Connect with us

Eveniment

Om de afaceri clujean, despre experiența Covid. “Trei săptămâni traumatizante”

Stefania Heinz

Published

on

Om de afaceri clujean, despre experiența Covid. “Trei săptămâni traumatizante”

Antreprenorul clujean Sergiu Biriș, creatorul business-urilor de tehnologie Trilulilu și Live Rail, relatează felul în care s-a infectat, iar apoi s-a vindecat în spital de o variantă agresivă a coronavirusului.
“PE SCURT: sunt bine, m-am vindecat după trei săptămâni traumatizante de COVID-19. Sunt acasă. Mulțumesc tuturor pentru gândurile bune! PE LUNG: Dacă mi-ați simțit lipsa în ultimele săptămâni, am vrut să va zic că n-am fost prin vacanță sau concediu. Din păcate am avut parte de o experiență traumatizantă cu nenorocitul asta de virus, din care două am stat internat la Spitalul Clinic Municipal din Cluj-Napoca.

Deși vreau să uit cât mai rapid această experiența… m-am gândit că poate dacă scriu câteva rânduri vă va ajută să vă faceți și voi o idee despre ce înseamnă acest virus și să vă pună puțin lucrurile în perspectivă. Spre deosebire de mulți dintre cunoscuții mei, care au trecut peste COVID ca peste “o răceală mai nasoală”, din păcate am avut “norocul” să mă infectez cu o variantă agresivă a virusului.

Cum m-am infectat? Nu știu. Am avut grijă, am respectat regulile, chiar și cu mai mare strictețe decât cei din jurul meu. Chiar am fost insistent cu oamenii din jur să aibă grijă, să poarte mască, să se dezinfecteze. Am postat inclusiv pe social media despre cât de important e să te protejezi. Dar, din păcate l-am luat și n-am nici în ziua de azi cea mai mică idee cum…

Partea asta cu infectarea m-a luat complet prin surprindere. Din toată familia (cu noroc) doar eu m-am infectat. Singura mea teorie legată de infectare este că nu am avut suficientă grijă la sănătate în general. Munceam prea mult, eram cu imunitatea jos, probabil boala m-a prins pe picior mai greșit decât pe alții… și asta a fost.

Pentru mine boala a debutat cu toate simptomele: febră, frisoane, pierderea gustului/mirosului, tuse, oboseală, dureri musculare, dureri de cap. În mintea mea sperăm la “ceva ca o gripă” și că vor merge lucrurile înspre mai bine după câteva zile… că va fi că în cazul unei gripe obișnuite: după câteva zile începi să îți mai revii, mai zaci în pat, mai faci una-alta, dar până la urmă te refaci. Mă gândeam: sunt tânăr, n-are cum să fie mai grav de atât. Sigur o să îmi revin.

Problema e că la o săptămână după infectare, deși eram pe tratament, lucrurile s-au agravat și am început să am probleme serioase de respirație. Aveam dureri de cap încontinuu, eram deshidratat, continua febră… și deja eram în punctul în care fiecare respirație era un efort. Nu mai puteam zice o propoziție întreagă fără să mă înec de la tușe. Era tot mai evident că rămâneam încet-încet fără aer în plămâni. O senzație groaznică să nu îți dea plămânii aerul cu care te-au obișnuit…

La recomandarea medicului, îmi verificăm constant saturația oxigenului în sânge cu un pulsoximetru, dar cifrele mergeau din ce în ce mai rău. În momentul în care am ajuns la sub 90% saturație, duminică noaptea, am decis să sun la 112. Era clar că nu mai era de joacă. Era clar că asta nu mai era că “gripa obișnuită” și că ceea ce simțeam nu avea să treacă de la sine.

A fost cea mai deșteaptă decizie să sun la 112. Din fericire, am avut noroc. Salvarea a venit repede și, din momentul în care m-au văzut, m-au conectat imediat la oxigen. În momentul conectării la oxigen mi s-a oprit durerea de cap și tusea. Era clar unde era problema. N-aveam aer. 

La spital mi s-a făcut un computer tomograf la plămâni și am aflat că am “câștigat” varianta COVID cu suprainfecție la plămâni. Mi s-a spus că, pe o scară de la 1 la 20, plămânii erau afectați pe la 12-13. Aveam o variantă severă de COVID, una care va trebui tratată agresiv, motiv pentru care mă vor interna.

Atunci a fost un moment în care am simțit efectiv că am noroc. Era 1 noaptea și tocmai se eliberase un pat în spital. Nu pot să subliniez suficient de mult ce a însemnat pentru mine să aflu în noaptea aia că aveam un pat în spital. Într-o secundă s-a redus totul la importanța vitală de a avea parte de un pat în spital, de tratament și de oameni care te pot ține în viață și să te facă bine. Atât.

La asta mi s-a redus orice dorință. Să am un pat în spital și implicit șansa să mă fac bine. Am fost din prima secundă extrem de impresionat de doctori și de asistente, care m-au tratat cu un profesionalism incredibil, având în vedere circumstanțele, încărcarea, stresul prin care mi-am dat seama că trec fiecare.

Au făcut tot posibilul să mă facă să mă simt cât mai confortabil, mi-au răspuns oricăror întrebări, au fost încontinuu cu atitudine pozitivă și s-au îngrijit de mine cu un zâmbet pe buze, care știam că e acolo, deși nu li se vedeau decât ochii din spatele vizierei și toate straturile protectoare pe care le purtau.

Nu știu cum reușesc acești oameni să se mențină atât de dedicați în față unui astfel de tsunami de infectări, dar îi consider supraoameni. Mi se pare un miracol să poți să fii atât de dedicat în asemenea condiții și să mai și zâmbești…

N-o să întru în mai multe detalii legate de tratament, pentru că nu cred că e relevant. După două săptămâni m-am făcut bine, am revenit acasă. Ce vreau însă să subliniez… și poate lucrul cel mai important de luat în seamă, apropo de protejarea voastră și a familiilor voastre, este că, dacă vă infectați, acest virus o să vă demoleze psihic, picătură cu picătură.

Acest virus te traumatizează prin nepredictibilitatea lui pentru că în mintea ta nu știi exact ce va urma. Nimic nu e predictibil. Nu poți fi sigur că mergi înspre mai bine sau mai rău. Nu poți fi sigur că vei reacționa la tratament. Vei avea tratament? Începi să rămâi încet-încet fără aer…

Nu mai există locuri în spitale. Ce faci? Aici e problema reală a acestui nenorocit de virus. Asta e de fapt punctul în care nu vrei să te regăsești: în punctul în care variantele tale de a supraviețui, până la urmă, se îngustează atât de tare, încât ajungi la “voia sorții”. Cum ai noroc… Ai un pat. Noroc. N-ai. Ghinion.

Și din păcate, dragilor, acolo suntem acum. Tot ce vedeți în media legat de suprasolicitarea spitalelor este viața reală. Nu mai există locuri în spitale. Oamenii sunt în triaje în corturi afară și pe liste de așteptare.

Nici nu vreau să mă gândesc ce înseamnă să fii pus pe o lista de așteptare când tu n-ai oxigen nici să zici două cuvinte… sau să nu ai șansa să ajungi măcar să ai parte de tratament cât de cât. Pentru foarte mulți câteva ore/zile înseamnă deja “prea târziu”.

Ce vreau să spun e că tu trebuie să faci tot posibilul să nu te infectezi, pentru că, din păcate, poți deveni victimă colaterală a unui sistem, care chiar dacă își dorește să te facă bine, e dedicat, e profesionist… nu poate. E pe butuci.

E întins la maximum, n-are nici el oxigen… și trage de el cât poate de mult. Nu-l pune în situația în care să fie forțat să te pună pe o lista de așteptare… Asta trebuie să fie în mintea ta, apropo de protecție. Nu te pune în situația să ajungi acolo.

CA O CONCLUZIE: Aveți mare grijă de voi. Exagerați cu grijă de voi. Puneți-vă sănătatea personală pe primul loc. Mențineți-vă sănătoși în general și cu imunitatea ridicată, încât să aveți măcar o șansa de luptă cinstită în cazul în care va atinge virusul. Protejați-vă cât mai bine și nu va expuneți inutil, că nu merită “să-l faci și măcar ai scăpat”.

Nu știi cât de scurt e paiul pe care o să îl tragi. Cred că vaccinul de anul viitor va fi soluția, dar va dura suficient timp până să scăpăm cu toții din nebunia asta. Până atunci, protejați-vă cât puteți, atât cât puteți și cât depinde de voi. În rest, așa cum ați văzut, se poate întâmpla orice, chiar dacă ai cele mai bune intenții. Pentru mine va urma o perioadă înceată și tihnită de recuperare. Apoi… mai vedem. Multă sănătate tuturor!”.

Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy

Eveniment

Pelerinajul de la Nicula – Rugăciune, lumină și speranță în ziua Adormirii Maicii Domnului

Alex Campian

Published

on

Vedere panoramică cu Mănăstirea Nicula și pelerinii veniți la hram

La poalele blânde ale dealului din satul Nicula, la câțiva kilometri de Gherla, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” pulsează de credință. În fiecare an, pe 15 august, curțile ei se umplu de oameni care vin ca să atingă o bucată din pace — pelerini cu lumânări, copii în brațe, bătrâni cu pași mărunți, tineri cu glasuri tremurate. Anul acesta, ca dintotdeauna, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului rămâne inima acestei adunări: o prezență care adună rugăciuni, lacrimi și povești personale de mulțumire.

Povestea Niculei se împletește cu legenda icoanei care — spun cronicile vechi și memoria colectivă — a plâns în secolul al XVII-lea, un semn care a aprins atenția țăranilor și a clerului. De atunci, locul a devenit sanctuar: bisericuța modestă s-a transformat în mănăstire, iar drumul spre deal s-a umplut de poteci ale credinței. Mulți pelerini vorbesc despre vindecări neașteptate, despre chemări care le-au schimbat viața; alții trec pur și simplu pentru a mulțumi sau pentru a primi o clipă de liniște.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Mănăstirea Nicula, pictată în 1681

Ajunul hramului e o noapte de priveghere: cântecele liturgice se revarsă, tămâia se amestecă cu aerul rece al serii, iar lumânările creează mici constelații pe pavajul curții. Dimineața, procesiunile de pe 14 și 15 august se contopesc într-un flux neîntrerupt de credincioși care își așteaptă rândul la închinare. Mulți au venit pe jos din Gherla sau din satele din jur, tradiție păstrată din generație în generație — alegere făcută nu doar din credință, ci ca jertfă simbolică, ca dialog între trup obosit și sufletul care cere ajutor.

Credincioși participând la Slujba Prohodului Maicii Domnului la Mănăstirea Nicula

În 15 august 2025, pelerinajul a fost din nou un semn că tradiția trăiește: slujbe solemne oficiate la altarul de vară, predici încărcate de mângâiere și sute de mărturii adunate la coadă. Organizatorii au comunicat programul și indicațiile pentru pelerini public, așa cum fac de obicei pe pagina oficială de Facebook a Mănăstirii și pe site-ul instituției — detalii și anunțuri pe https://www.facebook.com/ManastireaNiculaOficial și pe http://www.manastireanicula.ro.

Legendele din jurul icoanei au crescut cu fiecare secol: se pomenește de părinți care au găsit vindecare, de oameni care au lăsat la tocul ușii câte o povară și au plecat mai ușori. Aceste relatări, unele însemnate în arhive, altele păstrate oral, dau culoare pelerinajului: nu e doar un eveniment liturgic, ci o colecție vie de destine care vibrează sub același acoperiș spiritual.

Atmosfera, mai presus de cifre, e una a comuniunii. Vezi freamătul pregătirilor — tarabe cu iconițe, rugăciuni șoptite, mame care leagă părul copilului cu o panglică de coroană, bătrâni care își găsesc loc pe o bancă și stau în tăcere, mulțumind. Pentru mulți, clipa închinării la icoană e mai mult decât ritual: e o reamintire că nu sunt singuri. Lacrima se naște firesc, uneori de bucurie, alteori de ușurare.

Mănăstirea Nicula rămâne, astfel, un far al spiritualității românești — un loc în care istoria, legenda și trăirea contemporană se întâlnesc. Indiferent dacă vii pentru prima oară sau revii după multe hramuri, pleci cu o poveste personală, cu o lumânare stinsă în inimă și cu speranța că drumul spre același deal va mai fi parcurs cândva.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Actualitate

IULIUS – 25 de ani de inovație în retail și regenerare urbană în România

Alex Campian

Published

on

ULIUS 25 de ani de retail și regenerare urbană în România

IULIUS marchează un sfert de secol de activitate, timp în care a redefinit standardele retailului românesc și a transformat marile orașe prin proiecte de referință. Cu o viziune integrată, ce îmbină shoppingul, businessul, natura și lifestyle-ul, compania a devenit un reper nu doar pe piața locală, ci și în Europa de Est.

De la primul mall regional, la proiecte mixed-use de talie europeană

Povestea a început în anul 2000, la Iași, cu primul mall din afara Capitalei – o premieră care a deschis drumul retailului modern în România. Următorii 25 de ani au adus investiții de peste 1,2 miliarde de euro, dezvoltarea rețelei Iulius Mall și lansarea unor proiecte de pionierat în regenerarea urbană: Palas Iași și Iulius Town Timișoara.

Astăzi, portofoliul include:

  • 8 proiecte regionale în Iași, Suceava, Cluj-Napoca și Timișoara

  • peste 320.000 mp de spații de retail

  • 1.000+ branduri internaționale și antreprenori locali

  • peste 73 de milioane de vizite anual

„Proiectele noastre sunt destinația strategică a marilor branduri internaționale. Am dorit să creăm spații vibrante, parte din viața comunității”, afirmă Oana Diaconescu, Head of Retail Leasing IULIUS.

Retail, business și natură – o formulă de succes

Centrele comerciale IULIUS sunt locuri unde cumpărăturile se îmbină cu experiențe de relaxare și socializare: cinematografe, zone HoReCa, centre de entertainment și grădini urbane spectaculoase.
Palas Iași și Iulius Town Timișoara sunt exemple de proiecte mixed-use unde retailul și spațiile office se completează reciproc, generând trafic constant și atractivitate pentru investitori.

Investiții în viitor

  • Iași – Reamenajarea Palasului: 80 milioane € investiți în modernizare, sub semnătura Foster + Partners, cu extinderea zonei verzi și integrarea armonioasă în centrul orașului.

  • Cluj-Napoca – RIVUS: 500 milioane € pentru cel mai mare proiect de reconversie urbană din țară, pe platforma Carbochim, cu 142.000 mp retail și peste 400 de magazine.

  • Constanța – Proiect de regenerare urbană: 800 milioane €, pe 38 ha, cu funcțiuni de retail, office, cultură și divertisment, după un proces unic de bioremediere a terenului.

  • Tomești, Iași – Family Market: 28 milioane €, cu 16.000 mp închiriabili, pentru comerț de proximitate.

O amprentă verde în marile orașe

IULIUS a integrat în proiectele sale 18 hectare de grădini urbane cu peste 80.000 de arbori și arbuști, aducând natura în inima orașelor. În plus, compania este un susținător activ al culturii și artei, găzduind 1.000+ evenimente anual.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Eveniment

Patru cetățeni străini, prinși cu bijuterii furate la un festival din Cluj

Alex Campian

Published

on

Hoți prinși pe Aeroportul Cluj-Napoca înainte de a fugi spre Barcelona

Cluj-Napoca, început de august. Orașul pulsează sub luminile și sunetul unui festival de muzică. În timp ce mii de oameni dansează, patru cetățeni străini își fac loc prin mulțime cu un alt “program artistic”: furturi de bijuterii.

📅 7–10 august – Polițiștii primesc 16 sesizări despre lănțișoare prețioase smulse de la gâtul oamenilor. Biroul de Investigații Criminale intră în alertă. Începe o vânătoare pe timp de festival.


Primul pas greșit al hoților

10 august, seara – Un bărbat de 45 de ani, suspect în mai multe cazuri, este depistat și reținut. Pistele duc rapid la restul grupului.

11 august, dimineața – Aeroportul Cluj-Napoca. Trei persoane – o femeie de 30 de ani și doi bărbați de 46 și 37 de ani – sunt surprinse chiar înainte de a se îmbarca spre Barcelona. Planul de evadare se încheie pe pista de control a Poliției de Frontieră.


Ce au găsit în bagaje

În valize, anchetatorii descoperă:

  • 18 lănțișoare din metale prețioase

  • parfumuri

  • cartușe de țigarete

  • pachete de cafea și alte bunuri

Bunuri furate recuperate de polițiștii din Cluj-Napoca


O operațiune la secundă

Acțiunea a fost coordonată de polițiștii din cadrul Biroului de Investigații Criminale, cu sprijinul Secției Regionale de Poliție Transporturi Cluj-Napoca, Sectorului Poliției de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca, Secției 7 Poliție și Serviciului pentru Acțiuni Speciale.

Toți cei patru suspecți au fost reținuți pentru 24 de ore, iar cercetările continuă pentru a reconstitui întreaga lor activitate infracțională.

📹 Momentul intervenției poate fi urmărit aici: Video

Info&Video: Facebook Inspectoratul de Politie Judetean Cluj

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom