am dus la cerşit.„Sunt funcţia, gradul” (că funcţia dobora gradul), „am văzut că aruncaţi la canal şi gunoi bunătate de mâncare, avem următoarea situaţie, mor copiii ăştia de foame, aş vrea să stau de vorbă cu cineva care să ia decizia să ne daţi nouă 13 porţii din ce aruncaţi, sau măcar să ne daţi posibilitatea să ne încălzim mâncarea la dumneavoastră în popotă”.Au ieşit bucătăresele să se râdă de mine: „Ce vrei, măi, nespălatule” (deh, uniforma statului, la a treia sau a patra generaţie de purtat, n-aţi vrea să mă fi văzut).„Dispari, măi de aici!”„Dar, vă gândiţi că vorbim despre nişte copii care nu au ce mânca, care vă apără, care suferă, care ar putea fi chiar copiii dumneavoastră? V-ar face plăcere să ştiţi că cineva îşi bate joc de copilul dumneavoastră, aşa cum îşi bate cineva joc aici? Doar aruncaţi mâncarea aia. Măcar să le încălzesc mâncarea pe care o prmesc”…„Dispari!”Cert este că n-am reuşit nici măcar să intru pe uşa popotei.Aşa că „m-am orientat” – altă expresie învăţată atunci. Şi am luat Regulamentul de Gardă (celebrul RSGG). Unde scria frumos ceva de genul (citez din memorie ideile principale): „Comandantul gărzii, împreună cu două santinele echipate cu armamentul din dotare şi muniţie de război, are obligaţia de a controla la terminarea programului la Punctul de Control, inclusiv corporal, personalul angajat al unităţii aflate în pază şi apărare”.Aşa că „am întors şi celălalt obraz” şi m-am prezentat conform Regulament la Punctul de Control la terminarea programului. Primul lucru a fost să-l arestez pe imbecilul de „ta major” care era acolo şi căruia nu-i venea să creadă că Regulamentul zice ceea ce zice (aveam funcţie mai mare).Apoi i-am luat pe rând pe toţi şi toate, care cum au apărut cocoşaţi şi cocoşate de mâncarea pe care o furau. Legitimat, consemnat la tabel, confiscat mâncarea, azvârlit pe uşă afară.„Maică, luai şi eu doi peştişori pentru copii, nu fii hain!” „Desigur, maică, te rugai şi eu de ceva mâncare pentru nişte amărâţi mai de dimineaţă, sau măcar să mă laşi să le încălzesc mâncarea. Ce mi-ai zis?” „Dispari!” „Păi, dispari!”Ce mai vaiet, ce mai vuiet… „mă nenoroceşti”. „Pardon, te-ai nenorocit singură când ai uitat să fii om”… În fine, vă jur: în viaţa mea nu am văzut atâta de haleală scoasă cu plăsuţa şi sub pulpana hainei, câtă am văzut atunci.Pe la miezul nopţii am primit un telefon: „Tovarăşul comandant? Sunt generalul X, şeful Academiei Militare, îmi cer scuze pentru neînţelegerea iscată bla-bla-bla, haideţi să nu facem un eveniment din toate acestea”.N-am făcut, că nu acesta era scopul. În schimb, de atunci şi până m-am „liberat”, oamenii mei au avut mâncarea caldă cu fundiţe şi complimente din partea Popotei. Când se schimba garda, făceau ăia punct de observaţie: „Cine e Comandantul?” „Nebunul ăla cu mustaţă. Fiţi oameni!”Prin urmare: se fură de când ne ştim. Se fură, dar nu se împarte, acesta este şi motivul pentru care se ajunge la conflicte. Dacă se ajunge la conflicte, este bine să ştii cum să le gestionezi, să-ţi cunoşti duşmanul ca pe tine însuţi şi să nu faci nimic din ceea ce nu ai face tu dacă eşti în locul lui. Iar când ţi-ai obţinut poziţia de forţă, nu abuza. Că orice abuz îţi va sparge şi ţie buza.E bine să ştii legea – uite legea poate folosi scopului chiar şi într-un regim totalitar, chiar şi într-un sistem închistat, abuziv. Dar legea nu garantează imunitate pentru totdeauna. Maxim impunitate după ce fapta s-a consumat.Ni se spune despre iubire, dar la adăpostul acesteia se fac toate atrocităţile. Se rescriu „Învăţământele” despre iubire, înlocuindu-le cu ură: în fond, scopul scuză mijloacele. Iubire fără respect şi înţelegere nu există. Ori nimeni nu înţelege pe nimeni, nimeni nu respectă pe nimeni, doar se cere iubire.Iar eu vă zic: nimic nu este mai periculos decât cel care nu mai are nimic de pierdut, cel care te va putea privi de sus, de pe marginea piscinei: el cu un topor în mână, tu în chiloţei. S-a mai întâmplat, se va mai întâmpla.Iar cei mai proşti sunt cei care cred că cu bani îşi cumpără liniştea. Că, plătind puţin din ce-au luat în general cu japca, falsul şi minciuna, le asigură siguranţa.Dar eu vă întreb: 100 de jandarmi echipaţi până în dinţi, aflaţi între 10.000 de oameni care sunt dispuşi să întoarcă celălalt obraz doar ca să-şi ia avânt să dea un cap în gură, se gândesc la cum să apere Legea, sau la cum să ajungă întregi acasă, la copii şi la nevastă?Atâta s-a abuzat de iubire, că a ajuns să semene cu un viol în grup.Şi, gata! Victor Lungu, jurnalist, scriitor, făcător de ciorbe memorabile cu borș și tarhon

Source link

Facebook Comments Box

Actualitate

România intră în RĂZBOI! Primele drone ROMÂNEȘTI, gata de zbor! Clujul, la putere!

Cosmin Ardelean

Published

on

România intră în era dronelor! Producția militară începe ACUM! Clujul, implicat în planul național de înarmare!

România se pregătește să devină un jucător important pe piața de armament! Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a anunțat că, până la finalul acestui an, se va începe producția de serie a primelor drone românești cu utilizare militară și civilă. Această decizie marchează un pas semnificativ în dezvoltarea industriei de apărare naționale și are implicații majore pentru economia clujeană, având în vedere potențialul sectorului IT din regiune.

“În momentul de faţă, ceea ce o să avem sigur până la final de an, e faptul că o să avem dronele noastre, că o să avem RDX-ul şi TNT-ul, lucrăm la remodernizarea liniilor de producţie pe aceste două componente extrem de importante. O să avem, în aproximativ doi ani şi jumătate, propriile noastre pulberi, într-un joint venture cu o mare companie din afara României, şi, de asemenea, avem mecanismul FMS pentru muniţie calibrul 155”, a declarat ministrul.

Investițiile în industria de apărare vor fi masive. Bogdan Ivan a precizat că un miliard de lei vor fi alocați în acest an proiectelor de producție de tehnică militară, bani care vor ajunge la companiile naționale din domeniu.

Pentru a asigura succesul acestui proiect ambițios, se lucrează strâns cu Ministerul Apărării pentru a identifica nevoile Armatei Române și a vedea cum poate industria autohtonă să le acopere. Se analizează capacitățile de producție existente și se fac investiții țintite pentru a le extinde și moderniza.

România nu se limitează doar la producția internă, ci dorește să joace un rol activ și în mecanismul SAFE al Uniunii Europene, dedicat înarmării. Ministrul Ivan a evidențiat avantajele competitive ale României în domenii precum tehnologia avansată, securitatea cibernetică, AI și drone, domenii în care Clujul are un potențial semnificativ de contribuție.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Actualitate

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

Cosmin Ardelean

Published

on

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

O veste tristă lovește inima industriei românești: Ciserom Sebeș, fabrica de șosete cu o istorie de aproape 100 de ani, a închis porțile. Odată, gigant în producția de ciorapi, cu o capacitate de 10 milioane de perechi pe an, Ciserom lasă în urmă 98 de angajați și o bucată din istoria economică a țării.

Fabrica, înființată de un german în 1927, a trecut prin vremuri grele și glorioase. Pentru generații întregi de români, Ciserom era mai mult decât un loc de muncă. Era un simbol, o identitate. Așa cum își amintește cu nostalgie un fost angajat, Mihai Petrescu: “Când se ieșea din schimb era o mare de oameni, ca furnicile, care se îndrepta spre oraș”.

Dar vremurile s-au schimbat. Decizii greșite, concurența acerbă și costurile ridicate au încetinit motoarele gigantului. “Producem o pereche de șosete cu 17 lei și o vindem cu 5 lei. Nu se poate continua așa”, a mărturisit noul proprietar, o firmă din Sibiu care a preluat Ciserom în 2024.

Concluzia a fost tragică: închiderea. Cei 98 de angajați, mulți aproape de pensie, se confruntă acum cu incertitudinea șomajului. Ciorapii Ciserom, odată mândria industriei românești, se vând la prețuri derizorii pentru a lichida stocurile: 3-5 lei perechea.

Tragedia fabricii Ciserom este un simptom al problemelor cu care se confruntă industria românească: supraviețuirea într-o piață globalizată, în care costurile de producție sunt o provocare constantă.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Prin Oras

Tudor Chetreanu stârnește dezbateri pe rețelele sociale: Este legal să fii pe bicicletă în zona delimitată?

Stefania Heinz

Published

on

Tudor Chetreanu, provoacă gândirea critică și atrage atenția asupra regulilor de circulație, a publicat recent o fotografie pe rețelele sociale însoțită de întrebarea: „În suprafața delimitată, este legal să fii pe bicicletă? DA/NU🤓”.

Imaginea, aparent simplă la prima vedere, prezintă o zonă urbană bine definită – posibil un trotuar, o pistă pentru pietoni sau o zonă de intersecție – dar cu indicatoare care pot pune pe gânduri chiar și pe cei mai experimentați bicicliști.

Comentariile nu au întârziat să apară, iar părerile sunt împărțite. Unii susțin că este legal, atâta timp cât nu există semne explicite de interzis sau nu se pune în pericol siguranța pietonilor. Alții invocă prevederi clare din Codul Rutier care interzic deplasarea cu bicicleta în anumite zone, cum ar fi trotuarele, dacă nu există pistă specială.

Ce spune legea?
Conform legislației rutiere în vigoare, bicicliștii nu au voie să circule pe trotuar decât dacă există o pistă special amenajată pentru ei. Totuși, situațiile pot fi interpretate diferit în funcție de marcaje, semne de circulație sau reglementări locale.

Tudor Chetreanu nu oferă un răspuns direct, ci provoacă publicul la reflecție – o abordare educativă ce atrage tot mai multă atenție.

Indiferent de răspunsul „corect”, inițiativa lui subliniază un lucru esențial: e nevoie de mai multă claritate în semnalizarea rutieră și de o educație constantă pentru toți participanții la trafic.

Tu ce crezi? E legal să fii pe bicicletă în acea zonă? Scrie-ți opinia în comentarii

Facebook Comments Box
Continue Reading

Cele mai citite