Timp Liber

Palatul Teleki/ Foto: visitcluj.ro

  


Palatul Teleki din Cluj-Napoca a fost construit pe strada Mihail Kogălniceanu, numărul 7, în trecut Ulița Lupilor. Această clădire este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură barocă laică clujeană, edificiu reprezentativ pentru barocul transilvănean. Palatul, construit după planurile arhitectului care a construit Castelul Bánffy Clădirea este dispusă pe un plan în formă de U, aripa reprezentativă este cea spre strada Kogălniceanu, aripa laterală mai lungă fiind cea spre strada Hermann Oberth. Palatul etajat are subsol aproape sub toată suprafaţa lui. Aripa principală, spre strada Kogălniceanu are acoperiş de tip mansardă, cu pante rupte, tipice barocului târziu clujean, aripile laterale au primit acoperişuri în două ape mai simple şi mai scunde.


Gangul acoperit al porţii, care asigură accesul dinspre strada Kogălniceanu, este copia simplificată a intrării palatului Bánffy: acolo zona carosabilă are câte un pasaj lateral pe ambele laturi, aici există numai un singur pasaj pietonal, pe partea estică, iar peretele de vis-a-vis doar prin tratarea cu pilaştri şi arcade evocă pasajul-lipsă. Stâlpii rectangulari, care susţin arcadele de legătură dintre pasajul pietonal şi zona carosabilă a gangului sunt preluate de asemenea din palatul Bánffy, la fel şi culoarul de la parterul aripii principale, boltit cu calote boeme, care se continuă şi în aripa estică. Scara iarăşi este versiunea mai simplă a celui din palatului clujean des menţionat, potrivit enciclopedie.referinte.ro.Construit în perioada 1790-1795 după planurile arhitectului vienez Joseph Leder, care a colaborat și la construcția Castelului Bánffy de la Bonțida, palatul aparține barocului târziu, cu elemente de clasicism. Succesiunea de pilaștri prevăzuți cu capiteluri lucrate cu mare măiestrie îi conferă unicitate în peisajul arhitectural clujean.


Deținut inițial de familia contelui Teleki, intelectual rafinat și important demnitar local, comisar regal și comite de Dăbâca, palatul a fost ulterior preluat de Biserica romano-catolică, urmând ca în perioada comunistă să fie naționalizat și să găzduiască un internat. Palatul Teleki în trecut/ Foto: bjc.roCITEȘTE ȘI:
O clădire veche din Cluj rămâne a statului. Se transformă în filială a Bibliotecii „Octavian Goga”Despre istoria familiei TelekiFamilia Teleki, mai precis generalul Ádám Teleki I. (1703–1763) poseda încă în secolul al XVIII-lea trei imobile în strada Kogălniceanu, şi din unificarea, sau prin schimbul acestora, s-a format acea parcelă de colţ, pe care fiul lui, contele Ádám Teleki II. construise palatul. Ádám Teleki II.(1740–1792) a avut o carieră tipică pentru aristocraţia transilvană a vremii: a fost comite de Dăbâca, locţiitor de comite în comitatele Cluj, Turda şi Solnocul de Mijloc, consilier gubernial, comisar regal regional de Cluj. Contele intrase şi în istoria literaturii prin mai multe poeme (una scrisă pentru memoria primei sale soţii, Mária Wesselényi), şi a tradus în limba maghiară Cid-ul de Corneille.


Prin cercetările istoricului de artă József Biró au fost descoperite acele proiecte şi variante de proiecte realizate de Iosif Leder (1749–1814), care trădează influenţa exercitată de palatul Bánffy (proiectat de Johann Eberhard Blaumann, terminat în anul 1786) asupra clădirii de dimensiuni mai mici. Iosif Leder a fost unul dintre cei mai căutaţi arhitecţi şi meşteri constructori de la cumpăna secolelor XVIII-XIX, şi i se cunosc proiecte şi pentru castelul Bánffy de la Bonţida, meşterul fiind şi în slujba acestei familii. Deci influenţa celor două clădiri Bánffy nu este de loc întâmplătoare. Prima variantă de proiect este nedatată (cândva după 1786), şi Biró leagă desenul de palatul de astăzi doar condiţionat, deoarece este vorba despre o clădire proiectată pe o parcelă mult mai mică. Însă proiectul arată o clădire de colţ, şi nu este exclus că Ádám Teleki cu timpul mărise parcela prin cumpărarea loturilor învecinate. Palatul a fost proiectat în dimensiuni mai mici, cu faţadă principală mai scurtă (opt axe de goluri la etaj) şi cu doar două aripi. Tratarea faţadelor, forma golurilor şi cele mai importante elemente ale planului (gangul central, salonul de la etaj) apar şi în proiectul final. Trebuie să remarcăm şi faptul, că proiectul a fost realizat încă înaintea mutării Guberniului la Cluj, deoarece cele mai multe palate baroce au fost comandate de membrii aristocraţiei ardelene care au fost funcţionarii înalţi ai diferitelor instituţii ale Marelui Principat.Citiți monitorulcj.ro și pe Google News

CITEȘTE ȘI:

Source link