Connect with us

Prin Oras

Viața bate filmul prost

Alex Campian

Published

on

Din vremea când Eliade era Poponeț

Început de vară. Vineri.Caporalul Huc, 19 primăveri, transmisionist instruit să ucidă inimile mamelor cu fete bătrâne – „uite-l, Doamne, e și frumușel și mai are și armata făcută” – mergeam spre Ministerul Apărării din Drumul Taberei. Când am coborât din tramvaiul 41, am primit un covrig de la un bătrân cocârjat, care m-a oprit și mi-a spus o poveste despre cum a făcut el armata la tancuri, în anii 50.Paranteză. Nu a existat ieșire din unitate, fie de la Buzău, fie de la Otopeni, în care caporalul Huc să nu primească un covrig. Așa era lumea atunci, imediat după Revoluție – îți dădea tot ce avea mai bun. Mai mult, cred că în 26 – 27 decembrie 1989, o tânără de liceu din Buzău mi-a înfipt în țeava pistolului mitralieră un trandafir. Din iubire și respect, presupun. Tânăra era în parc, în Crâng, cu iubitul. Ăla s-a uitat fioros spre domnișoara care, practic, arunca trandafirii pe care el dăduse bani, în flintele soldaților. După ce am făcut câțiva pași, am scos trandafirul și l-am aruncat. Eram doar în misiune…… se zvonise că teroriștii se ascund în tabela de marcaj a stadionului din Buzău. Când am ajuns acolo, cel mai curajos dintre noi – nu eu – a urcat ca un veritabil cercetaș în tabela de marcaj. A scos capul prin cercul de sub inscripția OASPEȚI și comandantul plutonului l-a întrebat de jos, în ciuda evidenței: “Ai găsit ceva, Păpurică?” Iar ăla, din înaltul tabelei, a răspuns: “Fix un căcat. Am și călcat în el, să-mi bag picioarele…” Asta și făcuse, își băgase picioarele unde nu trebuie. Încă ceva, nu îl chema Păpurică, dar ăsta era numele comun al tuturor militarilor în termen.Când erai învățat cum să răspunzi la un ordin, așa suna: “Permiteți să raportez, sunt soldat Păpurică, bla bla”. Toți eram niște păpurici.Revenim în Drumul Taberei. Eu, caporalul Huc, merg în continuare spre Ministerul Apărării. Sunt tot în misiune, una plăcută până acum. Duc o raniță în spate, în care am cam un kilogram de cireșe, culese dimineață din livada unității de la Otopeni. Intru în Minister (la intrare mai primesc un covrig de la ofițerul de serviciu – “ia, caporale, că vin oamenii și ne aduc covrigi de nu mai avem unde să îi punem. Au luat câinii din curtea ministerului câte două kilograme pe ei de la Revoluție până acum…”) și mă îndrept spre o clădire părăginită. Deschid ușa cu un scârțâit preluuuuuuuuuuung. Cădeau pereții, dar podeaua lucea, semn că un soldat harnic avea sector acolo. Cu petrol dădea pe jos, e clar. Mirosea de amețeai instantaneu.“Să trăiți, am venit să iau filmul”, am spus în timp ce scot din raniță cireșele de mai. Dacă îi dădeai ceva subofițerului simpatic, puteai să îți alegi filmul pe care a doua zi, în clubul unității, îl proiectai colegilor militari.          „Să trăiești, tinerețe! Uită-te pe rafturi, alege ce vrei!”Deja făceam asta, mă uitam pe rafturi după un film mai scurt. Un film de o oră și 45 de minute avea 12 role cu peliculă, cântărea vreo 25 de kilograme. Privirea mi-a picat pe 7 role stinghere. Aproape că se înjumătățea greutatea pe care trebuia să o car în spate, prin tramvaiul 41, prin autobuzul 449 și încă vreo doi kilometri pe jos până la unitatea din Otopeni.“Știți ce film este acesta?” “Unul scurt, golanule”, mustăcește subofițerul. Mă uit pe capacul rolei, era un film produs în Republica Democrată Germană.“Îl iau pe acesta”, spun fericit. „Ia-l, flăcău!”Nu prea aveam succes cu filmele mele. Inițiativa privată intrase chiar și în unitățile militare. Un militar reușise să bage în unitate un aparat video. Cei care voiau să vadă videoclipul cu Lambada, ca să învețe cum se dansează piesa, sau să vadă videoclipul Sacrifice al lui Elton John – ăsta rupea atunci, sau să vadă un pornoșag cu gândul la iubita pe care a lăsat-o acasă, plăteau 5 lei și erau mult mai satisfăcuți – chiar și la propriu – decât dacă vedeau gratuit un film adus de mine de la minister.Producție RDG, țineți cont…Sâmbătă, în timp ce în sala de festivități rula filmul meu, au fost vreo 10 militari. Unii s-au uitat plictisiți un sfert de oră și au plecat, unii au scris iubitelor scrisori de amor… Când s-a terminat și rola 7, pe ultimii doi militari din sală i-am trezit din somn și i-am trimis spre dormitoare, să își continue activitatea.Luni, am dus filmul înapoi. A venit iar vineri și m-am dus să iau alt film. Era o căldură înfiorătoare. Mâncând covrigul primit când am coborât din 41 – de data asta mi l-a dat o femeie, mă gândeam la ce chin va fi drumul înapoi. Aveam cămașă cu mânecă scurtă – aveam voie, tăiase mama mânecile uneia normale, dar gandul la cum îmi vor fierbe ciorapii aia groși în bocanci la întoarcere nu îmi dădea deloc pace. Făcusem deja experimentul după o zi de instrucție, dacă aruncai ciorapii în sus, se lipeau de tavan. Nu mai spun de miros…Și brusc, când a scârțâit ușa depozitului de filme, mi-a venit o idee. „”Să trăiți, am venit sa iau filmul”, spun eu în timp ce scoteam din raniță punga cu cireșe.“Spune, tinerețe, ce vrei să îți dau?” ”Să știți că filmul din RDG a avut un succes nebun. Am doi colegi înnebuniți după filmul nemțesc democrat. Ăștia doi, după armată, au de gând să dea examen la Institutul de cinematografie de la ei, de la Caracal. Au mai chemat și alți colegi mâine, să revedem filmul din RDG. Mi-l mai dați o data?”S-a uitat subofițerul lung spre mine, eu încercam să mimez seriozitatea. A zâmbit… ”Ce porc ești, caporale. Hai, ia filmul și marș de aici!”Am băgat cele 7 role în raniță și dus am fost. Sâmbătă, când rula filmul, nu mai era nimeni în sală încă de la rola 5.Luni am dus filmul din nou la minister. “Hai, domnu’ caporal, că tovarăș nu mai pot să îți spun, bine ai venit, că am treabă. Toate filmele produse în țările comuniste se dau la casat. Deja ardem din ele în spatele ministerului, lângă cimitirul Ghencea. Inclusiv filmul ăla din ranița ta îl ardem acum. Auzi, știi ce am găsit în spatele raftului?”“Nu, domnu’!”“Bă, am găsit încă 5 role din filmul ăsta din RDG. Aveau praf de două degete pe ele. Cred că erau căzute de 10 ani, pe puțin. Filmul tău n-a avut final, băi băiatule! Le-ai dat colegilor tăi, pe lângă faptul că era un film prost, un film neterminat!” Auzi, frate… Mă simțeam puțin vinovat. Dar oricum, nu se uita nimeni la filmul ăsta redegist. Am plecat la unitate cu ranița goală, ușor abătut. Nu am mai mers după filme la minister. S-au casat toate filmele comuniste, dar altele nu erau.Cum mi-am adus aminte povestea asta? Am văzut decizia australienilor de a-l expulza pe Djokovic înainte de a apuca să intre pe teren, să joace primul game. Și mi s-a părut fix ca povestea mea cu filmul prost, neterminat. Djokovic e nevaccinat, o fi tâmpit, o fi încălcat legea. Dar e un sportiv uriaș.Eu aș fi vrut să fie lăsat pe teren și să ia bătaie rău, în primul tur. Să îl huiduie spectatorii, să fie umilit de adversar, să râdă de el colegii de vestiar.Așa, Djokovic nu mai e un sportiv, e doar un oarecare nevaccinat, un Șoșoc masculin, un erou al celor care vor manipula informațiile din interes sau din imbecilitate.Erou într-un film prost, căruia nu îi vom afla finalul vreodată. Marius HUC este producător de televiziune, unul dintre cei mai speciali jurnaliști din România

Source link

Facebook Comments Box

Actualitate

România intră în RĂZBOI! Primele drone ROMÂNEȘTI, gata de zbor! Clujul, la putere!

Cosmin Ardelean

Published

on

România intră în era dronelor! Producția militară începe ACUM! Clujul, implicat în planul național de înarmare!

România se pregătește să devină un jucător important pe piața de armament! Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a anunțat că, până la finalul acestui an, se va începe producția de serie a primelor drone românești cu utilizare militară și civilă. Această decizie marchează un pas semnificativ în dezvoltarea industriei de apărare naționale și are implicații majore pentru economia clujeană, având în vedere potențialul sectorului IT din regiune.

“În momentul de faţă, ceea ce o să avem sigur până la final de an, e faptul că o să avem dronele noastre, că o să avem RDX-ul şi TNT-ul, lucrăm la remodernizarea liniilor de producţie pe aceste două componente extrem de importante. O să avem, în aproximativ doi ani şi jumătate, propriile noastre pulberi, într-un joint venture cu o mare companie din afara României, şi, de asemenea, avem mecanismul FMS pentru muniţie calibrul 155”, a declarat ministrul.

Investițiile în industria de apărare vor fi masive. Bogdan Ivan a precizat că un miliard de lei vor fi alocați în acest an proiectelor de producție de tehnică militară, bani care vor ajunge la companiile naționale din domeniu.

Pentru a asigura succesul acestui proiect ambițios, se lucrează strâns cu Ministerul Apărării pentru a identifica nevoile Armatei Române și a vedea cum poate industria autohtonă să le acopere. Se analizează capacitățile de producție existente și se fac investiții țintite pentru a le extinde și moderniza.

România nu se limitează doar la producția internă, ci dorește să joace un rol activ și în mecanismul SAFE al Uniunii Europene, dedicat înarmării. Ministrul Ivan a evidențiat avantajele competitive ale României în domenii precum tehnologia avansată, securitatea cibernetică, AI și drone, domenii în care Clujul are un potențial semnificativ de contribuție.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Actualitate

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

Cosmin Ardelean

Published

on

Fabrica de șosete care îmbrăca România, pusă la pământ! Angajații în șomaj, istoria în ruine. Ce s-a întâmplat?

O veste tristă lovește inima industriei românești: Ciserom Sebeș, fabrica de șosete cu o istorie de aproape 100 de ani, a închis porțile. Odată, gigant în producția de ciorapi, cu o capacitate de 10 milioane de perechi pe an, Ciserom lasă în urmă 98 de angajați și o bucată din istoria economică a țării.

Fabrica, înființată de un german în 1927, a trecut prin vremuri grele și glorioase. Pentru generații întregi de români, Ciserom era mai mult decât un loc de muncă. Era un simbol, o identitate. Așa cum își amintește cu nostalgie un fost angajat, Mihai Petrescu: “Când se ieșea din schimb era o mare de oameni, ca furnicile, care se îndrepta spre oraș”.

Dar vremurile s-au schimbat. Decizii greșite, concurența acerbă și costurile ridicate au încetinit motoarele gigantului. “Producem o pereche de șosete cu 17 lei și o vindem cu 5 lei. Nu se poate continua așa”, a mărturisit noul proprietar, o firmă din Sibiu care a preluat Ciserom în 2024.

Concluzia a fost tragică: închiderea. Cei 98 de angajați, mulți aproape de pensie, se confruntă acum cu incertitudinea șomajului. Ciorapii Ciserom, odată mândria industriei românești, se vând la prețuri derizorii pentru a lichida stocurile: 3-5 lei perechea.

Tragedia fabricii Ciserom este un simptom al problemelor cu care se confruntă industria românească: supraviețuirea într-o piață globalizată, în care costurile de producție sunt o provocare constantă.

Facebook Comments Box
Continue Reading

Prin Oras

Tudor Chetreanu stârnește dezbateri pe rețelele sociale: Este legal să fii pe bicicletă în zona delimitată?

Stefania Heinz

Published

on

Tudor Chetreanu, provoacă gândirea critică și atrage atenția asupra regulilor de circulație, a publicat recent o fotografie pe rețelele sociale însoțită de întrebarea: „În suprafața delimitată, este legal să fii pe bicicletă? DA/NU🤓”.

Imaginea, aparent simplă la prima vedere, prezintă o zonă urbană bine definită – posibil un trotuar, o pistă pentru pietoni sau o zonă de intersecție – dar cu indicatoare care pot pune pe gânduri chiar și pe cei mai experimentați bicicliști.

Comentariile nu au întârziat să apară, iar părerile sunt împărțite. Unii susțin că este legal, atâta timp cât nu există semne explicite de interzis sau nu se pune în pericol siguranța pietonilor. Alții invocă prevederi clare din Codul Rutier care interzic deplasarea cu bicicleta în anumite zone, cum ar fi trotuarele, dacă nu există pistă specială.

Ce spune legea?
Conform legislației rutiere în vigoare, bicicliștii nu au voie să circule pe trotuar decât dacă există o pistă special amenajată pentru ei. Totuși, situațiile pot fi interpretate diferit în funcție de marcaje, semne de circulație sau reglementări locale.

Tudor Chetreanu nu oferă un răspuns direct, ci provoacă publicul la reflecție – o abordare educativă ce atrage tot mai multă atenție.

Indiferent de răspunsul „corect”, inițiativa lui subliniază un lucru esențial: e nevoie de mai multă claritate în semnalizarea rutieră și de o educație constantă pentru toți participanții la trafic.

Tu ce crezi? E legal să fii pe bicicletă în acea zonă? Scrie-ți opinia în comentarii

Facebook Comments Box
Continue Reading

Cele mai citite