Connect with us

Social

Opinia unui student din Clujul anului 1996, despre orașul de azi: ”Viniturile” au salvat Clujul. Numai ungurii au de fapt pedigree de clujean

Stefan Petre

Published

on

Opinia unui student din Clujul anului 1996, despre orașul de azi: ”Viniturile” au salvat Clujul. Numai ungurii au de fapt pedigree de clujean

Voicu Ienci, un cunoscut editorialist și influencer din județul Hunedoara, fost student la Cluj în anii 90, a vorbit scris o opinie despre importanța ”viniturilor” pentru șlefuirea Clujului de azi. ”În ’96, când am ajuns in Cluj prima data, orașul era un cadavru proaspăt. Ati avut curiozitatea morbidă sa contemplati un cadavru vreodată? E inert și urat la prima vedere, ne repugna si ne inspaimanta, dar dacă avem puterea sa trecem peste primul contact si prima impresie aferentă, vom începe sa deslusim si alte amănunte, bineînțeles, dacă vorbim de un exemplar cat de cat prezentabil, nu in putrefactie, nu ciopartit in vreun accident. 
Începem sa distingem amintirea trăsăturilor frumoase, ale omului viu care era si care, probabil, ne stăruie in amintiri. Incercam chiar sa ii transpunem stări -de la odihna, liniste sau impacare, pana la incrancenarea, spaima sau zbuciumul momentului părăsirii unei lumi. Cam asa arata Clujul in plina epoca funariota, un oraș superb si plin de farmece candva, stors de orice argument economic, după ce banii de la Caritas se terminasera aruncați în vânt consumerist, devenit dezolant in paragină amestecată cu kitsch patriotic -mai potrivit dughenelor din parcări de turci, decât vreunui demers cu adevărat național. Pe anatomia trupului inert al orasului isi duceau viata, într-un dute-vino apatic, oamenii triști si impovarati din centru -umbre ale unei istorii glorioase de un secol, striviti sub povara amintirilor, precum acela care pica de sus si are permanent in minte gandul ca nu se mai poate ridica.Mai practici si putin mai energici, clujenii la prima sau a doua generatie de orasean, pitiți prin blocurile Manasturului sau Marastiului, veșnic trebăluitori pe la vreun garaj de tabla plantat în peisaj precum nuca în perete, încercau soarta cu degetul, cu grija si sfiala cu care atingi o fata mare, de la care nu ai mari sperante ca vei izbandi sa ii furi fecioria.Un atelier aici, un magazin dincolo, mai un fast-food sau o langoserie -totul intr-o debandada levantina, nici pe departe in ordinea central-europeana a Clujului istoric. În plus, ce nu puteau face în oraș, completau în împrejurimi, pe tarlalele berechet, transformate mai apoi in comori imobiliare -la capăt de Câmpului, spre Floresti, in Borhanci sau spre Apahida, unde blochistii trudeau la sfarsit de saptamana pe cate un petec de pamant mai abitir decat in epoca de glorie a muncii patriotice in agricultura. Singura vitalitate -autentica, dar cheală de bani si de perspective, eram noi, studenții -încrezuții de la drept, flegmaticii de la medicină, visatoarele un pic leșinate de la litere și gagicile practice și darnice de la științe economice, băieții buni și haiosi de la politehnica. Eram tot ce mai avea Clujul de atunci si, in pofida a ce se putea crede, nu era putin. Eram o speranta firavă doar în aparență, asa cum viitorul avea sa o demonstreze. In anii 2000, cand orasul a scapat, in sfarsit, de obsesia ridicola, nociva si distructiva numita Funar, s-a pricopsit cu doua argumente care, departe de gandul să nu fi existat si anterior, s-au intalnit fericit si decisiv in ceea ce numim dezvoltarea si afirmarea Clujului si clujenilor: un primar care, măcar dacă nu a fost in stare de cine știe ce performanțe manageriale, a avut bunul simt sa nu se bage și sa lase lucrurile sa curga, fara sa puna piedici prea mari si inutile si niste universității, in care încă se făcea scoala si care adunau tot ce misca si demonstra inteligenta din vreo zece județe.Da, Clujul a crescut pe spatele astora. Nu perfect, nu armonios, nu destul de planuit si dichisit, dar a crescut enorm in 10-15 ani, pana la punctul in care, incepand cu mijocul, deceniului trecut, cresterea asta s-a transformat in mod de functionare intrinsec, iar orasul s-a confruntat, pentru prima data dupa saizeci de ani, cu provocarea unei reconceptii totale si profunde a intregului spatiu pe care il ocupa. Cam in acest punct se afla Clujul in acest moment, pe fondul unei cresteri si accelerari economice fara precedent, in care investitiile au fost atrase de competentele, energia si disponibilitatea acelor studenti bine educati si pregatiti din anii ’90 si 2000, veniti de oriunde cu gandul sa ramana aici. In general, crizele economice atrag urgent crize demografice, pica industria, nu mai vine altceva in loc decat sclavie in croitorie, oamenii cu meserii se risipesc, familiile si copiii pleaca odata cu ei. Exemplele sunt nenumarate -numai la mine, in judetul Hunedoara, am vreo zece.La Cluj, copiii veniti de pretutindeni si scoliti in universitati au vrut sa ramana, au fost in stare sa traga si sa muște cu toata dantura pentru visul lor, iar capitalul este destept si sensibil, vede si actioneaza din timp, mai ales cand nu are de-a face cu nebuni in administrația urbei. Miracolul de la Cluj -si dincolo de multele lucruri inca neizbutite, chiar putem vorbi de un miracol, s-a petrecut, a fost posibil doar cu infuzia demografica si aportul economic al fortei de munca al celor veniti din Alba, Mures, Salaj, Bistrita, Maramures, Satu Mare, Hunedoara (sa ma iertati daca am omis pe cineva).Ei sunt cei care au salvat urbea din inertia prafuita, din coma economica si sociala presarata cu pusee de tensiune populista, din paragina si distrugerea la care era condamnata. Pe munca, pe bratele, pe mintea si pe argumentul existentei lor, un cadavru urbanistic si comunitar a renascut intr-un corp social viguros si energic, capabil sa produca bani si dezvoltare. “Viniturile” asa cum le place sa ii numeasca unor “clujeni de vita nobila”, a caror bunici au schimbat sapa cu saiba la mijloc de secol trecut, au salvat si au creat viitor. Bineinteles, dezvoltarea a adus probleme, paradigme si paradoxuri noi -de la o piata imobiliara scumpa spre exorbitanta, la probleme urbanistice, de trafic si poluare, dar va dau un pont si tineti minte ca imi veti da dreptate -tot niste “vinituri” le vor rezolva intr-un fel sau altul. Va mai spun inca ceva -singura sansa a dezvoltarii e si mai multa dezvoltare, si mai multa extindere si crestere, implicit si mai multe “vinituri”. PS: E cel putin hilar, daca nu ridicol, ca oameni la a doua sau a treia generatie in oras sa ii numeasca “vinituri” pe cei care si-au castigat cu prisosinta dreptul sa traiasca aici, pe bratele si mintea lor.Daca exista vreun drept istoric al statutului de clujean cu pedigree, pai numai ungurii cu stramosi de la 1800, cel putin, il pot avea in orasul asta”.

Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy

mobilizare

Clujul se unește pentru Răzvan, băiețelul de 4 ani care are nevoie de o minune ca să trăiască o copilărie normală

Alex Campian

Published

on

Răzvan Cristea, băiețelul de 4 ani diagnosticat cu Sindromul Mowat-Wilson, are nevoie de ajutor pentru tratament

Are doar 4 ani, dar viața lui Răzvan Cristea este o luptă continuă. Nu merge, nu vorbește, nu se joacă, nu râde ca ceilalți copii. În locul parcului și al grădiniței, copilăria lui se desfășoară între saloane de spital, centre de terapie și drumuri obositoare către medici specialiști.

Diagnosticul? Unul devastator: Sindromul Mowat-Wilson, o boală genetică rară, care îi afectează grav dezvoltarea. Este o boală care nu iartă și care pune la încercare nu doar trupul firav al lui Răzvan, ci și inima unei mame care nu renunță.


🔬 O speranță dincolo de granițe: tratamentul revoluționar din Mexic

O rază de speranță vine de la mii de kilometri distanță: în Mexic, o tehnologie inovatoare numită Cytotron ar putea stimula regenerarea neuronală. Este poate singura șansă pentru Răzvan de a face primii pași, de a rosti primul cuvânt, de a trăi o viață cât mai apropiată de normal.

Costul acestei speranțe este însă uriaș: peste 55.000 de euro pentru tratament, transport, cazare. O sumă imposibilă pentru părinții lui Răzvan, dar o sumă accesibilă dacă ne unim.


👩‍👦 O mamă care nu renunță. Un copil care are nevoie de noi.

În prezent, Răzvan urmează o terapie de stimulare auditivă cerebrală în Belgia. Mama lui, Andreea, luptă neobosit. Nu cere minuni. Cere doar o șansă pentru copilul ei. O clipă de normalitate. Un „mamă” spus din inimă. Un pas, o privire, un zâmbet.


💌 Cum îl poți ajuta chiar acum pe Răzvan:

📲 Trimite un SMS cu textul RAZVAN la 8827 – donezi 2 euro. Poți trimite oricâte vrei.
🌐 Donează online: www.impreunapentrububu.ro/doneaza
🏢 Reprezinți o companie sau poți sprijini altfel? Scrie la: contact@impreunapentrububu.ro


🧩 Poți fi piesa lipsă din povestea lui

Este una dintre acele povești în care nu poți rămâne indiferent. Răzvan poate fi copilul oricăruia dintre noi. Și are nevoie urgentă de ajutor. Dacă astăzi alegi să trimiți un mesaj, să donezi sau să distribui, s-ar putea ca într-o zi să-l vezi mergând, vorbind, râzând. Și să știi că ai fost parte din această minune.

Nu-l lăsa singur în această luptă. Răzvan nu mai poate aștepta.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Eveniment

Magia Nopții la Cluj Never Sleeps, surprinsă de fotograful Lucian Nuță

Egon Kilin

Published

on

Weekendul trecut, Clujul a fost din nou cuprins de farmecul nopții, odată cu ediția spectaculoasă Cluj Never Sleeps. Pe strada Iuliu Maniu, locul unde istoria se întâlnește cu energia urbană, trupa Eternal Flames a încins atmosfera cu un show de foc plin de emoție, lumină și adrenalină. 🔥🌙

În mijlocul acestui spectacol vizual impresionant, fotograful Lucian Nuță a reușit să surprindă esența momentului în imagini de o forță rară – cadre care redau nu doar mișcarea flăcărilor, ci și vibrația publicului, conexiunea dintre artiști și oraș, și acel „ceva” magic ce transformă o noapte de vară într-o amintire de neuitat. ✨

📷 Lucian este cunoscut pentru talentul său de a captura momente autentice, iar seria de fotografii de la Cluj Never Sleeps dovedește încă o dată măiestria sa. Fiecare imagine transmite povestea unei nopți în care arta, pasiunea și orașul au bătut la unison.

#cluj #clujulmagic #clujneversleeps #eternalflames #luciannuta #artaînstradă #noapteamagică

Foto: Lucian Nuta

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Actualitate

De ce și-a părăsit o tânără viața construită în Cluj pentru a se întoarce la Timișoara

Alex Campian

Published

on

Pentru mulți tineri din România, comparația între Cluj-Napoca și Timișoara devine inevitabilă – mai ales atunci când aleg o facultate sau își caută un loc de muncă. Cele două orașe, considerate centre universitare și economice importante, sunt adesea puse față în față în funcție de oportunități, costuri și calitatea vieții.

O tânără care a locuit zece ani în Cluj-Napoca a povestit pe Reddit că se gândește serios să se întoarcă în orașul natal, Timișoara. După un deceniu în „capitala Ardealului”, aceasta simte că orașul nu mai corespunde așteptărilor și nevoilor sale actuale.

„A fost o perioadă frumoasă, dar în ultimii ani am început să simt că orașul nu-mi mai oferă ce căutam. Prietenii din copilărie sunt în Timișoara, iar cei pe care i-am legat aici fie au plecat, fie ne vedem rar. Nu mai simt același vibe, iar Clujul mi se pare, de ceva vreme, overhyped și scump pentru calitatea vieții oferite, cu prețuri nejustificate”, a explicat ea.

Tânăra a remarcat că Timișoara are un cost al vieții mai accesibil, mai ales în privința chiriilor și a locuințelor. În plus, ea i-a provocat pe alți români să-și împărtășească experiențele privind cele două orașe.

Un alt utilizator a comentat că numărul mare de clujeni stabiliți în Timișoara poate fi un semn al atractivității orașului din vest. În plus, apropierea de capitale europene precum Budapesta sau Belgrad este un avantaj important.

„Sunt mai mulți clujeni în Timișoara decât timișoreni în Cluj. E un semn, zic eu. În plus, în trei ore ajungi în Budapesta sau Belgrad. De la Cluj, nu prea ai unde merge în același interval. La minusuri: nu ai Untold și nici multe opțiuni de zbor. Vara e foarte cald, fiind zonă de câmpie. Însă oamenii mi se par mai relaxați decât în Cluj, unde există o atitudine pe care n-am înțeles-o niciodată”, a spus acesta.

Un alt român a remarcat că, deși Timișoara este mai plată și lipsită de relief, Clujul oferă acces rapid la natură – munți, păduri și lacuri – ceea ce îl face ideal pentru activități în aer liber.

„În Cluj, la 15 minute cu bicicleta ești în pădure, iar la o oră ai munți și lacuri. În Timișoara ai doar malurile Begăi și ale Timișului, fără mașini. Pe de altă parte, Timișoara e mai aerisită, cu bulevarde largi și prețuri mai decente.”

Un fost locuitor al Clujului, mutat de câțiva ani în Timișoara, spune că orașul bănățean e unul al contrastelor: are un centru spectaculos, dar și cartiere neîngrijite precum Fabric sau Iosefin. În schimb, Clujul e mai uniform, însă cu o dezvoltare urbanistică haotică în zonele periferice, cum ar fi Florești sau Apahida.

„Timișoara are multe palate impresionante, în timp ce în Cluj le numeri pe degete. În centru, Clujul are clădiri mici, de un etaj. Dar Timișoara suferă la capitolul întreținere – multe clădiri istorice sunt în paragină.”

Diferențele se simt și în infrastructura urbană și în prețurile locuințelor. Deși Clujul dispune de un aeroport mai bine conectat, de spitale moderne și de universități apreciate, costul vieții este considerabil mai ridicat.

„Timișoara este încă mai accesibilă pentru un tânăr la început de drum. Chiriile și apartamentele sunt mai ieftine. Deși aeroportul are mai puține zboruri, apropierea de Belgrad și Budapesta compensează”, a explicat un alt comentator.

Tot el subliniază că Timișoara are o climă mai blândă iarna, spre deosebire de Cluj, unde frigul e mai aspru.

„Timișoara e un oraș în care parcă simți că trăiești, iar Clujul a devenit sufocant”, a concluzionat un utilizator care a locuit în ambele orașe.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom