Connect with us

Social

Teologul clujean Radu Preda continuă războiul cu Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei: ”Azi aș putea merge cu anumite dosare la DNA, dar nu o fac”

Stefan Petre

Published

on

Teologul clujean Radu Preda continuă războiul cu Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei: ”Azi aș putea merge cu anumite dosare la DNA, dar nu o fac”

Teologul clujean Radu Preda, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie din cadrul UBB Cluj, este în război deschis cu Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei.PS Irineu este acuzat că l-a suspendat pe iubitul preot Jan Nicolae, din Alba Iulia, pentru că a ținut o slujbă religioasă la ora 23.00, în seara Adormirii Maicii Domnului, în 15 august. Teologul Radu Preda, un discipol al marelui mitropolit Bartolomeu, denumit Leul Ardealului pentru determinarea și corectitudinea sa, a reacționat virulent și a scris mai multe acide postări pe Facebook despre Arhiepiscopul Irineu. Puteți citi AICI detalii.
În ultima postare, mult mai detaliată vorbește despre lucruri grave, relatate mai jos. Sunt destul de rare situațiile în care putem afla detalii din ”bucătăria” internă a bisericii, iar acum Radu Preda oferă detalii surprinzătoare:”VLĂDICA IRINEU NU ESTE UN OM RĂU,ci fundamental rău plasat. Întunecat la chip și la minte, tocilar complexat și prieten al unor zurbagii pe motiv că îi lăudau/laudă potența (sic!), omul acesta este ticălos cu toată ființa. Nu crede și nici nu știe că greșește, universul lui emoțional fiind din altă zonă, la stânga extremă a emisferei craniene. Ani de zile, la Cluj, l-am cercetat involuntar, fără program și fișă, ci doar așa, în trecere, dar cu memoria mea înfiorător de exactă – mulți mi-au spus că este explicația pentru că vorbesc/citesc zece limbi străine – i-am înregistrat apucăturile. Am putut vedea un anti-intelectual perfect. Când eram redactor-șef al publicație eparhiale primeam de la el, lună de lună, un text. Din respect instituțional, îl puneam cât mai vizibil, adică, după regulile artei jurnalistice, pe pagina din dreapta. Luni de zile nici nu l-am citit. Când am făcut-o am început să mă întreb ce personaj imposibil este autorul. Cu câteva texte m-am dus într-o seară la Înaltul Bartolomeu, întrebându-l dacă el a citit. Desigur, nu făcuse asta. Atunci i-am citit eu câteva pasaje și am ajuns curând la concluzia exclamativă WTF!Am încercat să îi spun autorului că teologia lui are o haină publicistică plină de petece, că nu este coerent intelectual și nici „dogmatic”, de pildă, să citezi în aceeași frază Scriptura și pe Voltaire, că supa de legume, ca să aibă gust, oferă fiecărui ingredient dreptul de a se exprima palatin individual. I-am propus chiar refrazări și am pus din partea casei virgulele. Omul, nimic: este textul meu! Plus: eu sunt episcop! Într-o discuție aplicată, enervat de precizia mea filologică, mi-a azvârlit cu sictir: voi, cărturarii! L-am întrebat pe loc dacă se disociază de categoria asta, că așa ar avea un motiv să nu mai scrie, să nu mai mimeze cărturăria, să nu se mai chinuie. Pe scurt, din acea zi nu am mai publicat niciun text al lui. Firește, s-a plâns la Bartolomeu care l-a trimis la… mine. Circ fără animale non-umane.Cu anii, vedeam tot involuntar ce tip de camarilă își formează: dezaxați și tembeli. Unul sau doi studenți care inițial doreau să scrie lucrarea de licență la mine au virat spre el. Nu am suferit, dar am luat act, respectivii neconfirmând până azi nimănui nimic. Apoi, îl vedeam pe săracul domn Vasile, șoferul, cum stătea afară în dreptul geamului vlădicului, așteptând un semn de plecare. Zile la rând. La început credeam că laicul este dus cu capul, iar apoi  am priceput ”schema”. Mă miram și treceam nesimțit pe lângă. Nu bănuiam că boala este atât de adâncă. Oricum, ca de obicei, cu mici excepții, cu Bartolomeu, la masă mai ales, nu vorbeam despre oameni, funcții etc. Eram ocupați cu teme mai serioase. După ce a fost hirotonit minunea de om Vasile (Flueraș) ca al doilea episcop-vicar, cel care îmi era și înainte duhovnic, am asistat la scene de groază. Irineu își ieșise din minți, înjurându-l ca la ușa cortului pe blândul păstor de suflete în ale cărui palme stătea majoritatea suflării dreptmăritoare a Clujului. Un sfânt! Pe cât de mult admiram decizia lui Bartolomeu, pe atât de mult mă disperau apucăturile de psihopat ale lui Irineu. Obsesiv, acesta repeta ”îmi ia strălucirea!”, ”îmi ia…”. La un moment dat, l-am oprit și i-am spus de la obraz: Vlădica, sunteți în toate mințile? Răspunsul neașteptat dar corect: Nu! M-am uitat la el cu mila și scârba unui anatomopatolog. Sunteți tembel!, am mai apucat să îi spun, în ciuda faptului că eram în căutarea unui cuvânt mai potrivit.La un moment dat, fiind implicat ca laic în Consiliul Parohial de la biserica ”Schimbarea la Față”, cea cu iconostasul lui Oravitzan și mozaicul lui Rupnik, alăturare pe care am gândit-o și am premeditat-o, Bartolomeu m-a rugat să fac parte din comisia pentru concursurile de intrare în orașe a preoților. Am fost mirat. Dar de unde și până unde? Ei, băiete, este bine să fie acolo și un mic Bartolomeu! E atât de grav? Da, corupție, simonie. Ups! Nu știu dacă am fost eficient, dar după priviri și icneli cred că am stricat câteva târguri irenice. Firește, azi aș putea merge cu anumite dosare la DNA, dar nu o fac. Ca și în cazul golanilor arhierei din Germania, nu îmi urmez inima, ci rațiunea eclesială. În fine, pe când Bartolomeu era în ultimii ani de viață, Irineu se întorcea de la București. Eu îmi așteptam la aeroport un prieten grec, pe Pantelis Kalaitzidis. Ieșind vlădicul mai repede, s-a înfiripat un dialog. Veniți de la Sinod, nu? Da! Halt, Vă rog să îmi dați voie să spun ce cred: voi, sinodalii, sunteți o clasă de elevi cu dizabilități multiple, dar aveți în Patriarh un diriginte de geniu. Așa-i? Daaa, daaa, daaaa, chiar așa, hâ, hâ! Mă uitam la el și mă întrebam de unde își poate lua un cretin atâta entuziasm. Între timp am aflat. DETOX!”, a scris teologul Radu Preda.

Source link

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy

mobilizare

Clujul se unește pentru Răzvan, băiețelul de 4 ani care are nevoie de o minune ca să trăiască o copilărie normală

Alex Campian

Published

on

Răzvan Cristea, băiețelul de 4 ani diagnosticat cu Sindromul Mowat-Wilson, are nevoie de ajutor pentru tratament

Are doar 4 ani, dar viața lui Răzvan Cristea este o luptă continuă. Nu merge, nu vorbește, nu se joacă, nu râde ca ceilalți copii. În locul parcului și al grădiniței, copilăria lui se desfășoară între saloane de spital, centre de terapie și drumuri obositoare către medici specialiști.

Diagnosticul? Unul devastator: Sindromul Mowat-Wilson, o boală genetică rară, care îi afectează grav dezvoltarea. Este o boală care nu iartă și care pune la încercare nu doar trupul firav al lui Răzvan, ci și inima unei mame care nu renunță.


🔬 O speranță dincolo de granițe: tratamentul revoluționar din Mexic

O rază de speranță vine de la mii de kilometri distanță: în Mexic, o tehnologie inovatoare numită Cytotron ar putea stimula regenerarea neuronală. Este poate singura șansă pentru Răzvan de a face primii pași, de a rosti primul cuvânt, de a trăi o viață cât mai apropiată de normal.

Costul acestei speranțe este însă uriaș: peste 55.000 de euro pentru tratament, transport, cazare. O sumă imposibilă pentru părinții lui Răzvan, dar o sumă accesibilă dacă ne unim.


👩‍👦 O mamă care nu renunță. Un copil care are nevoie de noi.

În prezent, Răzvan urmează o terapie de stimulare auditivă cerebrală în Belgia. Mama lui, Andreea, luptă neobosit. Nu cere minuni. Cere doar o șansă pentru copilul ei. O clipă de normalitate. Un „mamă” spus din inimă. Un pas, o privire, un zâmbet.


💌 Cum îl poți ajuta chiar acum pe Răzvan:

📲 Trimite un SMS cu textul RAZVAN la 8827 – donezi 2 euro. Poți trimite oricâte vrei.
🌐 Donează online: www.impreunapentrububu.ro/doneaza
🏢 Reprezinți o companie sau poți sprijini altfel? Scrie la: contact@impreunapentrububu.ro


🧩 Poți fi piesa lipsă din povestea lui

Este una dintre acele povești în care nu poți rămâne indiferent. Răzvan poate fi copilul oricăruia dintre noi. Și are nevoie urgentă de ajutor. Dacă astăzi alegi să trimiți un mesaj, să donezi sau să distribui, s-ar putea ca într-o zi să-l vezi mergând, vorbind, râzând. Și să știi că ai fost parte din această minune.

Nu-l lăsa singur în această luptă. Răzvan nu mai poate aștepta.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Eveniment

Magia Nopții la Cluj Never Sleeps, surprinsă de fotograful Lucian Nuță

Egon Kilin

Published

on

Weekendul trecut, Clujul a fost din nou cuprins de farmecul nopții, odată cu ediția spectaculoasă Cluj Never Sleeps. Pe strada Iuliu Maniu, locul unde istoria se întâlnește cu energia urbană, trupa Eternal Flames a încins atmosfera cu un show de foc plin de emoție, lumină și adrenalină. 🔥🌙

În mijlocul acestui spectacol vizual impresionant, fotograful Lucian Nuță a reușit să surprindă esența momentului în imagini de o forță rară – cadre care redau nu doar mișcarea flăcărilor, ci și vibrația publicului, conexiunea dintre artiști și oraș, și acel „ceva” magic ce transformă o noapte de vară într-o amintire de neuitat. ✨

📷 Lucian este cunoscut pentru talentul său de a captura momente autentice, iar seria de fotografii de la Cluj Never Sleeps dovedește încă o dată măiestria sa. Fiecare imagine transmite povestea unei nopți în care arta, pasiunea și orașul au bătut la unison.

#cluj #clujulmagic #clujneversleeps #eternalflames #luciannuta #artaînstradă #noapteamagică

Foto: Lucian Nuta

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Actualitate

De ce și-a părăsit o tânără viața construită în Cluj pentru a se întoarce la Timișoara

Alex Campian

Published

on

Pentru mulți tineri din România, comparația între Cluj-Napoca și Timișoara devine inevitabilă – mai ales atunci când aleg o facultate sau își caută un loc de muncă. Cele două orașe, considerate centre universitare și economice importante, sunt adesea puse față în față în funcție de oportunități, costuri și calitatea vieții.

O tânără care a locuit zece ani în Cluj-Napoca a povestit pe Reddit că se gândește serios să se întoarcă în orașul natal, Timișoara. După un deceniu în „capitala Ardealului”, aceasta simte că orașul nu mai corespunde așteptărilor și nevoilor sale actuale.

„A fost o perioadă frumoasă, dar în ultimii ani am început să simt că orașul nu-mi mai oferă ce căutam. Prietenii din copilărie sunt în Timișoara, iar cei pe care i-am legat aici fie au plecat, fie ne vedem rar. Nu mai simt același vibe, iar Clujul mi se pare, de ceva vreme, overhyped și scump pentru calitatea vieții oferite, cu prețuri nejustificate”, a explicat ea.

Tânăra a remarcat că Timișoara are un cost al vieții mai accesibil, mai ales în privința chiriilor și a locuințelor. În plus, ea i-a provocat pe alți români să-și împărtășească experiențele privind cele două orașe.

Un alt utilizator a comentat că numărul mare de clujeni stabiliți în Timișoara poate fi un semn al atractivității orașului din vest. În plus, apropierea de capitale europene precum Budapesta sau Belgrad este un avantaj important.

„Sunt mai mulți clujeni în Timișoara decât timișoreni în Cluj. E un semn, zic eu. În plus, în trei ore ajungi în Budapesta sau Belgrad. De la Cluj, nu prea ai unde merge în același interval. La minusuri: nu ai Untold și nici multe opțiuni de zbor. Vara e foarte cald, fiind zonă de câmpie. Însă oamenii mi se par mai relaxați decât în Cluj, unde există o atitudine pe care n-am înțeles-o niciodată”, a spus acesta.

Un alt român a remarcat că, deși Timișoara este mai plată și lipsită de relief, Clujul oferă acces rapid la natură – munți, păduri și lacuri – ceea ce îl face ideal pentru activități în aer liber.

„În Cluj, la 15 minute cu bicicleta ești în pădure, iar la o oră ai munți și lacuri. În Timișoara ai doar malurile Begăi și ale Timișului, fără mașini. Pe de altă parte, Timișoara e mai aerisită, cu bulevarde largi și prețuri mai decente.”

Un fost locuitor al Clujului, mutat de câțiva ani în Timișoara, spune că orașul bănățean e unul al contrastelor: are un centru spectaculos, dar și cartiere neîngrijite precum Fabric sau Iosefin. În schimb, Clujul e mai uniform, însă cu o dezvoltare urbanistică haotică în zonele periferice, cum ar fi Florești sau Apahida.

„Timișoara are multe palate impresionante, în timp ce în Cluj le numeri pe degete. În centru, Clujul are clădiri mici, de un etaj. Dar Timișoara suferă la capitolul întreținere – multe clădiri istorice sunt în paragină.”

Diferențele se simt și în infrastructura urbană și în prețurile locuințelor. Deși Clujul dispune de un aeroport mai bine conectat, de spitale moderne și de universități apreciate, costul vieții este considerabil mai ridicat.

„Timișoara este încă mai accesibilă pentru un tânăr la început de drum. Chiriile și apartamentele sunt mai ieftine. Deși aeroportul are mai puține zboruri, apropierea de Belgrad și Budapesta compensează”, a explicat un alt comentator.

Tot el subliniază că Timișoara are o climă mai blândă iarna, spre deosebire de Cluj, unde frigul e mai aspru.

„Timișoara e un oraș în care parcă simți că trăiești, iar Clujul a devenit sufocant”, a concluzionat un utilizator care a locuit în ambele orașe.

Facebook Comments Box
Tetarom

Tractari Auto Tudy
Continue Reading

Cele mai citite


Tetarom